4,413 matches
-
și nu la moartea trupului și la viața în lumea de dincolo. Acest sens comun tuturor mitologiilor este: mai curînd mor trupește decît "să mor sufletește", decît să suport moartea elanului animant în timpul vieții. Principiul imoral constă în exaltarea dorințelor pămîntești și în ignorarea spiritului supraconștient. Și care dorință pămîntească ar fi mai exaltată și mai irațională decît cea de a prelungi la nesfîrșit viața aparentă? Individul se cramponează de apariție și nu ar vrea să o mai abandoneze: moartea este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lumea de dincolo. Acest sens comun tuturor mitologiilor este: mai curînd mor trupește decît "să mor sufletește", decît să suport moartea elanului animant în timpul vieții. Principiul imoral constă în exaltarea dorințelor pămîntești și în ignorarea spiritului supraconștient. Și care dorință pămîntească ar fi mai exaltată și mai irațională decît cea de a prelungi la nesfîrșit viața aparentă? Individul se cramponează de apariție și nu ar vrea să o mai abandoneze: moartea este considerată drept un accident lipsit de orice sens misterios
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
clarificarea introspectivă drept cale de mîntuire? În epistolele sale, apostolul nu vorbește decît despre salvare și toate citatele se referă la mesajul de mîntuire al lui "Cristos", pentru care el însuși depune mărturie. VIII/6: "ȘI UMBLAREA DUPĂ LUCRURILE FIRII PĂMÎNTEȘTI ESTE MOARTE, PE CÎND UMBLAREA DUPĂ LUCRURILE DUHULUI ESTE VIAȚĂ ȘI PACE". Nu este evident că moartea nu este în acest pasaj moartea trupului, ci "umblarea după lucrurile firii pămîntești", exaltarea dorințelor carnale, și că viața despre care vorbește el
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
însuși depune mărturie. VIII/6: "ȘI UMBLAREA DUPĂ LUCRURILE FIRII PĂMÎNTEȘTI ESTE MOARTE, PE CÎND UMBLAREA DUPĂ LUCRURILE DUHULUI ESTE VIAȚĂ ȘI PACE". Nu este evident că moartea nu este în acest pasaj moartea trupului, ci "umblarea după lucrurile firii pămîntești", exaltarea dorințelor carnale, și că viața despre care vorbește el nu este "viața de după moarte", ci forța de spiritualizare (umblarea după lucrurile Duhului, sau, mai bine zis, emoția spiritualizantă)? VIII/13-l4: "DACĂ TRĂIȚI DUPĂ ÎNDEMNURILE EI [ALE CĂRNII], VEȚI MURI
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
că nu se va adeveri într-un viitor apropiat -, prin justiția imanentă, cealaltă prezicere: apocalipsa speciei gînditoare, victimă a orbirii spiritului, considerată de mitul genezei ca fiind motivul imanent al distrugrii. Din cauză că superstiția morală crede în injustiția esențială a vieții pămîntești, ea ajunge să creadă într-o justiție compensatoare după moarte sau, invers, să caute o compensație prin intermediul revanșei agresive,ceea ce ar duce la desființarea imediată a tuturor nedrepăților. Cele două superstiții înrădicinate în stratul mitic ancestral sînt ambivalent legate și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
apariția in-dividualismului, dar mai ales cu Reforma, care garantează o valorizare religioasă a muncii, a inițiativei și a responsabilității, economicul apare în prim-planul preocupărilor umane. El nu reprezintă cum s-a considerat o slăvire și o slujire a valorilor pămîntești în pustia lumii, ci realizarea unui echilibru între spirit și materie, o manifestare a "nostalgiei spiritului după perplexitate" (Matei Călinescu). După căderea în materie, efortul omului de redobîndire a Cerului său, nu poate însă neglija cele pămîntești sau "sistemul obiectelor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
slujire a valorilor pămîntești în pustia lumii, ci realizarea unui echilibru între spirit și materie, o manifestare a "nostalgiei spiritului după perplexitate" (Matei Călinescu). După căderea în materie, efortul omului de redobîndire a Cerului său, nu poate însă neglija cele pămîntești sau "sistemul obiectelor" (Baudrillard), care nu aparține unui "regat spiritual" (Saint-Exupéry), dar care poate fi semnificat. La urma urmelor, totul este Ființă, iar economia oferă omului o "cale a angajării în Ființă (...) ce poartă întregul lumii spre Ființă"1. Unul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de boltă în încercările de înțelegere a istoriei recente. Instalați confortabil în tot soiul de rostiri cotidiene, părăsim tărîmul inefabil al logosului interior, menindu-ne unui "loc" și unui "timp" covîrșit de suferință și deznădejde. În cercul strîmt al babiloniei pămîntești, "bunătățile" noastre sunt în fapt deșertăciuni cu care ne mîndrim fără a folosi nimănui. "Somptuoasele și strălucitoarele edificii alcătuite din școli, autori, sisteme, doctrine nu sunt nimic altceva decît plămădiri himerice, iluzorii ale ficțiunii filosofice profane, translații de o clipă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
