8,628 matches
-
șterge noroiul de pe frunte. Ce căutai singură prin pădure? -Mergeam la mătușa Aurora și am luat-o pe scurtătură. -Acum ți-ai găsit să scurtezi drumul când zăpada a ascuns cărarea? Prinde-te de mine. O să mergem acasă. Poți să pășești? Stai, mai bine te duc în brațe, îi spune el și o ridică de parcă ar fi fost un fulg. -Da, ai dreptate, nu e atât de grav, îi spune ea. Ce puternic ești. Hai să ne oprim puțin la Rozi
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
femeia îmi face cu mâna,/ semn,/ sub bluza-i de sticlă, sâni/ se răsfață,/ vor să fugă-afar’/ din sutien.”(Scumpă...) Femeia este un izvor nesecat de amintiri sau dorințe, ea este elixirul magic spre o lume onirică, unde eul liric pășește printre speranțe și plăceri, printre sentimente unice, irepetabile. Imaginea femeii e pretutindeni, este femeia utopica, imateriala, de pretutindeni și de nicăieri. Nu o găsim niciodată redată în descrieri concise, ea este percepută doar în nuanțe, în orizonturi vizuale depărtate: „ Ești
PUIU RĂDUCAN SAU CĂUTAREA FEMEII DIN VIS DE PROFESOR DR. MIHAELA RĂDULESCU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371013_a_372342]
-
Eu, omul păcătos, un... infantil...”(Floare albă) Imaginarul spațial și temporal din lirica lui Puiu Răducan ne transpune într-o lume diafană, unde percepțiile senzoriale guvernează asupra trăirilor. Totul plutește spre zări îndepărtate, incerte, cu arome nedefinite și culori ambigue. Pășim parcă în alte sfere, într-un ținut magic, unde fiecare sentiment se transformă în amintire sau fiecare amintire se transformă în sentiment. Parcă ne aflăm pe un tărâm mitic, unde senzațiile par realități, fiecare trăire având conotații arhetipale. E un
PUIU RĂDUCAN SAU CĂUTAREA FEMEII DIN VIS DE PROFESOR DR. MIHAELA RĂDULESCU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371013_a_372342]
-
se poate sufoca în transmitere directă sau singulară. Inspirația scade de la o vreme, unii poeți renunță, aflați în stop cardio-respirator de lirism, clachează, sau trec la alte genuri scrise de exprimare. Eu nu am refuzat provocarea poetului Adrian Grauenfels, am pășit virtual pe atâtea plaje lirice. Am scris în dialog despre oameni, despre îngeri, despre dragoste și copii, despre circul vieții și personajele sale, despre călătorii imaginare în locuri exotice. Ne-am tot spus poezie, fără să ne cunoaștem în realitate
BOOKFEST, 3 IUNIE 2016, LANSARE DOUĂ CĂRȚI, COLAJ POETIC de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371022_a_372351]
-
de crin, Un covor de bucurie Pentru tot ce-I sfânt și bun. Am pus flori cu gingășie, Și miresme am pus și cânt Pentru Cel ce are să vină, Pentru Împăratul Sfânt! Mi-am pus inima în cale-I Să pășească lin și sacru, Și să îi aduc din mine, Cel mai scump și drag omagiu. Mi-am adus cu mine cartea Gândurilor mele-n dar Și-am țesut cu fire scumpe, Ale versurilor șirag. Cluj Napoca 23 mai 2015 Cum să
NETĂCEREA DRAGOSTEI ETERNE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369805_a_371134]
-
așa: „Realitatea a făcut-o să înțeleagă că rătăcirile ei nocturne nu duc nicăieri. Mai mult decât atât, îi sorbeau ființa. Trebuia să se detașeze ??? Nu mai putea lăsa trecutul să-i înlănțuiscă prezentul și să-i zădărnicească viitorul. O să pășească înainte.“ Ultimul capitol - al XX - lea - al romanului ne-a prilejuit un comentariu pe care dorim să vi-l prezentăm: 1. Legile țării noastre - și credem că nu numai ale țării noastre - nu acceptă sacrificiul suprem prin donarea singurului organ
TIMISOARA, LANSARE DE CARTE: AUTOARE ANA-CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369784_a_371113]
-
VIEȚI Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului la răscrucea dintre vieți timpul își șterge lentilele ochelarilor de aburii brumei dese ai bătrâneții fără de-nceput și sfârșit încercând să vindece urmele trecutului pășind secundar prin constelații și Pământ încerc să găsesc legătura aței de pe mosorul vieții mele dar numai el o eternizează printre poveștile sale eu nu știu dacă voi prinde capătul la granița vieții ăsteia sau dincolo unde lumina divină cuprinde Universul
TIMPUL ÎNTRE VIEŢI de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369854_a_371183]
-
somn până răsare soarele.” Am găsit cartea în locul în care o lăsasem, dar prinsă de curentul de aer creat în gheața exterioară ferestrei: un calcul corect pentru plecarea de mâine dimineață, un vis pe care îl port cu mine oriunde pășesc. Mihaela CRISTESCU 25 aprilie 2015 Notă: Se face referire la cei patru Poli de Nord: Polul Nord geografic, Polul Nord magnetic, Polul Nord geomagnetic și Polul Nord inaccesibil Referință Bibliografică: DINCOLO DE CEI PATRU POLI / Mihaela Cristescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1576, Anul
