9,870 matches
-
idiomuri, fapt benefic pentru teatrul din Israel. Aceștia nu sunt singurii vechi prieteni ai poeților bistrițeni, care acum fac cunoștință cu primarul foarte jovial ca personalitate al unei comunități de beduini. Un laitmotiv plin de încântare a asigurat participanților programul orchestrei de suflători sosiți de la Voiron, Franța, care au intervenit primenitor în programul zilnic al Festivalului și au susținut un program de înaltă calitate la Sinagoga din Bistrița sâmbătă, 28 noiembrie a.c. În același registru muzical s-a încadrat și colindul
CÂND ARTELE ÎȘI DAU MÂNA LA BISTRIȚA [Corola-blog/BlogPost/93508_a_94800]
-
Numa-n Biblie găsim Ce înseamnă libertate. Cluj Napoca 26 februarie 2016 Mulțumire Sufletu-mi cântă de fericire... În zori de zi când mă trezesc, Căci Dumnezeu din înălțime, Îmi spune tandru: Te iubesc! Ziua întreagă inima-mi cântă Ca o orchestră, cu îngerii-n cor. Pentru slăvirea Celui ce mă ajută Să-nving ispita, biruitor. Ochii-mi surâd de bucurie... Lumina mă îmbracă în mângâieri Duhul Sfânt în necaz mi-e tărie Și mă îndreaptă spre sfântul țel. Când înserarea tăcut
CUPRINZÂND INFINITUL de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383167_a_384496]
-
Pop Felician, Cornel Udrea, Vasile Muste, Laszlo Robert, Weimer Adrana, Menuț Maximinian, Miloș Alexandru Cristian, Mizgan Gheorghe, Vidican Alexandru și Nicolae Vrășmaș. Au foat lansate revistele “Citadela ,”Confluențe “ , “Muzeul Sătmărean“ și ”Marmația Literară “ Seara la Sinagogă a avut loc concertul orchestrei de suflători din Voiron-Franța, după care a urmat piesa de teatru “ Amor în farmacie“ adaptare după Eugene Labiche, în iterpretarea artiștilor de la Teatru Național București: Anca Țurcașiu, Andrei Duban, Liliana Pană, Dragoș Ionescu și Dan Tudor, în regia lui Dan
SCRIITORI CLUJENI LA FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU ȘI LITERATURĂ LIVIU REBREANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383216_a_384545]
-
din acest moment pășește hotărât pragul nimbat al universului sonor folcloric românesc. De acum, Radio Timișoara și Radio București o vor acapara ca permanentă voce în cadrul emisiunilor de muzică populară. Va începe o colaborare fructuoasă cu Radiodifuziunea Română, acompaniată de orchestre ce-aveau la pupăitru pe dirijorii Ion Luca-Bănățeanu, Victor Predescu și George Vancu. Urmează, din 1962, apariții dese la TVR și turnee de spectacole în țară și străinătate (U.R.S.S., China, Japonia, Franța, Italia, Anglia). În august, 1972, Aurelia Fătu-Răduțu
AURELIA FĂTU-RĂDUŢU. STRADĂ A NEVOIAŞILOR, URCATĂ ÎN CONSTELAŢIA BOGAŢILOR SPIRITUALI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383209_a_384538]
-
de Învingători ce calcă totul În picioare smulgînd parcă din Însăși carnea strivită fîșii de sunete, repetate mereu mai ascuțit, mai sacadat. Ochii mei caută Înnebuniți pe ecranul televizorului, În masa aceea mișcătoare de capete și mîini care formează o orchestră, acolo În rîndul Întîi, În stînga dirijorului, o față care purta trăsăturile mele și pe care aproape am uitat-o, fața tatălui meu mort acum douăzeci de ani. Îl descopăr transfigurat, cu obrazul lipit de vioară ca de patul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
visat și el cîndva să plece În străinătate trimis de Asociația ziariștilor să fie Însoțit la gară cu flori) ...a fost obiectul unei ovații inimoase, mulți dintre cei de față fiind emoționați În mod vizibil pînă la lacrimi cînd aleasa orchestră de suflători irlandezi a intonat binecunoscutele tonuri ale imnului Întoarce-te la Erin, urmate imediat de Marșul lui Rakoczy... Nici dracu nu l-ar fi putut opri pînă n-a pus mîna nici nu știu cum pe cutia aia de tinichea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iar cei de la capătul cozii au început să bănuiască că la sfârșitul acestui mormânt colectiv de nume se ascunde și e pe cale să iasă la iveală Tatăl nostru. Startul a fost impresionant. La patru fără un sfert a început să cânte orchestra, la și cincizeci Gherasimov a apărut în capul scărilor și toată lumea se gândea că el era unul dintre noi, nu un kamikaze. Există o fotografie cum face cu mâna și, la patru zerozero, substanțele pregătite s-au divizat și aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în fața porții închise. „Ar trebui să deschidă dimineața la opt“ - i-au reclamat Gertrudei la debarcader. Li s-a dus dracului sejurul, mă gândeam eu cu un pic de rușine în suflet. Artúr nu știa să cânte la pian, iar orchestra de la Babilon nu voia să accepte cu nici un preț. Ei ar fi dispuși să facă pentru mine o mulțime de lucruri, chiar pe gratis, dar ce scrie în caietul acela nu e muzică. Cică, printre comercianți, lui i se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Când eram pe scenă, am fost rănită mai tare decât ești tu acum. N-am fost niciodată o cântăreață foarte bună, David, și am știut asta dintotdeauna, dar iubeam scena, adoram să fiu orbită de reflectoare și să aud zgomotul orchestrei în spatele meu. David, când ești pe scenă și cânți și poți să simți cum ritmul orchestrei mișcă scândurile de sub tine, parcă ai fi beat. E chiar așa cum îți zic, puișor. Scena a fost ca lichiorul pentru mine, ca berea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
