5,351 matches
-
declinului puterii vlaho-bulgaro-cumane, și, respectiv, 1241, momentul marii invazii tătaro-mongole. Practic, de aici înainte, știrile în care se vorbește despre români devin mai consistente, semn că balanța etnică începea să încline în folosul acestora. • Ibidem, p. 221. • Ibidem, p. 220. ORTODOXIE ȘI CATOLICISM ÎN SPAȚIUL EXTRACARPATIC ÎN EVUL MEDIU. OBSERVAȚII PE MARGINEA UNEI RELAȚII CONFLICTUALE Flavius Solomon „... După pilda sfinților regi și principi, care prin binefacerile și daniile lor au crescut și au sporit în multe chipuri închinarea și slujba către
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ortodoxe din Moldova în legătură cu implicarea centrelor bisericești slave de la sud de Dunăre 16. Observații similare, în care se face trimitere la o perioadă de început a creștinismului românesc marcată de lipsa unor instituții ecleziastice superioare, dar și de oscilația între ortodoxie și catolicism, se regăsesc și în alte surse, fie în documente ale curiei papale, cum ar fi des invocata scrisoare a lui Grigore IX din 14 noiembrie 123417, fie în • N. Iorga, Istoria bisericii românești și a vieții religioase a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
s-au desfășurat pe teritoriul țărilor române, a existat întotdeauna tendința, mai mult sau mai puțin populară, de a se alătura taberei antiotomane 49. În 1774, boierii munteni își asumau responsabilitatea de a fi intrat în luptă „pentru slobozenie și ortodoxie, cele două mai scumpe lucruri din viața omului“50. Generația următoare se mobilizează în 1802, cerând protecția în 1796 la Paris, unde îl întâlnise pe ?orai. A călătorit în Rusia, Turcia și Persia, pe vremea când generalul Gardanne era la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
tyrannie“ și semnează, cu o formulă care arată că le era familiară retorica Revoluției Franceze, „les représentants de la nation valaque“51. Aceștia nu sunt bei mameluci, nici aiani din vilaietele dunărene. Linia tradițională se continuă așadar prin revendicarea libertății, iar ortodoxia, care n-a încetat a fi prezentă ca temei al identității naționale, nu e mai puțin semnificativă pentru o atitudine care întoarce spatele Islamului 52. Rolul Bisericii în suspectarea oricărei influențe occidentale ca prozelitism catolic a scăzut treptat în cursul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
provin din opera unui dominican francez din veacul al XIII-lea, Vincent de Beauvais. • R. Rosetti, Arhiva Senatorilor din Chișinău, I, în AAR, mem. secț. ist., t. XXXI, 1909, p. 14-15. • A se vedea articolul lui Radu Păun, Istorie și ortodoxie. Panegirice românești la curtea lui Scarlat-Vodă Callimachi al Moldovei (1812-1818), în vol. cit. Corneliae Papacostea Danielopolu in memoriam, p. 131-144. Cu toate acestea, în jurul lui 1700, viața culturală nu mai e total anacronică sau, cel puțin, inspirația e căutată mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să identifice constantele, reperele recurente, stabile și deci habituale din interiorul mentalității ierarhiei ortodoxe. Și pentru că acest text are în vedere în mod special relațiile Bisericii ortodoxe române cu statul comunist și transformările suferite de învățământul teologic, vom acorda prioritate ortodoxiei românești, vorbind despre modul în care aceasta definește autoritatea politică sau statul. Atitudinea Bisericii ortodoxe este hristocentrică, întemeindu-se pe învățătura și exemplul lui Iisus Hristos care a recunoscut rolul obiectiv al unei autorități, structura puterii politice și loialitatea civică
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