o dată cu relativismul și cu microfizica, cu genetica și teoria generală a continuităților semantice, cu teoria holografică și etologia comparată cu ipoteza bootstrap și teoria stringurilor ș.a. Astfel, vine "ziua cînd omul va descoperi prin cunoaștere științifică și experiență și manifestare pămîntească ceea ce spiritele au știut din-totdeauna prin Dumnezeu și ceea ce inimile noastre au știut prin dorul lor" (Khalil Gibran). Trecerea de la știința "scorțoasă" la gnoză nu are nimic arbitrar, ci face parte din datul lumii, este o acțiune înzestrată cu sens
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mine bogăția cea mai bună și Hristos Care înaltă pururea mintea mea (...)”{\cîte 53}. Fratele Sfanțului Vasile, anume Sfanțul Grigorie de Nyssa, făcând referire la bogăția materială și cea duhovniceasca, învață că doar cel ce nu mai cugeta la cele pământești își poate îndrepta mintea la cele cerești: „Voiești să știi cine e cel sărac cu duhul? Cel ce a dat bogăția trupeasca în schimbul bogăției sufletului, cel ce s-a sărăcit pentru duh, cel ce s-a scuturat că de o
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
mintea la cele cerești: „Voiești să știi cine e cel sărac cu duhul? Cel ce a dat bogăția trupeasca în schimbul bogăției sufletului, cel ce s-a sărăcit pentru duh, cel ce s-a scuturat că de o povară de bogăția pământeasca, încât a ajuns ușor și aerian, e răpit la cele de sus, cum zice Apostolul, călătorind împreună cu Domnul în nor (I Țes., 4, 16)”{\cîte 54}. Sfanțul Vasile a transpus în practică exortațiile la milostenie din predicile sale sociale, confirmând
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
înfricoșându-l pe naratorul ocazional: "Abia când mi-am dat seama cine e, în lumina lunei târzii, la ora aceea, m-am înfiorat. Era domnul de la Movilă cu care mă bătusem în duel. Parcă era un strigoi, desprins de cele pământești."214 Regimul nocturn este apanajul existențial al poetului, și metafora ontică prin care se autodefinește într-o epistolă ar fi "...ocnaș al vieții". Cvasi-identic apare caracterizat și fostul rege, de însuși fiul său: "Așa, sobol bătrân! Zi, robotești/ Atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și modelul ființei), unde se remarca "iluminarea" Cătălinei, magica ei transfigurare din final, filosoful neglosând, însă, pe marginea mitului: "La prima vedere, ai spune că acolo jos se întâmplă ceva demn de revolta Luceafărului. Dar, dimpotrivă, acolo se întâmplă, sub pământească vinovăție, ceva încântător: cei doi stau împreună, <<sub șirul lung de mândri tei>>, și Cătălin, ușuraticul, nevrednicul și netrebnicul de seducător adolescent, este cuprins și el de poezie, transfigurat parcă de lumina din sufletul fetei, ce reflectă lumina Luceafărului...Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
simțul comun și cel intern, ci tocmai liantul evidențiat de fragment. Scriind, Descartes gândește că scrie, scrie și gândește despre scriitură (s. n.) Descartes respiră propria forță creatoare, iar Luceafărul, prin vederea vederii Cătălinei, în diversele ipostaze, se proiectează în lumea pământească (s. n.). Luceafărul este deopotrivă În lume și Deasupra ei (s. n.). Scinzându-se, ar obține mai multe și adevărate răspunsuri la întrebarea Cine sunt eu?, iar, la nivelul discursului 261, se conturează, astfel, unul autoreferențial, aproape la cotele axiologice moderne. Dacă trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
legea duhovnicească ..., 57, p. 242). footnote>; 6. Ispășește o parte din pedepsele meritate; suferințele Și încercările sunt răscumpărarea păcatelor pe care le am săvârșit; 7. Face capabil pe om să primească slava lui Dumnezeu; 8. Prin ea Dumnezeu îndepărtează consolările pământești, făcând să fie așteptate cele cerești, care vor veni; 9. Stabilește o aducere aminte reciprocă între Dumnezeu Și cel care Îl iubește, suferind 11; 10. Face pe om să se roage mai mult, într-un mod mai fervent, înaintea lui
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
legea duhovnicească ..., 57, p. 242). footnote>; 6. Ispășește o parte din pedepsele meritate; suferințele Și încercările sunt răscumpărarea păcatelor pe care le am săvârșit; 7. Face capabil pe om să primească slava lui Dumnezeu; 8. Prin ea Dumnezeu îndepărtează consolările pământești, făcând să fie așteptate cele cerești, care vor veni; 9. Stabilește o aducere aminte reciprocă între Dumnezeu Și cel care Îl iubește, suferind 11; 10. Face pe om să se roage mai mult, într-un mod mai fervent, înaintea lui
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
ale Trupului și Sângelui lui Hristos. În ziua de 14 septembrie, este chemat la Domnul, cu aceste cuvinte pe buze : Slavă lui Dumnezeu pentru toate ! Numele său a fost trecut din nou în diptice. La 27 Ianuarie 438 rămășițele sale pământești au fost aduse la Constantinopol și așezate în biserica Sfinților Apostoli. Împăratul Teodosie al II-lea, fiul lui Arcadie și al Eudoxiei, a ieșit înaintea coșciugului, s-a aplecat pe el și s-a rugat pentru părinții săi, care din