niciodată o cântăreață foarte bună, David, și am știut asta dintotdeauna, dar iubeam scena, adoram să fiu orbită de reflectoare și să aud zgomotul orchestrei în spatele meu. David, când ești pe scenă și cânți și poți să simți cum ritmul orchestrei mișcă scândurile de sub tine, parcă ai fi beat. E chiar așa cum îți zic, puișor. Scena a fost ca lichiorul pentru mine, ca berea sau ca whiskey-ul. Uneori îmi făcea rău, la fel cum băutura îi face rău unui om beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
eu și mama ne-am dus la multe petreceri la care nu am fi fost invitați altfel. Mama mi-a zis că tanti Mae nu primea nici jumătate din banii pe care i-ar fi meritat pentru ce cânta cu orchestra, dar eu știam că-i place mult s-o facă și ar fi cântat chiar dacă nu i-ar fi dat nici un ban. Așa cred eu. Mama era îngrijorată din cauza scrisorilor pe care le primea de la tata. Era chiar în toiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
frig. Trebuia să cânte aria Emmelinei și se îngrijora mult pentru vocea ei mult încercată de aerul rece care-i traversa prea firavul trup. Un vânt rece începuse să sufle peste „poporul vesel al înghețului“. După discuții vii cu membrii orchestrei, Oleg se hotărâse să mute pianul lângă „piatra lui Schiller“ unde vântul bătea mai blând. „Piatra lui Schiller“ era ascuțită și ieșea din apă ca un dinte de dinozaur, amenințând ceva nevăzut din aer. Piatra era poate un reper concret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dramatic pe care numai imaginea unei pietre ascuțite ieșind din apă putea s-o exprime. Gerul și peisajul metamorfozat de duritatea iernii la începutul primăverii îl inspiraseră pe Oleg să interpreteze opera lui Purcell în alt fel. Explicase interpreților și orchestrei că războiul dintre cei doi regi, Arthur și saxonul Oswald care-i răpise logodnica (Emmelina) lui Arthur nu era altceva decât o luptă crâncenă între forțele naturii pentru a afirma iubirea omenească. Era vorba de o feerie erotică. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din modestie, spunând că nu repetasem îndeajuns. Zadarnic. Nimeni nu putea trece peste hotărârile lui Oleg. - O să fie bine, nu te teme de nimic, mi-a spus Mikael, sărutându-mă din nou. Cupidon e nimic fără Eros! Vom cânta împreună! Orchestra a aplaudat cu veselie. M-am umplut imediat cu acel „nimic“ care devine „totul“, simțind în pântece săgețile trimise de Eros. Am cântat, probând puterea de seducție a vocii mele: Pasiunea e plăcere și suferință! Primăvară, vino într-un suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vor realiza niciodată. Se aplauda frenetic, ca în fața unui tribunal al gheții care promitea dreptate pe aripile aerului. Toată lumea parcă uitase de ce se afla acolo. Oleg pierduse controlul asupra bunei desfășurări a spectacolului. Un imens tumult creștea, amenințând să absoarbă orchestra și tot ce se găsea pe gheață într-un unic haos general. La prânz și-au făcut apariția în sunete de tobe și chimvale Diavolul și Moartea, urmați de o mulțime destul de trează care venea din cealaltă parte a orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
decât câteva cuvinte: Marea iubire va topi gheața. Focul trosnea în facle, luminând mâinile roșii ale dansatorilor beți. Mă simțeam încălzită de dans, dar îngrijorată de mulțimea pestriță care năvălea din toate părțile pe locul unde se aflau Oleg și orchestra care încerca să impună mulțimii puțină ordine și tăcere. Îmi era teamă să mă îndepărtez de prietenii și cunoscuții mei și să mă găsesc deodată în mulțimea transformată într-un dragon mișcător cu mii de fețe. Pe neanunțate apăru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
