21,114 matches
-
strângeau și-și împodobeau iubitele cu ele După o oră de mers pe jos lipa -lipa cu piciorele rănite,sângerânde la marginea unei păduri întunecoase unde a dat boț în boț cu un lup flamand, singuratic mai mult piele decât os. -Ce faci dragule de ce ești trist,ce ochi frumoși și scânteietori ai ! Nu vrei să trăim împreună și să ne iubim până la adânci bătrânețe ,i-a spus lebădă argintie. -Tu flamanda eu flamand tu tristă și neînțeleasa,eu la fel
CALTORIA LEBEDEI ARGINTII de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382413_a_383742]
-
răbdarea, Dar sfinții n-o să calce cu vreun papuc pe coasă. Nu rîdeți, spaima lumii ne ciocăne la ușă, Mai dați cu busuiocul, mai stați pe coji de nucă! De-aceea plînge-n noapte, subit, cîte-o păpușă, Fiindcă o sete-n oase ne bea și ne usucă. Referință Bibliografică: CETATEA PROSCRISĂ / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI, 03 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dragoș Niculescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CETATEA PROSCRISǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382429_a_383758]
-
cumpărat de pe net ca jențile vară-iarnă de pe un logan pe altul pe când elevatorul cedează strivindu-ți o ultimă inimă ce-ar fi să fii tu poeta altcuiva îmi spui bye-bye girl show must go on cuvintele astea nu-s de os domnesc sunt dintr-o viață fără roată de rezervă un cernobâl care-a lăsat încă un pui în inima mea un incendiu toamna în vie adevărul este că nu mi-a plăcut niciodată vinul sec caut un motiv să nu
INIMA DIN ELEVATOR de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382502_a_383831]
-
nu mai știe ce gândește, nici ce face, e încurcat în noduri, nervuri și liane-n fire. Omul din lemn în lume ieșind, părăsind adăpostul lemnos, află despre mersul vieții că, iubind te transformi din fibre, în carne, sânge și os. PĂMÂNTUL SCOICĂ Pământul scoică îmbălsămat cu flori cerești și miez de foc, într-o secundă a-nviat din praf de stele și ferigi ce stau pe loc. Pământul scoică ce devine artă, sinelui interior secvență, este a noastră sfântă cartă, și
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
neființă, făcute nu-s din fier și cremene ci, din lacrimi uscate-n neștiință. Trei se văd bine, sunt manipulate de întuneric scurs în loc umbros, sunt cele mai expuse și mai vătămate de bezne, vânate pentr-un descărnat craniu de os. Două sunt adolescente încă, discret pălăvrăgesc ca fetele și ele, visează când vor fi mari să devină stâncă de viață, cu dulce gust de acadele. Aceste turnuri gemene săracele-s lovite, sparte, puse să se-ncremene în amintiri de moarte. PRIMUL
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
cuvintelor, robesc în hainele limitelor iele panaceu dăruit jurămintelor. Cuvintele-s vitrine de gânduri misterioase, pure, murdare, transparente, de vrei poți citi printre rânduri ele sunt magnetice uneori „prepotente”. Altele-s lunecoase, disimulante, slabe, n-au vertebrală coloană, n-au oase, sunt fecioare, femei în putere sau babe, locuiesc prin boscheți sau în viloase case. Cuvintele mă transformă-n luminoasă sferă cu interior catifelat de aur ce curge pentru că încep meditativ noua eră ce printre rugi mi-se scurge. Ascultă liniștea
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
înconjurate de aurie lumină. „Cine sunt?” Se întreabă căci nu stie unde s-a pus, „Și ce fac?” El nu își mai recunoaște a sa vină. Cele înguste cresc mai jos acoperite cu mult întuneric, de frig omului îi trec oasele prin os făcându-l din ce în ce mai himeric. SEMNE CRESCUTE ÎN LEMN Semn unu E un schiu ce timpul l-a îndoit a vreme pe el e desenat un cap de om viu ce-i murdărit cu-a zilei creme. Semn doi
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
aurie lumină. „Cine sunt?” Se întreabă căci nu stie unde s-a pus, „Și ce fac?” El nu își mai recunoaște a sa vină. Cele înguste cresc mai jos acoperite cu mult întuneric, de frig omului îi trec oasele prin os făcându-l din ce în ce mai himeric. SEMNE CRESCUTE ÎN LEMN Semn unu E un schiu ce timpul l-a îndoit a vreme pe el e desenat un cap de om viu ce-i murdărit cu-a zilei creme. Semn doi E o
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
acum prinsă în fiare prin țărână scurmă aruncând blesteme, incantații și descântată ură. STAREA DE ALB Starea de alb izvorâtă din haos intră prin ușa casei marcată cu semne mici curioase desprinse din anticul pronaos, crescute de amintiri încolțite în oase. Deasupra e o plasă de sârmă ce înghite trecerile, este așezată sub un balon anorezic priponit de nacelă ce deturnează constant petrecerile, plasa e des abuzată și violată de schelă. În colț un ursuleț de pluș sufocat de starea de
