7,850 matches
-
aceasta din urmă, după cum vom aminti (cf. 2.d și 4.b), nefiind încă separată de celelalte două precedente. La încoronarea monarhului se referă Ps 2, 45, 72, 110 în care putem recunoaște substratul tipic al stilului de curte antic oriental pe care Iuda îl avea în comun cu popoarele din Orientul Apropiat Antic, în special cu Canaanul. În Ps 2,7 se găsește formula adopției divine a regelui, în Ps 45,6 (cf. 72,8) titulatura sa ca ’ělōhîm, „Dumnezeu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ădăr (luna repetată în anii bisecți, caz în care cade în al doilea an), adică, după calculul nostru, în februarie-martie; cu toate acestea, nu a intrat niciodată în calendarul liturgic ca sărbătoare principală. Originea sa trebuie căutată în „diaspora” iudaică orientală; în iudaismul palestinian este atestată începând cu prima jumătate a secolului al II-lea î.C. (2Mac 15,36 menționează „ziua numită a lui Mardoheu”); totuși e plauzibilă o datare mai veche și în Occident; la evreii orientali se ajunge
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
diaspora” iudaică orientală; în iudaismul palestinian este atestată începând cu prima jumătate a secolului al II-lea î.C. (2Mac 15,36 menționează „ziua numită a lui Mardoheu”); totuși e plauzibilă o datare mai veche și în Occident; la evreii orientali se ajunge la datarea în secolul al IV-lea î.C. Sărbătoarea nu are o importanță deosebită în Mișna, deși afirmă că era celebrată în mod regulat; același lucru îl atestă și tratatul Mĕgillăh dedicat Cărții Esterei. d) Est 9
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
16,22 ș.u.). După aceea s-au adăugat în celebrarea solemnității și sacrificii speciale. c) Pe baza unei interpretări greșite a textelor neotestamentare, s-a spus deseori că aceste norme sunt legaliste; să ne amintim însă că în antichitatea orientală, ca și în cea occidentală, odihna săptămânală era un element atât de extraordinar și tipic al credinței lui Israel, încât nu e de mirare nici neliniștea cu care evreul căuta să evite orice posibilitate de încălcare, nici atenția specială cu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și în înregistrate în cărțile numite deseori „apocrife” deoarece nu au intrat în canonul biblic; din păcate, cea mai mare parte dintre ele nu au ajuns până la noi în limba ebraică sau aramaică originare, ci prin traducerea în alte limbi orientale: siriană, etiopiană, slavonă (Sacchi 1981 și 1989). În canonul Bibliei ebraice a intrat doar una dintre ele, Cartea lui Daniel (al cărei caracter apocaliptic este pus la îndoială de unii), și Cartea Apocalipsului în Noului Testament. b) Apocaliptica are multe
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de altă parte, lumina din sală și flash-ul de lumină pe trupul trapezistului, împrumută și contrapune frumusețea clasică fricii de moarte. O altă condiție a participării copiilor de sportivi la competiții este reprezentată, de disciplina sportivilor proveniți din națiunile orientale, care transformă uneori trupurile copiilor comunității în executanți (succesele sportive la Olimpiada de iarnă, 2010 a orientalilor mici de statură, ascultători), pe de altă parte în sistemul comunist rațiunile profund sociale se bazau pe lipsa de independență social al individului
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
funcționează astăzi drept antrenori nu mai au performanțe impuse de comunism, mijloacele speciale și efortul performativ al sportului transformă realitatea biologică, într-un proces economic. Sportivii sunt antrenați acum în centre speciale, care accentuează valoarea biologică a subiecților de tip oriental, care practică exercițiul fizic pornind de la un corp cu baza de greutate joasă, evoluția acestora fiind urmărită atent, căci dintr-un grup mare de oameni, se recrutează doar valorile. Se reorganizează granițele Olimpiadelor și dispare practicarea aparent gratuită a sportului
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
practică exercițiul fizic pornind de la un corp cu baza de greutate joasă, evoluția acestora fiind urmărită atent, căci dintr-un grup mare de oameni, se recrutează doar valorile. Se reorganizează granițele Olimpiadelor și dispare practicarea aparent gratuită a sportului, subiecții orientali arată că știu să asculte și să execute corect mișcarea fizică estetică, pentru orice națiune și rasă. Relația dintre sport și societate presupune că, prin sport, oamenii produc mijloace de asigurare a: -nevoilor existențiale (locuri de muncă), -de ocrotire (sistem
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
