KorAP: Find »[drukola/base=obraz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...115 116 117 ...548 >

13,698 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

decât să-mi poarte capul, ci doar să văd la ce slujește șnurul, căci la noi în Moldova asemenea lucruri lipsesc cu desăvârșire, măcar că se simte câteodată nevoia lor. — Să zicem că te cred, spătare, - zâmbi viziriul, deși îmbujorarea din obraji când tragi cu coada ochiului la această tânără slujitoare nu pare să dea temei vorbelor tale. — Luminăția-ta, eu, odată, acu vreo zece primăveri, am căzut de pe cal. Fugăream un polak, când murgul mi s-a împiedecat și m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Fugăream un polak, când murgul mi s-a împiedecat și m-am dus drept în - să mă iertați - șale. De-atunci, cu toate că nu-mi venise sorocul, mă uit la muieri cum mă uit și la dumneata: cu stimă. Roșeața din obraji nu-i a trupului, e-a așternutului în care cu nevinovată desfătare am dormit. „Doamne, cum le mai minte!” se minună în sinea lui Barzovie-Vodă. — îmi pare rău pentru dumneata - spuse viziriul. Viața ne pune uneori în niște situații din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
cu o mică vânătaie pe gât. De sub faldurile lungi ale rochiei scoteau vârfurile două botine de satin alb. Copila veni zâmbitoare și se cățără pe unul din genunchii lui Sima-Vodă, cuprinzându-l pe moșneag cu brațele și pupându-l pe obraz. E Ruxăndrița, nevastă-mea, Doamna Moldovei - făcu prezentările Sima-Vodă, tușind cam încurcat. Dânșii sunt călugări și vin de la Râm. Metodiu și Iovănuț rămaseră literalmente cu gura căscată. Mai ales Iovănuț, cu gura căscată specifică vârstei, holbă niște ochi cât cepele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
scandând: „Vot-ki! Vot-ki!”. Din mijlocul lor se desprinse unul mai înalt, roșcovan, cu șapca dată pe ceafă; zărindu-l pe hangiu, se duse cu pași mari spre el, îl apucă de umeri și-l sărută apăsat de trei ori pe obraji, strigând: — Am venit, pane Macek! — Mă bucur, mă bucur! - rânji hangiul, turnând în pahare. Insul mai înalt se întoarse spre ai săi și deschise gura să scoată și el un chiot, dar dădu cu ochii de cei doi călugări. — Stoooi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
bat-o vina, perechea în jurul căreia se învârtea întreaga conversație: Zbignew și Malgorzata. Frumoși tineri! El, înalt, cu mustăcioară, bine legat, având pe chip una din acele expresiuni nobile ce trezesc considerațiune în rândurile sexului atent; ea, subțire, mlădioasă, cu obrajii rumeni unde se putea ghici sănătatea nației și cu un păr negru, bogat, în care câteva răzlețe fire de fân mărturiseau belșugul acelor ținuturi. Ivirea lor tinerească din cadrul ușii, ca doi copii neastâmpărați care veneau de la o neastâmpărată, îndelungată hârjoană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
picotește. — Doar aparent picotesc - răspunse el cu blândețe. în adevăr însă, două lucruri simt cum mă tulbură: apropierea de țară și apropierea de tine. Vezi, spătare! - zise alintat Cosette. Și nu-ți vine greu să mi-o spui așa de la obraz? — Dacă țării nu pot să-i vorbesc, de ce m-aș feri de tine? - zise spătarul. Și-apoi eu sunt om drept: decât să simt ispita cum se cuibărește în întunericul trupului meu, mai bine o scot la lumină să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
siluetelor în fuste, socotind femeia un lucru normal, simplu, precum câinele, strachina sau orizontul. Nu înțelegea cum pot face unii pasiuni pustiitoare pentru o pereche de ochi, cum sunt în stare să se omoare în duel pentru două gropi în obraz, iar alții cum bolesc după rotunjimi zărite o clipă, printr-un capriciu al rochiei. Era burlac nu prin forța împrejurărilor, ci prin structură. Clocotul ce-l simțea câteodată răscolindu-i sângele, îl domolea în luptă, și pe bună dreptate: care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-nghesui să dai, că ești de-același neam cu mine. — Așa-i, tataie - zise Cosette și făcându-și vânt, îl cârpi scurt de la stânga la dreapta. — Da-o-ar boala-n tine de paparudă - murmură Tănase în țigănește, frecându-și obrazul. Apoi se-ntoarse spre spătar: Dumneavoastră nu-ncercați? — Ba da, cum să nu - răspunse Vulture și-i arse una mai-mai să-l răstoarne cu jilțul. — Să fie primit - spuse țiganul, scuturându-și capul. — Aș mai da eu o dată - zise Cosette

