4,294 matches
-
bucurie” fiindu-i asociat pretutindeni în text, și sugerând direct o conotație sărbătorească indusă de prezența sa în mediul care îl găzduiește. În afară de starețul Vasilie, autorul se orientează mai mult spre zugrăvirea unor portrete de călugări, care deși membri ai obștii acestor schituri, trăiau totuși în chilii izolate, departe de ceilalți frați, gospodărinduse complet singuri și coborând la schit, pentru participarea la slujbă, doar Duminicile sau la sărbătorile mari de peste an. Personajul pricipal, Platon, pare fascinat de putera psihică a acestor
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
veacuri, atât în Moldova, cât și în Țara Românească. Mai mult, în regiunea Vrancea-Buzău, monahismul în schimnicie, avea o vechime de patru veacuri deja la acea dată, fiind un centru de viețuire isihastă, care își desfășura viața liturgică și de obște după rit athonit și în perfectă sincronie cu activitatea de la mănăstirile muntelui Athos și cu centrele de spiritualitate isihastă din munții Rodopi, apărute în Bulgaria, odată cu cele din Vrancea-Buzău și tot sub înrâurirea spirituală a influenței athonite. Călugărul trăitor în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și S. Recevski, în „Sonata Kreutzer și alte povestiri”, BPT, Minerva, București, 1979, p.149. footnote> Și în primii ani de monahism, cei doi au un comportament aproape identic: amândoi își caută un părinte duhovnicesc, apoi renunță la viața de obște pentru a trăi în schimnicie, călugărul Paisie la Muntele Athos, iar părintele Serghi, în chilia lui Ilarion, lângă mănăstirea din Tambino. Nu vor avea însă prea multă vreme parte de isihia atât de dorită, căci spre ei se îndreaptă un
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de a atinge perfecțiunea și a fi primul în toate. După această buclă despărțitoare în evoluția lor, drumurile celor doi Părinți par a redeveni asemănătoare. Amândoi cunosc căderea. Paisie își vede spulberat, de trei ori la rând, visul închegării unei obști stabile de monahi. Părăsește mănăstirea construită chiar de el în Muntele Athos, sub povara prea marilor taxe impuse de turci. Mănăstirea Dragomirna se vede obligat să o abandoneze fugind din calea stăpânirii catolice, austriece, iar de la Mănăstirea Secu se mută
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
doua parte a vieții, Paisie Velicikovski a rămas în Istoria Bisericii Ortodoxe nu numai ca un traducător de elită al Filocaliei, dar și ca un mare duhovnic și povățuitor, atât al monahilor cât și al laicilor, viețuitori în propria sa obște, apropiați ei sau trăitori de departe. Întocmai ca un nou Apostol Pavel, el și-a povățuit ucenicii din toată lumea ortodoxă pe calea cuvântului scris, purtător de mângâiere și sfat duhovnicesc. Aceste scrisori, păstrate în cea mai mare parte pe teritoriul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
sau pur și simplu aflați la seceriș la metocul Necșani. Povățuirea către măicuțe își găsește și ea locul în scrisoarea către maica Nazaria, coborâtă din pustnicia aducătoare de liniște din Ceahlău spre a deveni egumenă și purtătoare de grijă a obștii de maici de la Văratec, sau în cea destinată Mariei Petrovna Protasieva, egumena mănăstirii de maici de la Arzamas, Rusia. Între corespondenții Sfântului Paisie, găsim și înalte fețe bisericești sau Domnești, cum ar fi egumenul schitului Țibucani, Theodosie, devenit apoi arhimandrit al
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
unei biblioteci care să se bucure de drepturi de depozit legal. O anaforă a Epitropiei Școalelor, cu data de unu ianuarie 1828, cerea lui Ioan Sturza: "să se așeze în zilele Înălțimii voastre o școală pământească spre folosul necurmat al obștei și să poată alcătui o bibliotecă națională". Ideea începe să fie pusă în operă după 1830, Regulamentul Organic al Moldovei prevedea, între altele, cheltuieli ale statului pentru "ținerea școalelor publice în Capitală și în celelalte orașe de căpetenie, precum și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Cinste celui care sfatul le-a urmat! Dar mai amintește-ți de prima iubire Și de gunguritul noului sosit, Ce acum, la rîndu-ți, aduce cinstire Grijii de părinte, dar neprețuit. Zeii hotărât-au să ne aperi tagma Și în fruntea obștei calea s-o alegi. Multă sănătate îți dorește oastea, De la secretare, până la colegi. Vremea se petrece, veac cu veac se-ngână Și-n curând mileniul se va înnoi ... Alături de pace-n urarea străbună, Gândul meu de bine te va însoți
