2,926 matches
-
aducea nou fiecare zi. Nici Virginia Woolf, cu toată dorința ei de a înnoi romanul, nu prejudiciază prezentul, cu toate incursiunile ei în trecut. Ea lucrează cu un trecut prezent. Autori Desperado ca Peter Ackroyd, Doris Lessing, Graham Swift sunt obsedați de un prezent trecut. Logica eroului este un radar îndreptat către a fost. Spre deosebire de Fluxul conștiinței, autorii Desperado sunt ființe ale conștientului. Subconștientul care scoate la iveală monștri nu-i interesează pe autorii timpului mai nou. Autorul Desperado scrie rațional
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care îl face John the Savage (Huxley, Minunata lume nouă) după clipa când exclamă, "Minunată lume nouă!" (vorbe venite din Shakespeare pentru a se dovedi, pentru Huxley, o farsă), e să-și curme zilele. Copiii din Împăratul muștelor (Golding) sunt obsedați sau hăituiți de masacru. Anna Wulf (Caietul auriu, Doris Lessing) e înspăimântată că, din cauza violenței prezentului, își pierde mințile. Alex (A Clockwork Orange rău tadus cu Portocala mecanică, Burgess) nu face nimic altceva decât să ucidă și, când se oprește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că, fără s-o recunoască, se tem de propria lor ironie dar nu se pot împiedica s-o folosească iar și iar. Uneltele Desperado nu sunt noi, dar sunt mult mai numeroase decât în orice convenție anterioară, fiindcă autorul e obsedat de nevoia de nou, însă procedeele fie ele în proză sau poezie sunt puține la număr și nu se prea pot schimba. Proza și poezia creează intrigi, eroi, emoții mărturisite în tihnă de mai bine de două milenii. Eliot, Joyce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu prea mă prăpădesc cu firea, și de o carieră care mi-a devenit greu de suportat. A fost printre cei mai buni studenți ai anului lui, cu un viitor strălucit în cercetare. Armata l-a transformat într-un soț obsedat de complexul vinovăției, care ține prelegeri pentru deținuți. Așa și intenționează să rămână. E prins în capcana propriei seriozități opusă stării de a fi "într-o ureche". E un roman al mediocrității răsturnate. La început Mike pare cel sacrificat, dar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spate. Cartea are intrigă, atmosferă, personaje și chiar o vagă tentativă de a oferi un final. Timothy Young crește într-o Anglie postbelică mizeră, de unde sora lui, Kate, reușește să scape angajându-se ca secretară în armata americană. Povestirea e obsedată de sex și război. Începe cu bombardarea Angliei și se încheie cu imaginea lui Tim fericit în căsnicie, dar urmărit de o veche teamă de moarte. Romanul e scris la persoana a treia, din punctul de vedere al lui Timothy
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ceea ce-l face să renunțe la aventuri, să se maturizeze, am zice, să caute o viață mai calmă odată ce trece de cincizeci de ani. Această metamorfoză a lui Ralph în fața ideii că ar putea muri încheie romanul. Pentru aceste personaje obsedate de sex, care au uitat să-și facă temele când vine vorba de sentiment, moartea e spaima supremă. Peste tot se simte prezența criticului literar David Lodge, care ia distanță față de propria narațiune, ca și față de narațiunile altora, cu precădere
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
păstreze distanța față de text. Ironia jocului este că surâsul autorului ajunge la noi ca tandrețe, nu ca ironie. Robyn Penrose, eroina din Nice Work, e aici universitarul teoretizant: "E extrem de profund", zise Jasper. "Jargon critic mult. E una din alea obsedate de Teorie". (p. 224) În Possession, de A.S. Byatt (alt roman pe multe voci și scris la mai multe conștiințe), un tânăr universitar invidiază pe cineva doar fiindcă se găsește în tabăra favorizată (pentru moment) a teoreticienilor. Helen ascultă cum
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poemul veacului, așa cum Ulysses (1922) de Joyce este romanul veacului. Țara pustie (tradusă de Ion Pillat) a început să fie citită de poeții români abia după anii '70, dar de atunci încoace, ca și în Anglia, ea nu încetează să obsedeze. Eliot e nu numai un mare poet, dar și un curent în sine. La începuturi, poemul, care se încheie cu cuvântul "shantih", tradus de Eliot în Note ca peace (pace) that passeth understanding (care depășește înțelegerea), a fost calificat de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
