4,130 matches
-
directorul general, În ciuda faptului că tot personalul era prezent la ședință. Pe măsură ce auditul se apropia de sfârșit, s-a Întors și i-a adresat o ultimă Întrebare bărbatului care dominase ședința. „Ce s-ar Întâmpla”, a Întrebat, „dacă dumneavoastră ați păți ceva?”. Această Întrebare de o importanță capitală ar fi trebuit să-și găsească lesne un răspuns. În cazul de față, Întrebarea fusese adresată deoarece directorul general Își asumase rolul de persoană-cheie la Acme. Acum ar fi existat posibilitatea nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
-vă ideile să circule liber și nu vă grăbiți atunci când le determinați viabilitatea și valoarea. Iar dacă vă temeți că ați putea veni cu o idee proastă, consolați-vă cu gândul că alți oameni mult mai inteligenți decât dumneavoastră au pățit-o la rândul lor. Chiar nu am timp. Este, probabil, cea mai Întâlnită scuză atunci când oamenii chiar nu vor să facă nimic! Adevărul este că Întotdeauna vom găsi timp pentru ceea ce ne place și vrem să facem. Odată ce creativitatea atinge
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
autorii se ascundeau în spatele ei, ascultând comentariile cititorilor. Tatăl meu a devenit atât de popular, încât a fost ales reprezentant al prizonierilor. Reprezentantul unor soldați care au evadat dintr-un lagăr apropiat a fost împușcat drept pedeapsă. în loc să aștepte să pățească același lucru, tatăl meu a organizat un grup și a condus evadarea. Planul său era să construiască o plută cu care să ajungă la ocean, însă nu avea suficiente cunoștințe de geografie, neștiind că toate râurile din Siberia se varsă
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
trimite odată cu prefața celebrei gramatici a lui Ienăchiță, cîteva rînduri ambițioase și profetice: „trimit ca să te invitez și să te ațîț ca să te aprinz, să te fac să fii mai viu, mai mult decît ești și apoi, tot ce am pățit și eu, ca să te fac să-ți aduci aminte, cu toată puterea și virtutea duhului, și a inimii, și a cugetului ce porți, ce au fost părinții noștri: tată-tău și moșu-tău și să plîngi cu inima Înfrîntă și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acolo unde poetul vrea să-i fie Îngropat trupul. Cumintea, iconoama, supusa Catinca a luat moștenirea lăsată de soț, dar nu s-a retras la mănăstire. N-au avut nici un efect jurămintele, blestemele din adiată. Bietul Anton Pann a mai pățit-o o dată. A doua direcție a poeziei merge spre CÎntecul de lume pe care, esteticește, Îl Întemeiază. Speță deformată de canso În medii periferice orășenești: cîntec de petrecere și de iubire petrarchistă din care sensul idealității a dispărut. Multe din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din ghearele unui coșmar. Maddalena era o biată femeie care își oferea trupul pe un pumn de fasole. În noaptea aceea mulți au dat fuga s-o ajute, nici doamnele nu se feriseră să-i întindă o mână. Dar ce pățise? Năștea, pruncul a fost numit Giorgio, care mai de care se oferiseră să-i fie naș. Frica șterge deosebirile între oameni, așa se pare. Nu era doar frică, oamenii își dădeau seama de ceilalalți oameni. Baronul asculta cu interes și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
rotitor, iar oamenii se priveau, prin ochiurile plasei sale. — Am un vecin care tot așa zice, interveni Cosmina. Că m-am țicnit ? pufni Filip. Te pomenești că or fi dat la știri... Zâmbi : Filip I. Moise - ăsta eram eu - a pățit o mare rușine. A venit ordinea peste el, dar nu prea a avut ce așeza. — Nu de tine zicea, râse Cosmina. Nici nu te cunoaște. Adică nu știu, e un om ciudat, nici nu-ți trece prin cap cu ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stă problema... spuse. Apoi, aplecându-se spre urechea ei ciulită : E mai mult noroc decât poate să ducă cineva... Ea privi din nou anunțul, ceea ce îi dădu ghes. Prea mult nu-i bun, continuă Jenică. Vreți să știți ce-a pățit ăla de-a câștigat ultima oară așa un maldăr de bani ? Femeia voia să știe. — S-a ales praful și de el, și de bani, și de tot. I-au răpit unii copilul și a trebuit să le dea drept