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Rădăuți. Se lucrează în 4 ture, 12 ore cu 24. Puncte de extracție sunt Costișa, Frătăuții Noi (două sonde) și Frătăuții Vechi (două sonde). Deși "independent", a reușit datorită multiplelor sale calități să fie apreciat atât profesional cât și de obște. A muncit peste 35 de ani pe tractoare și diverse mașini, menținându-și pasiunea de pe băncile școlii. Soția, Domnica, mereu i-a fost alături, având grijă de gospodărie și din 1990 și-a asumat o nouă muncă, de colectare a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
depozite la CEC și la bănci. Din punct de vedere edilitar, satul Costișa este mai sărac, deoarece nu s-au făcut investiții din bugetul local sau central de nici un fel, în ultimii 50 de ani. Din construcțiile cu destinație pentru obștea satului edificate până în 1950, merită a fi amintită existența vechii primării construită din lemn în 1930 (în prezent Căminul Cultural). De asemenea, există o biserică de lemn construită în 1970, o școală de cărămidă, formată din două corpuri lipite (primul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din Căzăcești . La 20 martie 1657 frații Bejan și Gheorghe, fiii lui Andronic din Frenciugi, rudele apropiate ale lui Omenghie, răscumpără cu 200 de lei jumătatea de sat din Frenciugi de la Apostolachi Milescul, Însă Îi revând la 24 septembrie 1657. Obștea răzeșilor pe partea din Căucești vând la 10 iunie 1656 pitarului Andoca și Măricuței părțile lor din Drăgușeni, partea de jos ce se numește Căucești, patru bătrâni, cu 192 de lei. Printre vânzători se numără și Vasile, fiul Rusoe, Bejan
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
iar În pridvorul din partea sudică a bisericii se află o scară, cale de acces către clopotniță. Biserica este orientate cu altarul spre răsărit, simbolizează trupul mistic a lui Hristos, casa lui Dumnezeu, prezent acolo, adică a bisericii cerești și a obștei credincioșilor venită În Întâmpinarea Lui, dar și a Bisericii pământești cu sacerdoții săi În frunte, fiind considerată o fereastră deschisă către cer. Catapeteasma bisericii este confecționată din lemn de tei și stejar și este Împodobită cu o sculptură simplă executată
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Beniuc se simte dator a-l cita și pe Mihail Sadoveanu, dar nu direct, ci spicuit dintr-un citat mai larg al tovarășului Gheorghiu-Dej la al II-lea Congres al P.M.R.: "Literatura nu poate fi izolată de interesul permanent al obștei muncitoare. Țara noastră n-are ce face cu literații "care nu fac politică" și cu cei care pretind că dormitează în turn de fildeș. Țara noastră are nevoie de scriitori militanți în vederea progresului ei necontenit". Ceahlăul literaturii noastre n-are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sistemul politic sau economic este determinant, ci tonul relațiilor dintre oameni. Dacă există bunăvoință ori amenitate, restul nu contează". Nicolae Steinhardt, după propriul exemplu, ne învață cum să ne rugăm. Soluția cea mai nimerită ar fi: a) recitarea rugăciunilor de obște pentru a se crea o atmosferă de liniște și reculegere, aceasta însemnînd faza de pregătire, de punere în situația oratorie; b) rugăciunea propriu-zisă, făurită de fiecare, imnul de slavă și mulțumire, apoi (sau mai întîi, e firesc, nu-i cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
extrasele: Prof. Vasile Ciurea și Conservatorul din Rotopănești cu amabilele dedicații - pentru care, vă rog să primiți viile mele mulțumiri, precum și alese felicitări, pentru competința cu care le-ați lucrat și pentru munca nobilă pe care-o depuneți, În folosul obștei noastre românești. Cu frățești Îmbrățișări, Gr. Sturzu </citation> <citation author=”ȘERBAN, Mihail ” loc=”București” data =”8.I.1973”> Stimate Domnule Dimitriu, Vă mulțumesc pentru urările pe care mi le faceți. Vă doresc și eu, din toată inima, un an bun
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
istoria noastră modernă, spre deosebire de cea a unei Polonii sau Maghiare, de exemplu, a unor mișcări organizate de rezistență și de revoltă la adresa autorității arbitrare, la dictatură sau dictaturi? Boala, incapacitatea elitei românești de a-și recunoaște obligațiile față de sine, de obștea ei, dar și față de societatea românească, lucru resimțit și până azi de „păturile largi” ca o formă gravă de demisie a noastră, de „lașitate”, cum nu se sfiesc s-o afirme unii, mai ales tineri?! Nu știu!...Ă Da, acestea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prin tăcere, prin supunere. Iar activiștii culturali și securiștii afiliați lor au devenit tot mai îndrăzneți, tot mai nerușinați, iar literatura, întreaga literatură s-a scufundat în marasmul națiunii... Nedumerit și întristat că nu am fost primit la lucrările conferinței obștii căreia îi aparțineam și pentru care luptasem cu puterile mele și „în condițiile date, am plecat la începutul lui iulie ’72 la mare, în satul „2 Mai”, mi-am închiriat o cameră la un țăran și, pe data de 6