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
piară, dar se vorbește și despre tulburarea ideii estetice. În Legenda Marelui Inchizitor, „poemul“ lui Ivan din romanul Frații Karamazov, în pofida Evangheliei, „pîinea cerească“ e un ideal prea înalt pentru gloatele care sînt gata să renunțe la orice pentru pîinea pămîntească. În orice caz, tocmai absența „pîinii cerești“ (în sensul cel mai larg) face din Însemnări o scriere atît de întunecată, de apăsătoare. Ion Ianoși consideră că acestea sînt o scriere neterminată : „Însemnările trebuiau să se încheie prin transcenderea din imperiul
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
fi cel al morții dorite, invocate, așteptate și de romantic. În alte contexte încadrabile în aceeași tematica a prezentului detestat poetul din Modica trasează, utilizând adjectivul amintit, sfârșitul procesului metamorfic de trezire la realitatea durerii: Necunoscut mă trezești / la viață pământeasca. Adjectivul ignoto, pus în valoare prin plasarea în poziție inițială de vers, marchează, în aceast fragment concluziv, interiorizarea stării nocturne. El amintește de modalitatea în care Leopardi folosea același epitet pentru a descrie, în tonuri mai puțin reflexive, începutul unui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
trezești). Corespondență tematica este accentuată la nivel sintactic prin intervenția ce pune în valoare adjectivul ignoto. Dacă sicilianul îl scoate în relief prin plasarea la început de vers, lăsându-l să concentreze întreaga greutate tematica a poeziei: trezirea la viață pământeasca, Leopardi, în Imn Patriarhilor, îl așează la final și îl evidențiază separându-l prin enjambement de determinatul sau. Motivului tăcerii, bine reprezentat la ambii poeți, contribuie la evocarea în termeni pozitivi a universului neatins, a peisajelor intacte (nearate / ogoare) premergătoare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Prezentul studiu nu este interesat de miturile literare (sau de miteme) pe care le-am putea identifica în pagini eminesciene. Nici măcar miturile nu fac obiectul analizei noastre, deși vom întâlni cuplul edenic și propuneri literare de soluționare a problemei timp pământesc vs. timp paradisiac (Cezara). Ne-am oprit la Mitul Eternei Reîntoarceri, cu cele 4 Principii de funcționare (M. Eliade) pe care să le verificăm pentru Intertextualitate în aceste pagini, iar mai târziu, în capitol aplicativ, pentru intratextualitate (vezi infra, capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
iar a treia, în ochii Cezarei, mai mult spirit decât peisaj: (H2a) Lumea mea este o vale, încunjurată din toate părțile de stânci nepătrunse cari stau ca un zid dinspre mare, astfel încât suflet de om nu poate ști acest rai pământesc unde trăiesc eu. Un singur loc de intrare este o stâncă mișcătoare ce acoperă măiestru gura unei peștere care duce pân-înlăuntrul insulei. Dar cum este inima? De jur împrejur stau stâncile urieșești de granit, ca niște păzitori negri, pe când
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
constituie întîlnirea dintre prinț și fantoma tatălui său. Duhul patern, în preambulul dezvăluirii sale tulburătoare, ce va răsturna echilibrul inițial al atmosferei dramatice, mărturisește un lucru șocant: el vine din flăcările Purgatoriului, unde își ispășește "crimele oribile", săvîrșite în timpul vieții pămîntești. Hamlet este aproape mut la auzul veștii. Abia reușește să înțeleagă ideea fratricidului, exclamînd fugitiv, doar pentru a-și autovalida antipatia față de Claudius: "O, sufletu-mi profetic!" (Shakespeare. Vinea 45). Ce a determinat subit tăcerea prințului, altfel foarte volubil în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Din remarca transcendentă a naratorului putem imediat conchide că este chiar Dumnezeu. Numai El știe atît de bine natura sufletului unui păcătos! Putem merge totuși și pe o variantă mai concretă a acestei ipoteze. Interlocutorul tăcut ar putea fi înlcuitorul pămîntesc al divinității, în speță preotul. Deoarece narațiunea stabilește o "ruptură" de jumătate de secol între fapte și prezentarea lor, avem ocazia să plusăm și să presupunem că bătrînul Montresor se află pe patul de moarte, iar aceasta reprezintă ultima sa
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
omului prin valorizarea sensului moral al existenței, având ca sprijin autoritatea științifică: „Dând primat valorilor etice - pe care le-a III. Etică și educație Etic, estetic și religios În actul educațional socotit a fi «cea mai Înaltă culme a traiului pământesc» - Simion Mehedinți - a afirmat mereu - și a fost un consecvent exemplu pentru - considerarea «omului de omenie» ca scop al educației. ”, ne spune Carmen Cozma , Într-o analiză aprofundată asupra dimensiunii morale a eminentului pedagog și om de știință. În acest
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]