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Îi dăduse nu chiar prea de mult o sumă foarte importantă, un adevărat depozit, prin care înțelegea să scape de orice grijă materială câtăva vreme. Ioanide nu era avar și uneori putea să pară chiar risipitor, profesa însă prudența. Era pățit și poate, mai mult decât asta, proceda astfel din atavism. O sumă de bani o diviza în două-trei porțiuni, aruncând o parte prin sertare, făcînd-o uitată. Îi era cu deosebire penibil să apeleze la alții și nu voia să se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcu un gest de nepăsare. - Afaceri încurcate, se căină armeanul, nesiguranță. Undesă pleci mai întîi, ce să scapi mai degrabă? Timpuri grele, timpuri grele... - E mai bine să nu ne mai batem capul, fu de părere Ioanide. Noi aici suntem pățiți, obișnuiți cu toate răzmerițele. - În comerț e greu, continuă Saferian, neprinzând delocfatalismul arhitectului. Saferian îi destăinui lui Ioanide că avusese în casă la el o reuniune de notabilități ale coloniei armene, spre a se consulta asupra situației și a aviza
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pecuniare pe sergentul de stradă să vegheze în chip deosebit asupra locuinței lui și aduse dulăul din fundul curții la poartă, cu cușcă cu tot. Intrarea la Suflețel era mai dificilă decât la palat. Gaittany povestea cu mare haz ce pățise voind să-i facă o vizită. Când Suflețel auzi zgomot de mașină și văzu un automobil în poartă (instinctul lui avea o justificare: era mașina ce servise la omorul lui Dan Bogdan!) fugi imediat în pod. Poarta era închisă, dulăul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
domnule, închipuie-ți! Gaittany nu spunea niciodată "nu", spre a nu dezobliga pe cunoscuți; "da" era singura sa interjecție. Nu refuza niciodată pe nimeni la primul atac, apoi îi reducea pe toți, după metoda din anecdota lui Smărăndache. Așa o pățise Hagienuș, care venise cu o mică urnă grecească spre a o vinde Casei de Artă. - S-a făcut! zise Gaittany luîndu-și notă în agendă. - Ce-i cu urna mea? Întrebă peste o săptămână Hagienuș. - Se face! spuse Gaittany plin de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Acrivița. Machiavelli îl integrează în infernul său de fantezie ca arhidiavol, în timp ce Caragiale face din el un simpatic Aghiuță, care se ascunde la chemarea lui ,,Dardarot, împăratul diavolului’’, parcă presimțind greutatea misiunii ce avea să-i fie încredințată. Aghiuță era pățit, pentru că slujise trei ani la o babă; aceasta, dăduse de lucru ,,să-i îndrepteze un fir de păr creț’’, treabă peste putința lui, de bună seamă, care l-a făcut să fugă de la stăpână, ,,lipsindu-se și de simbrie și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
că a avea aceste gânduri înseamnă a fi pe cale să devii nebun, sau ei consideră a fi o egalitate între aceste gânduri și declanșarea de comportamente ("Dacă mă gândesc că-mi pot răni copilul, sunt vinovat(ă) dacă într-adevăr pățește ceva!"). Bineînțeles, aceasta face doar ca discriminarea gândurilor să fie și mai dificilă. Cum se declanșează compulsiile conform acestei teorii? Compulsiile se dezvoltă foarte mult prin intermediul condiționării operante. Oamenii cu izbucniri obsesive de anxietate descoperă că dacă se angajează în
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cărnurile, le descopereau și le lăsau oasele goale! Nimic nu punea stavilă cruzimii și neomeniei lor. Iar când ajungeau la măruntaiele lor, când intrau până în adâncul trupurilor lor, și nu găseau comoara credinței aflată în ei, ca să o jefuiască, atunci pățeau ce pățesc cei ce asediază capitala unui imperiu, plină de multe bogății și cu destule comori în ea, care, după ce dărâmă zidurile ei și intră în vistieriile cu bani, sparg ușile, sfărâmă zăvoarele, sapă dușumeaua și caută peste tot, dar
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
descopereau și le lăsau oasele goale! Nimic nu punea stavilă cruzimii și neomeniei lor. Iar când ajungeau la măruntaiele lor, când intrau până în adâncul trupurilor lor, și nu găseau comoara credinței aflată în ei, ca să o jefuiască, atunci pățeau ce pățesc cei ce asediază capitala unui imperiu, plină de multe bogății și cu destule comori în ea, care, după ce dărâmă zidurile ei și intră în vistieriile cu bani, sparg ușile, sfărâmă zăvoarele, sapă dușumeaua și caută peste tot, dar pentru că nu
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
pildă dacă și cum va prinde mai departe, în hora unei unice idei, Peisajul său. Două obiecții am să-ți fac. Prima, că închizi peratologia în antropologic, când de fapt ea poate fi lărgită în metafizic și ontologie. Riști să pățești - ca să păstrăm exemplul - ce a pățit Heidegger, căruia un Weizsäcker, de pildă, vine să îi arate că ontologia lui fundamentală funcționează în fizică. Riști deci să vină un biolog, un fizician, un matematician și să-ți arate că peratologia merge