piesa Omul de încredere, scrisă pentru a doua soție a lui Eliot, cu care s-a căsătorit în 1957, cu opt ani înainte de a dispărea. Cercetând temele predilecte ale poetului, am putea de fapt spune că toată tinerețea a fost obsedat de îmbătrânire și moarte, pentru ca seninătatea să-l afle la sfârșitul drumului, făcâdu-l astfel să-și trăiască viața pe dos, mergând înapoi ca racul . La opt ani după The Waste Land, în 1930, Eliot a publicat un volumaș cu totul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
meșteșugului e o intuiție profund neliniștitoare. Muzică pentru pian înșiră rime previzibile, prin care se ajunge în fapt la misterul artei, care e aici imposibila contopire a obiectului (pianul), a imaginii ("culoarea muzicii"), a degetelor vii cu sunetul. Poetul e obsedat de nevoia de contopire. Frumosul (muzica, aici) are totdeauna un tipar, o "flacără" care e "hrănită de degete". Tiparul acesta are și un nume: "mai mult" ("Era mereu/ Mai mult"), "veșnic" ("veșnic tânără"), "timp" ("Timpul era un joc"). Când rimele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu care cercetează trupul iubit (spate, craniu, picior, piele, inimă, vârstă, mijloc, mână) e și ea o formă de apărare, tristă și neputinicoasă. Trupul e pentru Szirtes încântare și exasperare deodată ("Ereditatea murmură în gene jalea bolilor"). Într-o vreme obsedată de demitizarea sentimentului, de golirea lui până ce nu rămâne decât sexul din el, o vreme ce se desfată cu vulgarități și reduce inexprimabilul la dimensiunea vorbei banale, tandrețea lui George Szirtes ocrotește basmul. Poemele lui se clădesc pe o filozofie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-l citesc îmi arată un nou mod de a exprima, de a privi și de a medita asupra existenței. Așa am fost toată viața și sunt bucuroasă că încă mai sunt la fel. LV. Trebuie e unul din multele poeme obsedate de bătrânețe. Scrisul este forța ta. Un Desperado e ca o fortăreață, chiar când urlă "deznădejdea" (expresia e a ta). Scrii ca să te întărești, sau tocmai fiindcă te simți puternică? RF. Cred că, odată cu vârsta, am scris mai mult despre
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
experimentarea, conturând mai bine aceste discipline medicale. Nimeni nu trebuie să rămână deconcertat, auzind că și unii raționaliști și experimentaliști ai Renașterii și ai sec. al XVII-lea elogiază alchimia, precum Newton sau eruditul medic anatomist David Ryckaert (1612 - 1661) obsedat de miracolul organismului uman și de ideea prelungirii vieții, la care gândește și contemporanul său Francis Bacon. Numai necunoașterea istoriei alchimiei stârnește mirare. De idealurile ei nici Leonardo da Vinci nu era străin. Lumea, în genere, o taxează prin judecăți
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ajungeau și viciul o împingea pe nestatornica Manon să-și reia relațiile cu bărbați avuți. El o copleșea cu iubirea, ea îi jura că va renunța la intimitatea cu bărbații dar, la scurt timp, revenea la același stil de viață. Obsedat de iubirea pentru ea, cavalerul o descria ca având o fire ciudată, era convins că nicio femeie n-a iubit mai puțin banii ca ea dar, nu-și putea afla liniștea dacă se gândea că-i vor lipsi; îi trebuiau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a fost ridicat de soldații Armatei Roșii și a fost obligat să devină medicul lor. Doctor Jivago a scăpat de această obligație, a vrut să se întoarcă la familia lui, dar aceasta plecase la Moscova. A reluat relațiile cu Lara, obsedată de trecutul ei cu Komarovski, și au trăit câțiva ani de dragoste pasională. În haosul generat de război și revoluție, cei doi s-au simțit amenințați (pretutindeni erau arestări) și în același timp, torturați de remușcări. A apărut, precum deus
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dificilă decât ar considerau-o bărbații. În trecut, în societăți patriarhale femeile se bazau pe bărbați pentru suport financiar, fiind probabil educate să creadă că nu se pot descurca cu bani. Această cercetarea a mai reliefat că bărbații sunt mai obsedați de bani (Furnham 1998 apud Sabri, Hayhoe și Ai, 2006). Sistemul propriu de valori determină percepția asupra modului în care ceilalți relaționează cu banii. Unii îi pot desconsidera pe cei care sunt mai grijulii cu banii, categorizându-i ca fiind zgârciți
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