mușchi și se bazează pe alt tip de flexibilitate anatomică. Între Olimpiada de la Beijing din 2008 și aceea de la Vancouver, de iarnă, din 2010 au trecut doi ani și, în alt timp, alt continent, mijloacele electronice s-au multiplicat, disciplina orientală a corpurilor devenite roboți a devenit o disciplină de voluntariat, istoria mulțimilor în delir căutat a devenit o istorie a grupurilor de elită, a voioșiei și a acceptării individului (moartea georgianului, accidentat nu a fost ținută secret, ci a devenit
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
mulți practicanți, ca urmare a creșterii rigurozității pe toate planurile a antrenamentelor de pregătire. Dacă se depășește această barieră, se poate vorbi despre o viitoare Yudansha (centură neagră). Sistemul vestimentației depinde adeseori de tipul de cultură căci negrul la popoarele orientale este o marcă superioară în grad: perioada minimă de 30-36 de luni de muncă intensă, ar putea constitui garanția dobândirii unor abilități necesare acestei gradații. Centura maro (Kyu 1) fiind la fel ca și culoare pământului care este solid, ferm
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
supranaturale, și se ascunde religiosul (omul arhaic/homo religiosus asista la sacrificii), sub forma probelor sportive. Oferim imaginile de parcurgere al spațiului vârstei, ale etapelor inițiatice realizate prin timpul inițieri și prin vestimentația specific simbolică a centurii la un sport oriental, care utilizează numărul și cromatica în observarea etapelor, precum precizează importanța comparativă cu natura ideală, dovada acumulărilor psiho-fizico-morale. Cercul arhitectural al stadionului simbolizează prezența diversele semnificații ale mișcării artistice din perspectiva sportului spectacol, artă a corpurilor perfecte intrate în competiție
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
care prezenta o particularitate aparte: el nu era susținut de arcade, conform tradițiilor. în locul pilonilor, erau ridicate patru colonade, perfect identice, care suportau în mod egal greutatea bolții. Dar, și mai importantă s-a dovedit a fi descoperirea de pe friza orientală. Acolo era reprezentată o lupoaică ce alăpta doi copii. Se înțelege de la sine că trimiterea la legenda întemeierii așezării era fără echivoc. A trebuit să treacă mult timp - trei secole - până ce principala metropolă a provinciei romane, care cuprindea teritorii mari
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
bine pregătiți, îndeosebi la nivelul eșaloanelor superioare. Exemplul generalilor Averescu, Prezan, Grigorescu și al altora i-a fost garanție eficientă în demersul său. Declarase generalul francez, la acel început de război și pentru România, către președintele Franței, Poincaré: - Pe frontul oriental, pârghia lui Arhimede se află la București. Acolo se răstoarnă în favoarea noastră echilibrul de forțe, prin intrarea în acțiune a armatei române. Prin răspunsul dat lui Saint-Aulaire, Poincaré și-a afirmat poziția și față de Berthelot: - Vă urez succes, dar aș
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
escapade năstrușnice: ce-ar fi să mă îmbarc cu Mihaela și, traversând marea, să poposim pe malurile însorite ale Bosforului? Bani am doldora și pun forța lor în slujba dragostei ca să obțin un maximum de desfătare. Numai așa, în paradisul oriental de dincolo de mare, ademenesc fericirea și o arestez măcar pe timp de o săptămână, cât ne-a mai rămas până la întoarcere. Am strigat șoferului să mă ducă la cea mai apropiată agenție de voiaj. Acolo, în dreptunghiul unui ghișeu, s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Y, unde scapi, în sfârșit, de întristare și suspin!? 28 octombrie 2010 La urbanismul hărtănit, hărțuit și neiubit Nu știu ce mai așteaptă paseismul bucureștean de la edilii și arhitecții acestui oraș „neiubit“, cum l-a calificat Andrei Pleșu, vamă a netrebnicului hedonism oriental, raia bubos-carnavalescă, oropsită capitală impostoare (inițial haltă turco-valahă de adăpat caii și burdihanele, de umplut sacii și poștalioanele către Mogoșoaia și Brașov, care a luat, nevrednic dar hrăpăreț, locul Târgoviștei sau Curții de Argeș), devenind un circ feeric, invidiat, dușmănit
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Amsterdam și Hans Memling prin Bruges. Am încasat din plin șocul uluitoarei picturi flamande timpurii (năucit de Petrus Christus, Simon Marmion, Gerard David, Jan Provoost și mai mulți Anonimi!), rătăcind halucinați prin „Groeningemuseum“. Ne-a uluit splendoarea (cu subtil duh oriental) a catedralei „Sfântului Sânge“ din Brugge, am urcat în befroy-uri de 367 de trepte (cu gândul la Pisa ori la campanila lui Giotto din Florența), ascultând vrăjiți cum sună bronzul carioanelor tricentenare... În răstimp am citit cele două volume ale