DINCOLO DE CEI PATRU POLI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369834_a_371163]
-
pe suflet”, „viața dă înapoi câte ceva”, „câteodată și Dumnezeu rămâne singur”, „arest la domiciliu” ș. a. De aici se pot desprinde versuri care, cum spuneam, oferă tăria lirică: „prin lumina lumânărilor aprinse/ văd un chip și mult prea mult întuneric/ cineva pășește prin interiorul meu/ ca printr-un sanatoriu// e liniște și e frig...” („prin lumina lumânărilor”, p. 28); „eu sunt unul și același cu tata/ între noi sunt doar câteva iluzii și/ un somn care înspăimântă” („semne pe suflet”, p. 35
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA: AZIL ÎNTR-O CICATRICE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369876_a_371205]
-
cu brunetele! Lecție de impudicitate După ce au luat ceva pe ei au reluat funcțiile marinărești și au acostat cu succes. Deoarece Anica nu știa să facă, încă, săritura pe debarcader au fosa ajutați cu legarea ambarcațiunii. Mână-n mână au pășit spre ghișeul de predare unde era o coadă lunguță. Deși Clujul este oraș multinațional se simțea România. La același ghișeu se făcea atât formele de închiriere cât ți cele de reprimire. Aveau în fața lor cca. patru perechi care așteptau ca
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
Acasa > Strofe > Amintire > PARFUM DE EMINESCU Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului PARFUM DE EMINESCU Poetul pășea pe scara care-l ducea spre înălțimi. Ajunse la semn. Acolo se sfârșea o lume și începea alta. Era liniștit. El care nu crezuse că va învăța vreodată să moară. Bătu în Marea Poartă și apăru un bătrân îmbrăcat simplu
PARFUM DE EMINESCU de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369955_a_371284]
-
înțeles atunci, Ce poate să ascundă a Ta tăcere din privire, Mâhnit am privit nedumerit strigăt de prunci, Fugind neobosit, spre albastre zări de fericire. Am construit din fumul vieții, frumoase vise, Am dat naștere la gânduri pure, nedescrise, Am pășit spre ele, lipsit de teamă și mister Și nu credeam vreodată, că uneori și ele pier. Rog ploaia ce mă udă, să ierte ce-am greșit, Păcatul căruia întâmplător m-am zămislit, Rog ploaia să renască-n mine râuri de
SPOVEDANIE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369981_a_371310]
-
alt liman, e libertate, e liniște și e senin Dar mai ales nu e furtună și nu sunt cupe cu venin. Vor fi nisipuri mișcătoare, piciorul i se poticnește Sau, în sfârșit, lumea-i surâde și cu norocul se-ntâlnește? Pășește calm pe drumul vieții, tot singură, sau mână-n mână? Ori, iarăși, va avea vreun ”șef”? Ori ea îi este lui stăpână Pe inimă și cu dulceața-i l-a fermecat și l-a vrăjit? Ori este încă singurică și
O MUZĂ CU CHIP DE FEMEIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369984_a_371313]
-
merg drept, peste-a vieții strâmbă punte. Usucă ploaia ochilor stinși, ce obrajii îi inundă Și-nvăluie-mi ființa c-o lumină caldă,nudă. Doamne, Din pocalul timpului-naripat din clepsidră, Am sorbit licoarea sorții, cu gust de aguridă. Ca un somnambul am pășit pe promontoriu... Prăbușindu-mă în mare...vis albastru, iluzoriu. Doamne, Aruncă-mi speranța să se-nfășoare de-a mea mână, Și scoate-mă din adâncul tulbure al întunericului... Spre LUMINĂ. Referință Bibliografică: RUGĂ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
RUGĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370083_a_371412]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DESTIN Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Rescris destinul doar cu mâna Ta Ai vrut să pui în toate rânduială, Pășesc prin viață cu sfială Iar bucuriei... îi cer a lăcrima. Prea multe porți păreau de netrecut La fiecare pas necunoscut, Tu ai sperat mereu și ai cusut Nădejdea ca pe-un fir de început! Și ai crezut cât pentru amândoi
DESTIN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370103_a_371432]
-
trebuie să fie! - la fel de tăioasă ca spada oșteanului. Ilie Șandru dovedește cu prisosință acest echilibru între nervul gazetarului, verticalitatea Omului contemporan al Cetății și Hemografia creației. Ar mai fi ceva, și asta ține de... hemografia mea: cred că, deși am pășit în mileniul 3, Revoluția de la 1848-1849, în Transilvania, nu s-a încheiat. De fapt, nimic pământean nu este veșnic. Doar Eroii sunt nemuritori. Ei viețuiesc în lumină, acolo Sus, și în adâncul inimilor noastre. Vreți să citiți o carte minunată
