6,963 matches
-
Iuda a avut șansa mântuirii in extremis, după trădare, dar că a luat, pentru a doua oară, decizia greșită. Isus știa ce urma să se Întâmple cu ucenicul său? Firește, răspunde Origen, dar Încercările Lui de a-l Îndepărta sau păzi de Satana au fost sistematic refuzate. Când și-a dat seama că diavolul și-a strecurat otrava În inima lui Iuda, Isus Îi Încredințează „punga apostolilor”, banii primiți În dar. În felul acesta El Îi reînnoiește Încrederea, sperând că gestul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
zis: Toată vremea aceasta ai făcut multe rele; n-ai vrut să te potolești cu nici un chip. Astăzi te arunc În focul veșnic. A chemat Iadul și i-a poruncit: Ia-l pe acest cap al răilor și ticăloșilor și păzește-l până când Îți voi porunci eu! Și Iadul, luându-l cu sine, s-a cufundat sub picioarele Domnului În hăul cel adânc.” Regăsim, În vrac, elementele propuse de Dionisie din Furna și Înțelegem că, ratând Întâlnirea cu Evanghelia lui Nicodim
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cu procedeele prozei lui Borges” (Sorin Titel). Același demers romanesc este folosit și în Castelul Romanului. Etymologicum parvum (1981), o narațiune insolită de tip fantastic. Eroul, Logographus, pornește într-o călătorie inițiatică în misteriosul Castel al Romanului, o fortăreață ce păzește cu strictețe o altă realitate, închisă, severă, aristocratică. Drumul este anevoios, inițierea e plină de primejdii și obstacole, dar, acestea odată depășite, se poate atinge acea nouă realitate, care, deși născocită, poate fi mai reală decât prima. Din această perspectivă
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
făcut și ce poate să facă. Plecând de la aceste identități, condamnații trebuie să integreze, să profeseze valori morale, să urmeze reguli de conduită specifice mediului carceral. Personalul își reprezintă deținutul plecând de la o dinamică dublă: când este vorba să-l păzească și să-l țină închis, această dinamică vizează distanțarea și deci diferențierea față de condamnat; când este vorba de evaluarea transformărilor sale, este vorba de apropiere, adică despre asemănarea deținutului cu personalul și valorile sale. Deținutul este evaluat în funcție de identități și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
ni se permitea nici măcar umbră de creion sau hârtie. Descoperisem însă placa de ardezie, confecționată din curea și praf DTT, iar drept creion, o așchie de scândură smulsă din prici sau un fir de sârmă ciupit din gardurile ce ne păzeau de furia poporului muncitor.” Poemele de pușcărie sunt memorabile, nu în notă revendicativă, ci prin atitudinea creștină, care comentează suferința, în tonalitate uneori mioritică, precum în Cântic di moarti, unde poetul își invocă mama ca martoră a pătimirii fiului ei
BACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285531_a_286860]
-
1996, se desfășoară într-un lagăr de concentrare. Parafrazând o formulă devenită clasică, cititorul este însă avertizat că „Orice asemănare cu vreun fapt petrecut aiurea sau cu persoane aflate încă în viață nu este întâmplătoare”. Nu întâmplătoare sunt și replicile: „Păzește cineva. Întotdeauna păzește cineva” sau „Unde e un civil, trebuie să fie și un soldat. Civilul și soldatul. Civilul și soldatul. Civilul și soldatul.” Transparentă în piesa scrisă și publicată înainte de plecarea din țară, polemica este ulterior directă și necruțătoare
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
într-un lagăr de concentrare. Parafrazând o formulă devenită clasică, cititorul este însă avertizat că „Orice asemănare cu vreun fapt petrecut aiurea sau cu persoane aflate încă în viață nu este întâmplătoare”. Nu întâmplătoare sunt și replicile: „Păzește cineva. Întotdeauna păzește cineva” sau „Unde e un civil, trebuie să fie și un soldat. Civilul și soldatul. Civilul și soldatul. Civilul și soldatul.” Transparentă în piesa scrisă și publicată înainte de plecarea din țară, polemica este ulterior directă și necruțătoare. A. tratează fără
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
anchetatorilor și a închisorilor, ca șeful Siguranței, care îi împroașcă pe cei anchetați cu „josnice invective”, ca femeia-gardian, care cronometra până și timpul cât stăteau la toaletă deținutele, cât și oameni adevărați, ca sergentul de poliție care, înțelegând pe cine păzea, „a început să plângă și printre suspine îi deslușeai disperarea”. Mânată de devotament și dragoste, eroina cărții își caută soțul la Caracal, Pitești, București, Canal, Capul Midia, Poarta Albă, face investigații repetate, chinuitoare. Când, în sfârșit, îl revede, are cumplita
CALIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