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
democrație și ordine, explicând ce-nsamnă comunismul bolșevist. Asta alcătuește tot o despărțire de Rusia. Paralel cu aceasta se va vorbi bineînțeles și de vechiul regim țarist, pe care ideia democratică a veacului l-a dărâmat pentru totdeauna. c. Bănci și obștii. d. Școala și biserica. O chestie care se va pune necontenit la adunările țărănești va fi abuzul administrativ. Țăranii vor avea prilej aici să-și arate nemulțumirile. Ce trebuie să se facă. Pentru a putea avea cercuri culturale, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai "urâtă". Demnitarii cei mari ai republicii au privit de deasupra mauzoleului parada militară. O echipă a depus drapelele naziste cu zvastică în fața lui Stalin. Am vizitat palatele împărătești subpământene, minune de tehnică și artă metropolitanul, construit de lucrători pentru obște. Marmoră, agat, onix, bronzuri podoabe, statui, lumină, aer condiționat, covoare mișcătoare la coborât și la suit, compartimente pentru copii. Lume foarte multă circulă. Moscova circulă mai mult pe subt pământ. Când au dat de pături mari de apă, inginerii au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
poetului vechi nu-i nici singur nici străin. Inima lui e plină de dulceață și de credința în înălțarea neamului său. Se simte îndemnat să se dăruiască fără șovăire, cu toate puterile ce i-au rămas, până la sfârșitul cel de obște, pentru cultura poporului muncitor și pentru pace. 9 Noemvrie [ȘEDINȚA PENTRU OBȚINEREA PREMIULUI DE STAT 1955] Consfătuire cu tov. Miron Constantinescu despre premiul de Stat. Lucia Sturza George Lesnea Modificări în rapor Teodor Palade Miluță Gheorghiu turile dintre scrii Sculptor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stat mai mare. Așa ceva nu a existat, „statul hoardă”, cum a fost denumită formațiunea politică turco-mongolă, nu exercita o autoritate permanentă, bazată pe instituții de tip feudal (prefeudal) asupra teritoriului locuit de români. Profitând de slăbiciunea stăpânirii exercitate de barbari, obștile românești au reușit să se coaguleze în formațiui politice, care recunoșteau suveranitatea hanului peceneg, cuman sau tătar. Se poate vorbi de fărâmițare prefeudală numai dacă socotim că teritoriile locuite de români făceau efectiv parte dintr-un stat autoritar, pe care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
într-un voievodat. Diploma Ioaniților din 1247 menționa, pentru teritoriul dintre munți și Dunăre, Țara Severinului, voievodatul lui Litovoi, cnezatele lui Ion și Farcaș și voievodatul lui Seneslau. În Moldova, în afara celor “trei republici”, cum numea Dimitrie Cantemir uniunile de obști din Vrancea, Câmpulung Moldovenesc și din Tigheci, au existat mai multe organizări politice teritoriale: un voievodat în zona Bârladului, un altul în zona Iașilor și o Țară a Șepenițului pe Colacin, Prut și Nistru. În ținuturile Soroca, Orhei și Lăpușna
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ca în Apus, pentru că nu a existat o fărâmițare feudală înainte de întemeiere. În Apus, timp de cinci secole, s-au creat ducate, comitate, seniorii care s-au sustras autorității centrale, autorității regelui. La noi a fost o evoluție firească de la obștea sătească la cnezat și voievodat, care a durat câteva secole, deci în urma unui process “îndelungat și evolutiv” cum zicea Stoicescu, iar conducătorii acestora nu au căpătat o totală liberate de acțiune în urma unei lupte cu puterea unui monarh. Nu avem
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1476, este o dovadă că este vorba de o oaste care are o mare mobilitate, că e formată din călăreți. Studiile de sociologie istorică ale lui H. H. Stahl, Contribuții la studiul satelor devălmașe, în trei volume, au demostrat că obștile libere au supraviețuit până târziu, că satele, numite răzeșești în Moldova și moșneșești în Țara Românească, au fost stăpânite devălmaș și după întemeierea statului feudal. Pornind de la realitatea că boierii s-au străduit să uzurpe libertatea satelor libere, răzeșești, cum
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
secolului XIX-lea, vrâncenii au reușit să câștige procesul cu marele boier. În rândul satelor răzeșești, au ajuns și sate boierești. Stăpânite în devălmășie, numărul stăpânilor crește, aceștia sărăcesc și ajung în rândul răzeșilor. Constantin Cihodaru era de părere că “obștile răzeșești din această zonă (dintre Carpați și Prut, din Țara de Jos) sunt atestate ca având la bază o proprietate funciară boierească”. În structura satelor există elemente care dovedesc că atât cele libere, cât și cele aservite, au făcut parte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]