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
trei din pamânt care, abia acum îndrăznesc să se prindă-n cuvânt. Tabloul nouăsprezece În țărână se-ntorc ființele de pământ și lumina o storc făcând din ea mormânt. Tabloul douăzeci Femeile cad prăbușite în albul chircit, să moară cu oasele falsând răgușite, în vreme ce timpul a-nceput să doară. INIMI ROȘII ÎN FACEREA NOPȚII Somn albastru de inimi născător, suspendare întru' neființă în patul tămăduitor, aplecare către biruință. Frida Kahlo și-a dăruit sângele lumii de ieri, de azi și de
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
a naturaleței, de o minte scurtcircuitată-n tensiuni, dă acum brânci blândeței dintre oamenii simțiți, în etate sau juni. 35. Reperaj: reportajul stării de azi înglodată în impozite și taxe, despre tine vorbește, care te prăbușești și cazi rupându-ți oasele și echilibrul din axe. 36. Reperajul conjugal, deseori complicat, pentru unii chiar de neînțeles, te-a adus la un iminent transplant de ficat. Știu, nu ai avut de ales! 37. Reperajul abstract, sau concret pictural, într-un turn din Tășad
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
îi spuneam lelea Lisăndrina. -Da, nu am scos caii din grajd de o săptămână, spunea bunicul, drumurile sunt înzăpezite. Bine că ”mai am de moară” ( a avea mălai măcinat), cazanele sunt pline cu untură și carne prăjită, iar în pod, oasele de porc, șuncile și cârnații, toate afumate, sunt la locul lor. Duminica, când ne strângem toți acasă, iau un cârnat, îl pun pe jar, face femeia o mămăligă mare, mai vârtoasă să rămână și pentru dimineața, merge cu cârnatul fript
ÎN PEȚIT de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382524_a_383853]
-
bine! Nu te-ai săturat de alergătură? Ba scandaluri, ba ciomăgeală, ba bețivi de toate culorile, ba incendii, ba alei cu boschetari sau străzi cu mașini parcate aiurea... Lasă-le încolo că sunt obositoare toate! Ne mai odihnim și noi oasele, aprecie agentul principal Mititelu. Ori, cumva, te-a obosit mersul pe jos? Te-ai obișnuit în mașină și cu alergătura doar la intervenții, bag seamă... - Mersul pe jos este o plăcere pentru mine, domnule agent principal, dar... mi-a cam
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
ca o daltă-ntr-un zid. Te uiți pe sub chipu-mi urmărind o nălucă eu tac și ascult doar tăceri de vinil, pereții scobesc pe sub pielea-ți de nucă strângându-ți la piept alinări de copil. Ce joc prins în oase e amarnica viață! dispari și apari,azi bătrân,mâine prunc, nu-i cale să-ntorci veșnicia din ceață scrisoare pe lespezi de uitări care plâng. Autor Doina Bezea Acest poem este dedicat tuturor celor care au ca și mine un
SCRISOARE PE LESPEZI DE UITĂRI CARE PLÂNG de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382623_a_383952]
-
renunț la orice țel fiindcă-i târziu să mai visez de-acuma. Din cerul fără stele, pe gânduri cade bruma ca-ntr-un frumos și desuet pastel. Pâraiele din mine au înghețat de mult, șuieră trist un crivăț crunt prin oase. Cad ierburile mele sub nemiloase coase, dar eu visez și-aștept un nou tumult ! Moirele Aproape sau departe, în propriul meu destin, Moirele îmi torc iar rostul vieții din caierul pe care înfășură nămeții ce sunt în existența mea din
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382659_a_383988]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ALERGARE DE PASĂRE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Veneam dinspre o dimineață Albită de gânduri Toată noaptea ninsese în oasele mele Cu păsări ce alergau În întunecimea zborului Cu pleoape Ce nu-mi închideau ochii Spre un infinit Ce nu-l mai găseam Printre semnele zilei Încețate în sfârșitul agoniei Ultimei pete Dintr-un februarie Îmbâcsit cu povești înflorite în
ALERGARE DE PASĂRE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382655_a_383984]
-
de mac. Petale de cireș din gura-ți coaptă, Am adunat umplând corăbii, mii. Ca un pirat eu am ucis în șoaptă, Rechinii-ndrăgostiți în travesti, Ce te priveau cu pofte-alunecoase și îți sorbeau nesațul spongios după iubire răstignită-n oase, Și-n torsul după-amiezii, fără os. Și-am mai ucis și-un albatros nătâng ce-ți ciugulea firimituri din speză, Cu o rapacitate și un gând de-a te iubi în rusă și-n chineză. Și mi-aș ucide propriul