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai departe, în hora unei unice idei, Peisajul său. Două obiecții am să-ți fac. Prima, că închizi peratologia în antropologic, când de fapt ea poate fi lărgită în metafizic și ontologie. Riști să pățești - ca să păstrăm exemplul - ce a pățit Heidegger, căruia un Weizsäcker, de pildă, vine să îi arate că ontologia lui fundamentală funcționează în fizică. Riști deci să vină un biolog, un fizician, un matematician și să-ți arate că peratologia merge dincolo de antropologic. Nu-ți cer ție
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
puteți face din suflet o problemă a spiritului și nu puteți nici să-i acceptați - nu demnitatea - ci pur și simplu imperativele. - Dragul meu, poate nu-ți dai seama unde ajungi cu bunătățile tale. Am să-ți arăt ce a pățit Albert Schweitzer, tocmai pentru că nu a fost în stare să redefinească bunătatea. Nu s-a oprit la bunătatea față de oameni, ci a ajuns să țină seama de tot, până și de ființa șarpelui sau a insectei. Era vegetarian pesemne, dar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
supreme..." ― "Virjil, intervine Monica. Lasă omul în pace! Nu i-au plăcut și gata!" ― " Nu se poate, doamnă!" se aude din colțul camerei, unde între timp "Virjil" și-a reluat locul. Nu se poate! Brahms..." ― "Virjil, ai uitat ce-a pățit biata japoneză, admiratoarea lui Cioran, cu Brahms?" ― " Ce a pățit, Monica?", intervin eu. ― "Păi Cioran avea o admiratoare în Japonia, care îi scrie la un moment dat că a hotărât să se sinucidă. Atunci Cioran intervine prompt și îi propune
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au plăcut și gata!" ― " Nu se poate, doamnă!" se aude din colțul camerei, unde între timp "Virjil" și-a reluat locul. Nu se poate! Brahms..." ― "Virjil, ai uitat ce-a pățit biata japoneză, admiratoarea lui Cioran, cu Brahms?" ― " Ce a pățit, Monica?", intervin eu. ― "Păi Cioran avea o admiratoare în Japonia, care îi scrie la un moment dat că a hotărât să se sinucidă. Atunci Cioran intervine prompt și îi propune ca remediu audiția sistematică și repetată a simfoniilor lui Brahms
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
țară. Cum se face că oamenii care au trăit în comunism privesc înapoi cu resemnare, cu indiferență sau pur și simplu uită, deși în joc sânt viețile lor mutilate? Cât de castrați sufletește putem fi dacă, după tot ce am pățit, nu avem în noi nici măcar un atom de mînie? E oare chiar atât de greu de înțeles că mai întîi te răfuiești cu răul pe care l-ai cunoscut, care ți-a bulversat viața, care ți-a deturnat istoria și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
chiar a Austro-Ungariei preste tot, pe noi ne interesează numai întrucît ar putea avea drept rezultat o schimbare a politicei din lăuntru față cu popoarele nemaghiare și cele negermane. Dac' ar ajunge lucrul la estrem, nu credem că maghiarii ar păți-o tocmai bine, căci astăzi ei sunt mai urâți decât la 1848. Și cum erau iubiți pe atuncea, se vede dintr-o scrisoare autografă a lui Kossuth datată din Debrețin 26 apr. 1849, în care faimosul agitator se esprimă astfel
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
e lucrată în măsuri mai mari. Prețul unui esemplar e numai de un franc și se poate procura la librării, la tutungerii și în fine la autori chiar, strada Dionisie no. 51, București. [17 iunie 1877] MUNTENEGRU ["SULEIMAN PAȘA AU PĂȚIT-O... Suleiman Pașa au pățit-o rău în Muntenegru. El într-adevăr s-au întrunit cu Ali-Saib, însă nu în Muntenegru, ci la Spuz, pe teritoriul turcesc, după ce-au trecut prin întreg mijlocul țărișoarei muntoase. Muntenegru, după configurația graniților
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mari. Prețul unui esemplar e numai de un franc și se poate procura la librării, la tutungerii și în fine la autori chiar, strada Dionisie no. 51, București. [17 iunie 1877] MUNTENEGRU ["SULEIMAN PAȘA AU PĂȚIT-O... Suleiman Pașa au pățit-o rău în Muntenegru. El într-adevăr s-au întrunit cu Ali-Saib, însă nu în Muntenegru, ci la Spuz, pe teritoriul turcesc, după ce-au trecut prin întreg mijlocul țărișoarei muntoase. Muntenegru, după configurația graniților sale, se disparte în două
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]