HISTORIA HEMOGRAPHICA... de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370112_a_371441]
-
apă arsă-n opinci de oțel, Cu spatele rupt și sânge pe el, Cu lacrimi amare dar soare în gând Cu inimă frântă și suflet zăcând, Și-s fată curată, crescută cu zel, Deschideți, vă rog! Un munte de gânduri pășind o-nfioară, Iar gândul e clipă ce zboară și ea... Așteaptă s-apară dar nu apărea Un om de-aici să-l vadă pe-afară Să-i spuie durerea născută-n fecioară, Să-i spună ce vrea! Apare târziu o umbră
CĂLĂTORIND NOCTURN PRINTR-O LUME de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370315_a_371644]
-
în chiote de bucurie și au început să cânte „Steaua sus răsare” de tremura cerul, căruia i s-au deschis porțile până la tronul Domnului nostru Iisus Hristos. Nici Lunișoara nu mai plângea. Se agățase din nou de brațul lui și pășea sfioasă pe lângă el, pentru că iar sărea într-un picior și agita nuiaua de alun care vibra precum coada unui cățel. După ce a ieșit din Valea Cucutei, depărtările îi arătară câteva luminițe, mici ca niște bobițe de speranță. Dădu un chiot
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
peste bot cu mișcările ei viguroase, retezându-i tot elanul. S-a ferit lupul spre dreapta, dar nuiaua iar l-a plesnit. A cotit-o spre stânga. Din nou l-a articulat cu vibrațiile ei nervoase. S-a cumințit lupușorul, pășind sfios după Tudorel la distanță de-o nuia. Deși...era obligat să meargă cam repejor pentru că băiatul, tot în salturi de bucurie și cântece o ținea : „Steaua sus răsare!...” Și tot de vorbă cu Lunișoara lui, care pășea acum tare
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
cumințit lupușorul, pășind sfios după Tudorel la distanță de-o nuia. Deși...era obligat să meargă cam repejor pentru că băiatul, tot în salturi de bucurie și cântece o ținea : „Steaua sus răsare!...” Și tot de vorbă cu Lunișoara lui, care pășea acum tare speriată. Iarăși a început să plângă cu lacrimi de gheață iar stelele și îngerii au reluat cântecele grave. Numai Tudorel plutea în extaz și saluta fericit copacii îngroziți. Nimeni nu îndrăznea să-i spună de pericolul din spatele său
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
de nori cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide
ÎN PAȘI DE AJUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370373_a_371702]
-
După acea perioadă a claselor primare unde s-au familiarizat unii cu alții, urmează o despărțire emoționantă, atât pentru elev cât și pentru cadrul didactic. După treminarea clasei a IV-a copiii își iau zborul ca puii rândunelelor din cuib, pășind parcă pe un nou tărâm, unde învățătorul va fi înlocuit cu profesori. Deși la început va fi o perioadă mai dificilă de acomodare, „puiul de om” se adaptează noilor condiții, cu un nou colectiv, un nou mediu pentru studiu, învățare
LA BILANŢUL ADEVĂRULUI, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370435_a_371764]
-
19 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Dor Mă apucă câteodată un dor De locurile unde am umblat, Căci eu de suflet le-am legat Si-as vrea etern ca să rămână În cartea mea de învățat, Căci eu prin ele am pășit umană Și le-aș calcă din nou cu nostalgie Dar ce urmeaza mai departe Domnul știe! Referință Bibliografica: Dor / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1266, Anul IV, 19 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria
DOR de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370447_a_371776]
-
apă arsă-n opinci de oțel, Cu spatele rupt și sânge pe el, Cu lacrimi amare dar soare în gând Cu inimă frântă și suflet zăcând, Și-s fată curată crescută cu zel, Deschideți, vă rog! Un munte de gânduri, pășind, o-nfioară, Iar gândul e clipă ce zboară și ea... Așteaptă s-apară dar nu apărea Un om de-aici să-l vadă pe-afară Să-i spuie durerea născută-n fecioară, Să-i spună ce vrea! Apare târziu o umbră
VENIM DE UNDEVA ȘI MERGEM NICĂIERI ?! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370453_a_371782]
-
toamnă târzie... nu... sunt trup de vânt, ce adie mlădios printre spicele de grâu, sau poate sunt o anemonă, -frumoasa nimfă- să se-ndrăgostească Zefir-vântul dulce-al primăverii- ori zeul Borea... Dar, înainte de toate sunt femeie, cu nuanță de primăvară, pășind în mantie albastră pe drumul norilor, ce stau deasupra șoaptei vântului -pală fumurie- **** Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: CE SUNT EU? Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2162, Anul VI, 01 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica
CE SUNT EU? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370487_a_371816]