noastre ca un cutremur al corpului gheții. Se striga din toți plămânii: - Fugiți, gheața nu mai ține! Apa țâșnise pe undeva cu furie și oamenii fugeau în toate direcțiile. Într-o clipă totul devenise de nerecunoscut. Se striga zadarnic la orchestra care cânta neobișnuit de tare, ca să acopere vacarmul și să impună atenție. Cine ar fi putut să-și închipuie că oamenii pe gheață deveneau mult mai sălbatici decât pe blândul pământ? - Fugiți! se auzeau îndemnuri de fugă, mai ales pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care cânta neobișnuit de tare, ca să acopere vacarmul și să impună atenție. Cine ar fi putut să-și închipuie că oamenii pe gheață deveneau mult mai sălbatici decât pe blândul pământ? - Fugiți! se auzeau îndemnuri de fugă, mai ales pentru orchestra care nu se clintise din loc. Blanca era adâncită în aria Emmelinei, iar Oleg părea lipit de pian, fără mască, doar caftanul de velur cu bogate șnururi putea fi luat drept costum de carnaval. Avea un chip împietrit de concentrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
până la urmă am ajuns la piatra lui Schiller ca la un colac de salvare. Atârnam cu brațele de stâncă împreună cu alții, vineți de frig ca niște struguri mov. Am văzut din depărtare cum bucata de gheață pe care se aflau orchestra și pianul s-a înclinat, apoi s-a răsturnat, scufundându-se ca un vapor împreună cu toți cei care se aflau acolo. Mikael căzuse în marele vârtej și ieșea din când la suprafață, arătându-și dinții albi de sidef. Am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
șopârle roșii; bulevarde pe care, în sunetul unui marș războinic, te simți puțin vinovat, iar picioarele îți intră, fără de voie, în ritmul de marș ca într-o groapă pe care n-ai observat-o la timp; bulevarde fără bănci în preajma orchestrei, dar cu scaune cu picioare verzi de fier, cu spătare de un galben strident și cu striații care-ți lasă semne regulate pe îmbrăcăminte; bulevarde unde, seara, când tubele cântă Faust, într-o biserică învecinată încep să bată clopotele mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ghidându-se în sortarea lor doar după mărimea prețurilor, Stein clipea, obosit parcă de datoria plicticoasă de a mă pune la curent cu toate, și-și începea relatarea. Nu pomenea nici un cuvânt despre jocul actorilor, despre valoarea piesei, despre calitatea orchestrei sau a solistului. În general, nu spunea nimic cu privire la impresia sau la sentimentele pe care i le-au trezit lucrurile văzute sau auzite, în schimb, îmi dădea relații (cu lux de amănunte chiar) despre public, arătând pe cine a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mijlocul sălii, un violonist, cu vioara sprijinită de bărbie, mișcă solemn arcușul și, ridicat în vârful picioarelor, cu umerii încordați, începu să cânte (trăgând după sine pianul și violoncelul). Postat lângă muzicanți și privind sala arhiplină care a amuțit când orchestra a început să cânte, îl căutam din ochi pe Zander. Lângă mine, pianistul își mișca energic coatele, omoplații și spinarea stând pe scaun, cu o carte de note ruptă așezată sub el; apoi se lăsă pe spate, și speteaza murdară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sfârșit de săptămână își făcuse obiceiul să meargă la terasa unde se ducea toată suflarea din micul orășel. Nu făcea mare lucru acolo, altfel înțelegea el să se distreze la local. Muzica nu-l încânta de loc, pentru că țânțarii din orchestră nu erau în stare să cânte nici măcar un cazacioc ca lumea, iar berea nu-i stârnea nici o dorință. Auzi, bere la cârciumă! Asta nu era o băutură pentru bărbații adevărați. La el acasă, nici femeile nu beau așa ceva. Fiindcă tăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ziua În care și-a aprins prima țigară, În closetul școlii, Îndemnat de un anume, Ivan Gherasimov, fiul unui emigrant rus, care, o săptămînă mai tîrziu, Îl va conduce Într-o celebră cafenea belgrădeană de pe vremea aceea, unde cînta o orchestră de țigani, iar conții și ofițerii ruși le Îndesau bancnotele În balalaică și chitară... Nu scăpase absolut nimic: festivitatea dezvelirii monumentului din Kalemegdan, intoxicația cu Înghețată cumpărată din colțul străzii Makedonska, primii lui pantofi ascuțiți cumpărați cu banii primiți de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
hram urau gazdelor sănătate și belșug, mulțumeau pentru masă și băutură și plecau mai departe, dacă-i țineau puterile. De hram, ziua se organiza horă pentru tineri, iar noaptea era bal pentru toți cei care voiau să participe. De regulă, orchestra care umbla pe la casele oamenilor înstăriți, era angajată să cânte la horă și la bal. Hramurile, mai mult chiar decât marile sărbători creștine, au avut un impact deosebit în conștiința locuitorilor satelor și a celor desprinși din lumea satelor, în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]