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu ei nici o idee. Și nu lăsau în urmă decât fum și pustiu. Ne-am istovit, așadar, în bătălii care nu ne-au stimulat decât să răsuflăm ușurați când se terminau. Palatul e o imagine destul de sugestivă a Evului Mediu oriental. Lene și lux. Viciu și aur. Vase scumpe, aduse de peste mări și țări. Veșmintele sultanilor țesute cu aur și împodobite cu pietre scumpe. Arme. Manuscrise. Tronuri de abanos. Tronuri de fildeș. Sala de audiențe, mai degrabă modestă. Ceaușescu și apropiații
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
deschidem bine ochii. E un talmeș-balmeș în capul meu. Nu mai reușesc să pun ordine în impresii. Ce-am văzut, de fapt, în Istanbul? Un cer închis, de ploaie. Străzi, mai degrabă murdare. Amestec de modernitate occidentală și de mahala orientală. Înghesuiala istovitoare din bazar. Cocote, pe stradă, fardate strident, ochindu-și clienții. Printre ele, sunt, pro-babil, și unele de la noi. (De altfel, "micul Paris", de altădată, Bucureștiul, devine "micul Stambul". Ceea ce n-au reușit, cu sabia, turcii, reușesc cu "bișnița
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
San Isidro. Mai avea destulă putere ca să se poată bate cu grasul, care sărea peste scaune, peste mese, Îl urmărea pe Julius alergînd prin toate camerele, fără să le pese că lăsau urme de noroi pe tapiserii și pe covoarele orientale care costaseră o avere. Într-una din zilele acelea, Julius a făcut una boacănă. I-a părut foarte rău imediat după aceea și i-a povestit totul maică-sii. Juan Lucas, care era de față, a rîs cu hohote auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a zăpăcit amestecîndu-i În minte pe diplomat și pe chinezul din colț, cel cu băcănia, a rămas mut, s-a pierdut cu totul, n-a știut ce să spună, În timp ce japonezul Îi Întindea o mînă de mătase rece, era foarte oriental consulul ăsta și nu mai contenea cu plecăciunile; l-au privit ca pe un imbecil incurabil și chinezii pot fi oameni fini. Asemenea lucruri i se Întîmplau bietului Juan și-l duceau În pragul infarctului, pe urmă lumea o să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trandafiri sau garoafe; „gata“, spunea pe urmă, căutînd privirea aprobatoare a lui Celso, care de fapt ar fi preferat să Împodobească salonul de pian cu floarea lui preferată: capuli. Era ora unsprezece dimineața, cînd Susan se instala pe o sofa orientală cu perne micuțe și aștepta să vină Daniel cu ceșcuța de cafea fierbinte, din care sorbea vreo două-trei Înghițituri, pentru a evita senzația de slăbiciune de la ora unsprezece despre care citise În fugă un afiș de publicitate plimbîndu-se prin Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și începea să povestească. Ochii îi străluceau, sub ge nele încârligate, ca în scena din barul pustiu, din Citizen Kane. Un vis al ei dura, povestit, cel puțin jumătate de oră, dar mie mi se părea, ca în povestea aceea orientală, că ține vieți în șir, trecute sau vii toare. Când, plecând, închideam după mine ușa grea, de fier forjat, mă întrebam mereu cum aveam să supraviețuiesc până a doua zi, când ne vedeam iar la facultate. Mai târziu, povestind vise
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ascultând acele linii melodice care adu ceau când cu sârbele noastre, când cu valsurile vieneze, și-am mâncat apoi pui cu miere și scorți șoară. La o masă foarte lungă, vreo treizeci de femei, cele mai multe cu inconfundabila, dar inefabila figură orientală a evreicei, petreceau pe rupte, miș când din cap fericite în ritmul muzicii. Eram în Chagall și-n Șalom Alehem. Îmi suna-n cap cânte cul lui Zappa, „I need a lovely little Jewish princess“, când, printre femeile de la masa
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Este purtat de înalții ierarhi ai Bisericii Răsăritene. Sacosul Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei este confecționat din catifea de mătase verde decorat pe margini, părțile laterale și la mâneci cu motive vegetale și florale inspirate din repertoriul decorativ al țesăturilor orientale care circulau în Moldova secolului al XVII-lea. În jurul gâtului este brodată inscripția de danie și data. Acest sacos, cusut cu aur și împodobit cu pietre prețioase, cu clopoței de argint auriți la mâneci și margini, a fost dăruit de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
or și trimis popă". Cei animați de vizibila îngăduință dau din cap și zic: "na las' părinte, fă pace, că dacă uina Katița lu' Căcăroanța s-o întors la uniți nu-i pagubă mare, că ai oi destule în turma orientală". Acu', în acest moment al discuției, a sosit vremea să arăt că în vremuri vechi așa li se spunea ortodocșilor, orientali, iară biserica drept măritoare așa se și numea, doar bunicul nevesti-mii, fost el epitrop șef o viață, zicea cum
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]