importanța statului: pe de o parte Bisericile neoprotestante au transformat statul în Biserică, iar pe de altă parte, catolicismul a transformat Biserica în stat, ambele cazuri conducând ori la anarhie, ori la dispariția Bisericii 5. Concluzia teologului este că numai ortodoxia poate oferi calea corectă privind întemeierea raporturilor cu statul de-a lungul timpului: „Astfel, între Biserică și Stat, între împărăția legii și a harului, e de dorit o strânsă colaborare, prețuind fiecare misiunea celuilalt, dar nici una din aceste instituții nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
generalului I. Antonescu și a delegațiilor italiană și germană 8. De data aceasta, atitudinea Bisericii ortodoxe față de regimul național-legionar nu a fost unitară, • Eugen Cizek, Istoria literaturii latine, București, Editura Societatea „Adevărul“ S.A., 1994, vol. II, p. 399. • Dumitru Stăniloae, Ortodoxie și Românism, publicată de Asociația Românilor din Bucovina de Nord, 1992, p. 186. • Ibidem, p. 169. • Ibidem, p. 177. • Ibidem, p. 181. • 27 Februarie... aniversarea Constituției. Apelul Bisericii ardelenești. Șefii bisericii din Transilvania au lansat următoarea Chemare, în „Opinia“, Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1968, 89-279; Ștefan C. Alexe, Sfântul Niceta de Remesiana și ecumenicitatea patristică din secolele IV și V, „Studii teologice”, 1969, 7-8; Vasile Gh. Sibiescu, Sfântul Sava „Gotul”, „Glasul Bisericii”, 1972, 3-4; Ioan Rămureanu, Noi contribuții privind pătrunderea creștinismului la traco-geto-daci, „Ortodoxia”, 1974, 1; Ioan G. Coman, Operele literare ale Sfântului Ioan Cassian, MB, 1975, 10-12; Ioan G. Coman, Misionari creștini în Scythia Minor și Dacia în secolele III-VI, BOR, 1978, 7-8; Ligia Bârzu, Continuitatea creației materiale și spirituale a poporului
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
spirit neosămănătorist. În opoziție declarată cu el, Tudor Vianu cultivă universalismul. Blaga exaltă „fondul nostru nelatin”, iar G. M. Ivanov vântură idei slavofile. De la primele articole, Nichifor Crainic caută să traseze culturii române, prin „Gândirea”, o orientare etnico-religioasă, arborând praporii ortodoxiei. Cu timpul - scrie Blaga - în paginile revistei s-au precizat două poziții polarizate: de dreapta și de stânga. Prima, afirmată de Crainic, cu sprijinul doctrinar al lui Radu Dragnea la început, apoi și al lui Petre Marcu-Balș (viitorul Petre Pandrea
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
creația literară a celor mai talentați colaboratori, „problematiza aceste certitudini și căuta noi și iarăși noi perspective pentru sufletele cu mai puține aderențe dogmatice”. În timp ce dreapta, mai precizează autorul Spațiului mioritic, „s-a menținut cu strictețe în ogașele dogmatice ale ortodoxiei creștine”, stânga și-a permis, „sub privirea uneori mustrătoare a directorului, o anume libertate creatoare față de motivele creștine, convertindu-le în mituri și viziuni inedite”. Cele două direcții coexistă în tot cursul perioadei interbelice, uneori întretăindu-se, pentru ca în timpul războiului
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
cele două orientări nu compun un același curent ideologic sau, în orice caz, reprezintă nuanțe distincte, chiar antinomice ale g. Filosofia lui Blaga a și fost, de altminteri, categoric respinsă de D. Stăniloae (Poziția domnului Lucian Blaga față de creștinism și ortodoxie, 1942) și Crainic s-a raliat punctului de vedere al acestuia. În paginile revistei, ponderea valorică o deține, indiscutabil, literatura scrisă în spiritul propagat de Blaga, însă ideologia gândiristă au elaborat-o Nichifor Crainic și secundanții săi. Și cum creația
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
străduit să exercite un rol orientativ nu doar în literatură, ci în toate sferele culturii, să îndrume întreaga spiritualitate românească, să influențeze chiar și politica de stat. În eseuri și articole ca Parsifal, Titanii ateismului, Roma universală, Rasă și religiune, Ortodoxie și clasicism, Providența în istorie, Sensul tradiției, Nichifor Crainic, pornind de la gânditori ca Oswald Spengler, Nikolai Berdeaev, Hermann Keyserling, consideră cultura și civilizația realități nu numai deosebite, dar și antagonice, afirmă că ele se ivesc nu simultan, ci succesiv, că