CIREȘE AMARE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383833_a_385162]
-
gura-ți coaptă, Am adunat umplând corăbii, mii. Ca un pirat eu am ucis în șoaptă, Rechinii-ndrăgostiți în travesti, Ce te priveau cu pofte-alunecoase și îți sorbeau nesațul spongios după iubire răstignită-n oase, Și-n torsul după-amiezii, fără os. Și-am mai ucis și-un albatros nătâng ce-ți ciugulea firimituri din speză, Cu o rapacitate și un gând de-a te iubi în rusă și-n chineză. Și mi-aș ucide propriul sentiment care te-ar face noaptea
CIREȘE AMARE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383833_a_385162]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > MONOCROMIE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului MONOCROMIE De prea mult ocru acest anotimp bolnav se tânguie-n foșnete aspre uscate tot așa cum nisipul foșnește scurgându-se-n oasele mele când prinsă în șuvoiul de lumină precum o gâză-n chihlimbar încă o dată mă prefac strângând a îndărătnicie pleoapele și agățată cu agilitatea unui acrobat de inconsistența unui zâmbet icteric că nu zăresc prin transparenta-i strălucire cum crește
MONOCROMIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383872_a_385201]
-
pe facebook un mesaj, dar nu privat, pe chat, ci vizibil pentru toți, Miriam o întrebase,de ce , asa ca să vadă toată planeta, îi răspunsese ea. Ce toamnă mohorâtă, ce rece și ploioasa! Dacă te uitai pe fereastră îți intra până în oase tristețea...Așa mai bine stătea și asculta muzică și încerca să se construiască pe sine ca un castel de nisip năruit de ultimul val al mării albastre. Prietenii mei, nu vă faceți probleme pentru mine că mai evadez din cotidian
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
2016 Toate Articolele Autorului am găsit aseară pisicile care își jigăreau blana pe scoarța copacilor urmărite de doi orbi ce le curgea sângele prin fibra lemnului cioplită de ciclopi, pisicile erau întinse la soare, iar orbii se desfătau cu ronțăitul oaselor și a putrefacției celor plecați în neîntoarcere, vocea mea dialectală sărea peste văgăunile timpului și se arunca la gâtul morții, „futu-i mama ei de viață”, și în același timp izbea de turla bisericii întregul sat pentru ai descompune, descompunerea
ASTĂ SEARĂ CU TINE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383893_a_385222]
-
vrăjitoarei. Găsise într-o dimineață pământul săpat proaspăt la temelia casei și neexplicându-și fenomenul, răscolise puțin pământul. Nu mică i-a fost uimirea când a găsit o oală de pământ îngropată acolo, în care erau tot felul de spurcăciuni: oase, legături cu sfoară scrum și un lichid negru ce puțea groaznic. Femeia a înlemnit de oroare și gândul i-a fugit la tartorița satului. Era știut că numai ea umbla cu astfel de mizerii și o amenințase de curând. A
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
hoții impreuna-n nedreptate, Până când unul pe-altul singuri se doboară. „Și dac-o fi să mor”, ăsta-i alintul, Ce-mi pasă mie de o lume de nebuni, Că nu mi-or lua nici cerul și nici câmpul, Nici oasele martirilor străbuni. Aici în țara mea cu gust de floare, În țara mea cu rădăcina, În care din oricâte zări sau depărtare, Poti sa te-ntorci în matca-ti de regina. Silvana Andrada Tcacenco- 05.02.2016 Referință Bibliografica: NU
NU-MI JUDECA POPORUL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383958_a_385287]
-
îngropate în răvașe nescrise,/ Trandafiri sângerând printre spini din petale,/ Prea multa risipă de doruri și vise.” ( Risipiri ) Îngenuncheat la picioarele efemerității, Dumitru Marian Tomoiagă privește la curgerea dureroasă a timpului :“Albește vremea peste tâmple,/ Și teama se așterne-n oase,/ De frig privirea mi se umple,/ Din veacul iernilor geroase.” Tristețea îl copleșește din nou și, așezat pe pragul amintirilor, simte doar alinarea fulgilor de zăpadă care s-au așternut în larga imensitate cerșind nemurirea. “Se-adună norii peste frunte
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
pe care nu poate sau nu știe să le descâlcească. “Ce bine ar fi, cum a spus cineva mai demult, ca vocea rațiunii să poată diseca,despica și să reușească să dea la o parte straturi de de dermă, mușchi, os ajungând întotdeuna la măduvă ....chiar la esența, esențelor” raționează Ștefan. “Dar vocea inimii îmi spune altceva“ murmură Ștefan...cred că acum sunt îndrăgostit cu adevărat și cred că nu mai am putere să raționez. Frământările lui continuă,în ciuda faptului că
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]