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ne tragem”, peria des hainele lui, lăsând printre ele, la vedere, flori de „nu-mă-uita” și „ce-faci-deseară”, își cănea cu tăciune de frasin părul și sprâncenele, fugea în fiecare zi de la conac până la iaz și înapoi să-și mențină rumeneala din obraji, iar când boierul era plecat la vânătoare, se strecura în salon și apăsa fermecată pe clapele clavirului, cu gând să-nvețe singură, ca să i-o poată cânta la ziua de naștere, de Sfântă Mărie Mică, uimindu-l, doina lui preferată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
spune „da, da, da”, să pândești fiecare mișcare a aproapelui tău numai pentru a-i sări întru ajutor, să ai mereu un zâmbet nătâng, de aprobare, pe față, când îți vorbește cel de deasupra ta, să nu întorci numai celălalt obraz când ești pălmuit, ci să-ți tragi tu singur câteva în plus, să-ți placă să mergi de-a bușilea și-n față și mai ales îndărăt - toate acestea, nu știu dacă mă puteți urmări și înțelege, îți dau o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

și se trezi din nou în fața cerului albastru, pe care era cu neputință să zărești o umbră de nor. — Sunt tunete? Fiul său, Gacel, negă cu o mișcare ușoară a capului, se apropie de ea și-o mângâie ușor pe obraz. Nu sunt tunete, murmură impasibil. Sunt împușcăturile cu care Ajamuk își anunță prezența. În curând își va face apariția din spatele stâncilor. După câteva minute, doi călăreți și patru dromaderi încărcați cu burdufuri pline de apă se iviră exact în punctul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
aș fi aici. Arătă cu mândrie arma. Am încercat-o pe drum și nimeresc o piatră de la trei sute de pași. - Zâmbi fericit și adăugă: Și pe deasupra mai avem și un binoclu pentru întuneric... - Se înclină și abia atinse cu buzele obrazul maică-sii. - Nu te mai necăji - o rugă. O să trecem noi și peste asta, dar ca să reușim, va trebui să ne apucăm de treabă chiar acum. De îndată se îndreptă spre celălalt capăt al peșterii, unde se aflau ostaticii, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