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
Turnu Severin, 1933, 45-71; Iorga, Ist. lit. cont., II, 316: Nichifor Crainic, Puncte cardinale în haos, București, 1936; C. Rădulescu-Motru, Românismul. Catehismul unei noi spiritualități, București, 1992, 85, 93-96; Miron Radu Paraschivescu, Falimentul unei culturi, CLI, 1936, 27; Nichifor Crainic, Ortodoxie și etnocrație, București, 1938; Nichifor Crainic, Nostalgia paradisului, București, 1940; Gh. Vrabie, Gândirismul. Istoric, doctrină, realizări, București, 1940; Constantinescu, Scrieri, VI, 429-454, 465-467; Crohmălniceanu, Literatura, I, 78-109; Călinescu, Gâlceava, I, 74-85; Dumitru Micu, „Gândirea” și gândirismul, București, 1975; Nichifor Crainic
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
comunismului, și aceștia au aparținut unor grupuri specifice. Unii au murit, mai ales cei ce aparțineau partidelor istorice, alții au supraviețuit, cei care au aparținut clerului greco-catolic; sau a fost rezistența celor care aveau Înclinații de o anumită factură În ortodoxie. Dar În cazul discuției pe care o propune Sanda suntem Într-o capcană. Nu cred că - dacă vorbește despre rezistență - autorul se referă În vreun fel la politic, adică nu este rezistența cu forme politice, literatura manifestându-se ca expresie
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
localizate În „lume”. În modelul cultural românesc, dar nu numai, rolul acestei constrângeri este major, În același timp diferit de alte culturi, fapt datorat diferenței confesionale majoritare. Observ În continuare că pentru o pleiadă Întreagă de autori, mai ales autohtoni, ortodoxia Își pune amprenta asupra definirii acestei constrângeri culturale. Ea fixează un comportament cultural distinct. În același timp, pentru unii autori, ce-i drept, mai puțini, dintre care Daniel Barbu este cel mai reprezentativ pentru investigația sa cu adevărat critică a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
amprenta asupra definirii acestei constrângeri culturale. Ea fixează un comportament cultural distinct. În același timp, pentru unii autori, ce-i drept, mai puțini, dintre care Daniel Barbu este cel mai reprezentativ pentru investigația sa cu adevărat critică a fenomenului secularizării, ortodoxia nu este o manifestare a unei credințe religioase, ci a unei forme culturale de afirmare a politicului. Daniel Barbu face o interesantă distincție Între credință și lege În practica ortodoxiei românești, arătând convingător că ea a fost mai puțin o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
reprezentativ pentru investigația sa cu adevărat critică a fenomenului secularizării, ortodoxia nu este o manifestare a unei credințe religioase, ci a unei forme culturale de afirmare a politicului. Daniel Barbu face o interesantă distincție Între credință și lege În practica ortodoxiei românești, arătând convingător că ea a fost mai puțin o credință, cât o „lege”, interpretată apoi În imaginarul românesc ca „lege a pământului”. De asemenea, superficialitatea educației religioase propriu-zise face ca modelul religios ortodox să fie referențial doar pentru o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
imaginare și critica propriu-zisă (nu demolarea ori denigrarea pamfletară). Puține surse creditabile azi depășesc configurația unui model cultural autohton, socotit a fi original fiindcă este unul al sintezei (dintre Occident și Orient), ori este excentric european, fiind o creație a ortodoxiei bizantine. Ultimul mod de clasificare pare a fi recâștigat din admirația dintre cele două războaie, datorită imaginii marginalității puse În mișcare de relația centru-margine din postmodernitate, ceea ce relativizează de fapt „Întârzierea”, dar nu oferă o Înțelegere despre organizarea democratică și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