de loc, ele se nasc din dorința de verosimil ce caracterizează clasicismul. Verosimilul este obiectul unei dezbateri interminabile în epoca clasică. Respectarea lui, dictată de dorința de a face credibilă punerea în scenă a unei ficțiuni, nu a încetat să obsedeze Marele Secol. Două curente se înfruntă, dovedind existența a două sisteme de reprezentare foarte diferite. Corneille, pentru care teatrul este o metaforă a lumii, se opune docților, partizani ai unui iluzionism mimetic, și merge uneori până acolo încât proslăvește, la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tineri din generația sa, un fervent cititor al dramelor lui Hugo. "Îmi amintesc tinerețea mea, scrie el în Autorii noștri dramatici. Eram câțiva ștrengari lăsați de capul nostru în plină Provență, nebuni după natură și poezie. Dramele lui Hugo ne obsedau, ca niște viziuni splendide. La ieșirea de la lecții, cu memoria de gheață a tiradelor clasice pe care trebuia să le învățăm pe de rost, era pentru noi un desfrâu plin de fior și extaz să ne încălzim, umplându-ne mintea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se referă toți teoreticienii europeni mai puțin sau mai mult. Astfel Jean Genet declară, în "Cum să joci Bonele" ("Comment jouer Les Bonnes"): "Ceea ce mi s-a spus despre fastele japoneze, chinezești sau balineze și ideea magnifică poate care mă obsedează fac să-mi pară prea grosolană formula teatrului occidental. Nu poți decât visa la o artă care ar fi o încâlceală profundă de simboluri active, capabile să-i vorbească publicului într-un limbaj în care nimic nu ar fi spus
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Jarry: "Ați pus pe picioarele lui, dintr-o argilă rară și durabilă la pipăit, un personaj uluitor și pe ai săi, aceasta cu un gust sobru și sigur de sculptor dramatic. El intră în repertoriul de gust ales și mă obsedează." O legătură de filiație îl unește pe Jarry cu simboliștii. Ca și ei, el mărturisește că s-a plictisit foarte des la teatru, în Conferința despre paiațe, pronunțată la Libre Esthétique de la Bruxelles, la 21 martie 1902. Și el atribuie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și gândurile mulțimilor și îi veți ajuta pe actori să exprime sentimentele și ideile specifice personajului pe care il interpretează. Realitatea, exactitatea detaliului sunt inutile pe scenă." Craig visează să facă mobilă scena care constrânge mișcările. Jucând mult Shakespeare, este obsedat de limitele scenei, mereu prea îngustă pentru el. Problema schimbărilor de loc, atât de frecvente la Shakespeare, i se pare atât de imposibil de rezolvat, încât se gândește, pentru un timp, ca și Simboliștii, că opera lui nu poate fi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o demonstrează cazul religiilor antice, cu tradiții În care problema identității religioase este indisolubil unită, uneori până la confundare, cu problema identității etnice sau etno-politice, fie că a avem de-a face, după cum o demonstrează religiile așa-zis Întemeiate, cu tradiții obsedate de mitul Întemeierii, de acele „origini” care, asemenea unui cod genetic, vor contribui la factorul sau factorii de permanență și identificare ai acestor religii, chiar și În cazul schimbării situațiilor istorice. 6. PLANUL LUCĂRIITC "6. PLANUL LUCĂRII" Celui care dorește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și el de literatură. Acest Tretie Răbdare are un destin ciudat. El întâlnește un personaj malefic, un fel de vrăjitor practicând chiromanția, spiritismul și chiar magia neagră și care vrea să-l convertească la diabolism. Ambii prieteni, poetul și profesorul, obsedați de ideea geniului, poartă discuții repetate despre geniu și nebunie, geniu și putere, geniu și prostie, geniu și închipuire etc. Poate că acesta este cel mai bun roman al scriitorului. SCRIERI: Clopotul viselor, Craiova, 1975; Dealul lupului, Craiova, 1978; Poveștile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
model shakespearian, desfășurată pe un fundal de intrigi, pentru care autorul are o slăbiciune deosebită. În piesele sale, intrigantul este un personaj decisiv, care conduce, practic, acțiunea. Un oarecare relief are Alexandru Lăpușneanu, din care scriitorul face o figură de obsedat. Personajul se manifestă ca un răzvrătit împotriva lui însuși și împotriva lumii. Neaflând răspuns la întrebările pe care și le pune, el se lasă cuprins de o exasperare tulbure, domolită numai prin cruzime. Ca și Rienzi, Lăpușneanu-Vodă este scrisă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
timpul Marelui Război: Marghiloman, Stere, Slavici și Arghezi. A scris și multe romans à clef și piese alegorice, dar nici una dintre operele lui din acest domeniu nu se ridică la înălțimea pretențiilor sale. Iorga era vanitos și a devenit oarecum obsedat de "Teatrul popular" și de importanța acestuia în educarea poporului în spiritul "naționalismului cultural". Șeicaru își amintește că sălile goale ale "Teatrului popular" îl aduceau la disperare pe Iorga. L-a angajat pe regizorul profesionist Victor Ion Popa, care a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]