de capete și mîini care formează o orchestră, acolo În rîndul Întîi, În stînga dirijorului, o față care purta trăsăturile mele și pe care aproape am uitat-o, fața tatălui meu mort acum douăzeci de ani. Îl descopăr transfigurat, cu obrazul lipit de vioară ca de patul unei puști miraculoase; nu mai are chelie, nici burtă, tînăr și frumos ca Ares, e Însuși Întruchiparea puterii. Mă uit la toți acești muzicanți, la chipurile lor atît de asemănătoare cu niște continente necunoscute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Nu mai scrie. Vede atelierul fotografului, tapetul roșu, canapeaua Îmbrăcată În piele, scîrțîind de cîte ori te așezi pe ea, sticlele de vodcă În jurul șemineului, nefolosit de ani de zile, de pe cînd trăia profesorul, storurile care nu se ridică niciodată, obrazul jovial și rotofei a lui Niki Bârsan. Îi aude rîsul lătrat, simte mirosul stătut de odaie În care au rămas peste noapte atîtea fete venite din provincie să dea examen la teatru. Apoi iar glasul doamnei E.: gluma-i glumă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
madam cutare, o epocă a capoatelor de zenana. Domnișoara a coborît din fereastră cam În aceeași perioadă cînd mireasa de pe Lipscani a fost scoasă din vitrină pentru că voalul prea se Îngălbenise de tot și petele de muște care-i acopereau obrazul și brațele de carton lăsau o impresie deplorabilă. Aș vrea să vizitez un muzeu de manechine goale. În comparație cu muzeul figurilor de ceară, cît de multe ne-ar putea spune aceste păpuși fără identitate. „Trei pași la stînga binișor și alți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Ingredientele, aceste accesorii nereprezentative, și deodată te Întrebi, de unde vine gustul ăsta, aroma asta? Mama era tînără și frumoasă, avea un chimono vernil de mătase japoneză, mirosea a pudră Scherk și a colonie Tosca 4711. Îmi plăcea să-mi lipesc obrazul de tălpile ei. Erau moi și calde ca niște cățeluși nou-născuți. Îmi cînta dimineața În pat opere Întregi, era cînd Gilda, cînd Margareta, cînd Sparafucile, cînd Mefisto... o ascultam ca-n transă și frămîntam bucățica mea de aluat și creșteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
pruncul. Sub pleoape lumina se Înghesuie dinlăuntru. Culorile vor să fugă din tine și se-nvălmășesc toate acolo Între gene. Chipuri galbene, chipuri violete, date cu bronz, ca fetele noastre la demonstrația de chimie În laboratorul de la subsol. Buze și obraji se Încheagă, se descompun Într-o singură secundă, În lumina alba de magneziu care trădează pînă și fisurile unui fir de păr, pînă și coridoarele Înguste ale pupilei, unde pătrunde ziua mărunțită-n fibre, pînă și ciorchinii mici ai glandelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
ochii ei verzi răcoroși de mentă săpunul cu care mă spală oval alunecos topindu-se ca șerbetul În apa cristalină Îl iubesc Îl ascund sub pernă mușc din el pe furiș e roz și parfumat cînd mi-l lipesc pe obraz o simt pe mama În fiecare seară Înainte de culcare Doamne Doamne cere-ți tată și duminica moțul de organdi gentuța roșie la cinematograf uite-o pe Gheta Gabo În Olanda la ora șapte seara fetițele cuminți trebuie să facă nani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
unei etuve. Întinsă pe burtă, Înfășurată În prișnițe, acoperită cu plăci de aramă conectate la un curent ușor, simți cum Încep să-ți vibreze mușchii feselor și ai gambelor, cum ți se Înfioară firele de păr pe spinare, Îți Îngropi obrazul Într-o pernă moale, jilavă, În care a asudat cu cîteva secunde Înainte fața altcuiva, te scufunzi Într-un cîmp de particule electrice, Într-un soi de magnetism insesizabil, parcă te-ai afla În sfera de gravitație a unor organe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
pe rînd În dreptul lui ca la mausoleu să-i prezinte omagiile. El le Întinde mîna fără să se ridice. Cei ce se consideră mai de-ai casei Îl mîngîie ușor pe chelie, cîteva femei Îl sărută pe frunte sau pe obraz. E vizibil iritat de contactul cu aceste epiderme străine care Își prelungesc prezența În porii lui. I-a rămas În palmă umezeala rece, cleioasă a mîinilor lui Titi, degeaba s-a șters cu batista. Pe obrazul stîng persistă parfumul cunoscut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
pe frunte sau pe obraz. E vizibil iritat de contactul cu aceste epiderme străine care Își prelungesc prezența În porii lui. I-a rămas În palmă umezeala rece, cleioasă a mîinilor lui Titi, degeaba s-a șters cu batista. Pe obrazul stîng persistă parfumul cunoscut de gardenie - acolo l-a sărutat Wanda; Îl folosește și nevastă-sa, amîndouă l-au primit de la același bărbat. Pe obrazul drept un amestec confuz de alcool și cloroform - Anna - uite-o s-a așezat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
palmă umezeala rece, cleioasă a mîinilor lui Titi, degeaba s-a șters cu batista. Pe obrazul stîng persistă parfumul cunoscut de gardenie - acolo l-a sărutat Wanda; Îl folosește și nevastă-sa, amîndouă l-au primit de la același bărbat. Pe obrazul drept un amestec confuz de alcool și cloroform - Anna - uite-o s-a așezat pe jos sprijinită de bibliotecă, toată În negru, nefardată, cu paharul de vodcă alături. Dar cel mai rău Îl chinuiește pe domnul D. apăsarea din creștetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
aud) O Donna Clara ich hab dich tanzen gesehn țun șir de profiluri efigii ale vîrstelor de bronz de fier de aur le văd cum alunecă-n foc cum se moaie cum Își schimbă trăsăturile ochi alungiți topiți curgînd pe obraji fețe luînd forma sticlei transparente friabile) — S-a spart rîndunica hîc! N-am făcut eu hîc, nu eu priculiciu ținfernale șolduri vîscoase de cauciuc ars mîini Încleștate pe obiecte nesigure mîini ca lichenii fulgerați năpraznică beatitudine) — ... Îți dai seama că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Își desfăceau zlătarii șatra; căruțe cu iz de catran și gaz ca pletele fetelor, Împletite cu zdrențe roșii și bănuți de aramă, cîntecul deochiat al băiatului care cositorea cazane amuțind la apariția domnișoarei cu umbreluță roz, pentru că și țiganul are obraz, o finețe veche În degetele subțiri, În coapsele prelungi „Bate-mă boierule, bate-mă că nu-ți semăn!“. Seara pe străzile Întunecate care se deschideau din piețe adormite ca degetele dintr-o palmă, acordurile Încete ale unui pian „Für Elise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
scriitorii vin la colocviu În scurte de piele, dar cred că merge și una din pînză de cort. Mă roagă să-l las să se Întindă pe canapea. Îl acoper cu pătura. Doarme pe o parte cu mîinile Împreunate sub obrazul drept. Ca un Îngeraș, ar fi spus mama mare. Îmi iau cartea cu voluptate amînată, iar senzația aceea excitantă că Îl trădez, că Îmi fur partea de plăcere În absența lui, aproape ca o masturbare. Și deodată se ridică cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]