concluzia că nu generației ’60 - Într-un mod paradoxal -, ci aceleia imediat următoare Îi datorăm reașezarea culturii noastre În matca memoriei ei firești, marcată, În principal, de racordul cu stilistica și mentalitatea interbelică, mai ales În privința balcanismului descriptiv și a ortodoxiei răsăritene. Coincidența dintre oferta politică a sistemului (din ce În ce mai autohtonist) și această preocupare poate fi discutată cu folos, tot așa cum am putea insista În cursul discuțiilor - cred - pe absența reflexului ostil din sintaxa culturală a generației ’70, obligată să se dezvolte
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de la „Universul literar”, om cu o bogată cultură clasică și modernă, e interesat de fenomenul spiritual, de cel religios mai cu seamă, și în consecință se ocupă cu predilecție de operele literare ce conțin o atare problematică. Aderând intim la ortodoxie, el nu este totuși un dogmatic. În lucrarea Poezia lui Lucian Blaga și gândirea mitică, este evidențiată, pe baza unei întinse bibliografii, mitologia personală a poetului și filosofului, apreciată ca o realizare deosebită, chiar dacă nu o dată ea se află în
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
conțin - căci F., spirit tradiționalist, era totuși beneficiarul Enciclopediei franceze - și prin calitățile lor literar-artistice. Operă fundamentală, sub raport tipografic și lingvistic, desăvârșită de F., Mineiele de Râmnic au rezistat în timp, fiind reproduse și după două sute de ani de ortodoxie românească, și au marcat o dată importantă în istoria limbii literare. Repere bibliografice: Ghenadie Enăceanu, Mitropolia Ungro-Vlachiei. Filaret II, BOR, 1881, 5, 7; Melchisedec, Schițe biografice din viața mitropolitului Ungro-Vlahiei Filaret II-le. 1792, București, 1886; N. Iorga, Viața unui mitropolit
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
legile lui Theodosius I contra ereticilor. Această decizie a fost importantă în plan juridic pentru că l-a considerat pe schismatic (creștin, totuși, cum era donatistul) un eretic: astfel a fost considerat donatistul pentru că acorda un nou botez celor care, abandonând ortodoxia, aderau la schismă. Într-adevăr, de mai multă vreme, situația se înrăutățise. Raporturile dintre cele două comunități, proste dintotdeauna, degeneraseră în violență fățișă despre care, desigur, noi suntem informați numai prin intermediul unor surse catolice ortodoxe, pe care, totuși, nu avem
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sau Iustin: de aceea, valoarea scrierii sale este limitată. În schimb, pentru perioadele ulterioare și mai ales pentru evenimentele din vremea sa, Orosius oferă o interpretare mult mai interesantă, chiar dacă e vorba de o interpretare pur apologetică: împărații ce apără ortodoxia creștină, precum Grațian, Theodosius și Honorius, sunt prezentați aproape hagiografic. Istoria umanității a fost determinată încă de la început de păcatul originar, observă Orosius, reluând doctrina lui Augustin, și s-a desfășurat ca o continuă succesiune de violențe și de opresiuni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de literat creștin. Astfel, Avitus putea să combine în epistolele sale conținutul dogmatic și intențiile didactice. Astfel e construită, de exemplu, Epistola 1, unde este înglobat Dialogul cu regele Gundobald (Dialogus cum Gundobaldo rege), compus anterior, în care scriitorul apăra ortodoxia contra arianismului. Această operă ne este cunoscută și grație fragmentelor păstrate în scrierile literaților carolingieni Florus și Agobard din Lyon, originari din aceeași regiune (și, ca atare, mai bine informați decât alții). Alte epistole cu conținut dogmatic, specie cu lungă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]