Macedonia, el încearcă același tip de poezie reflexivă, vrând să dea identitate și sieși, și lumii: „Aruncă-ți trupul cât mai departe,/ La ce-ți trebuie? Îmbătrânește,/ doar vocea s-o aperi de moarte,/ din trupul de care avuseși parte.// Păzește-ți vocea, păzește-o de corbi,/ de trup n-ai nevoie, te lasă...,/ Homer gândea prin ochii lui orbi,/ gândea prin noaptea lui, nebuloasă...” Așadar, aceeași tentație a absolutului, a ceea ce s-ar putea salva din neant. Se poate spune
CARATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
același tip de poezie reflexivă, vrând să dea identitate și sieși, și lumii: „Aruncă-ți trupul cât mai departe,/ La ce-ți trebuie? Îmbătrânește,/ doar vocea s-o aperi de moarte,/ din trupul de care avuseși parte.// Păzește-ți vocea, păzește-o de corbi,/ de trup n-ai nevoie, te lasă...,/ Homer gândea prin ochii lui orbi,/ gândea prin noaptea lui, nebuloasă...” Așadar, aceeași tentație a absolutului, a ceea ce s-ar putea salva din neant. Se poate spune că în poezia
CARATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
scrierile lui (câteodată prelucrări, de fapt) sunt comedii de moravuri și de caractere: Leonil sau Ce produce disprețul, O soaré la mahala sau Amestec de dorințe, Îngâmfata plăpămăreasă sau Cucoană sunt. După revoluție, semnează și alte piese: Doi coțcari sau Păziți-vă de răi ca de foc, Învierea morților (Șarlatani de provinție sau Morți rechemați la viață), Urmarea coțcarilor în Moldova sau Lupu păru-și schimbă, dar năravul nu! ș.a. Ca, mai târziu, I.L. Caragiale, C. pătrunde, cu destulă agerime și
CARAGIALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
repetiție moldovenească sau Noi și iar noi, pref. Mihail Kogălniceanu, Iași, 1845, reed. în PND, 151-178; O soaré la mahala sau Amestec de dorințe, București, 1847, reed. în PND, 179-222; Teatrul Naționale în Țara Românească, București, 1867; Doi coțcari sau Păziți-vă de răi ca de foc, „Portofoliul român”, 1881, 9, reed., în PND, 257-286; Îngâmfata plăpămăreasă sau Cucoană sunt, PND, 223-256. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, II, 66-71; I. Diacu-Xenofon, Viața și opera unui nedreptățit: Costache Caragiale, București, 1940
CARAGIALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
energiei lor. Societatea în care viețuiesc este una închisă, cu reguli fixe. Niculae Mărginean (Strigoiul) este, în fapt, un paznic al respectării tradiției, chiar dacă aceasta pare absurdă; el practică ritualuri rustice, sumbre adesea, pe care toți sunt chemați să le păzească pentru că altfel mor, așa cum s-a întâmplat cu ai lui Gheorghe Mărginean. „Strigoiul” este forța coercitivă a societății închise, pentru care prezent și trecut se confundă. De sub tăria acestei legi, fiecare dorește uneori să evadeze, urmărind o himeră, precum Mârzuț
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
Zână, știi unde se află castelul ? ,, Zâna cea bună’’: - O zână știe totul !... Dar la castelul părăsit n-a ajuns niciodată picior de om. Paul : - Castelul este părăsit și stăpânit printr-un blestem ? Deo vrajă ? ,, Zâna cea bună’’: - Castelul este păzit zi și noapte de șapte balauri cu șapte capete, fiecare aruncă flăcări și smoală în tot ce îndrăznește să se apropie de castel. Alina: - Zână, dar al cui este castelul și de ce a fost părăsit ? Se aud zgomote ciudate, de
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
pentru ea) Raluca e o nesuferită. Precis o să se ducă cu flori la mormântul lui Grivei. Ce calvar! Raluca îl învață pe Grivei să cânte. Iar el, jigodia, lătra la stele de te asurzea. Iar pe mine mă punea să păzesc dacă vine Lupul și Vulpea la gard. Eu, Miki, cu eleganța și noblețea mea, să fiu paznic în locul lui Grivei, care lua lecții de muzică!) Ana: Lui Raluca îi place la bunici, dar nu-i place că suntem cam izolați
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
contează cum este pentru o găină! Planul meu a fost de aur! Fetele ajung acasă și trântesc Vulpea într-un colț al gardului. Raluca: S-o lăsăm aici până vine bunicul s-o jupoaie. Miki: Dacă era aici Grivei, o păzea. Vulpea și moartă trebuie păzită. Tabloul V S-a lăsat seara, și noaptea. Fond muzical adecvat. Vulpea se scoală și, pe furiș, deschide poarta și intră Lupul cu un sac. Cu o mare rapiditate cei doi încarcă sacul cu un
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
sunteți copii și iubiți animalele, chiar dacă ele mai greșesc uneori. Lupul: Apoi eu nu pot uita că Raluca m- a crescut cu biberonul... Raluca: Copiii iubesc animalele? Da, da, așa-i. Dacă tu, Lupule, nu vrei să te duci să păzești oile, iar tu, Roșcato, să-l ajuți pe urs, mă gândesc să vă angajăm pe amândoi la o cantină pentru animale din pădure. Ce zici, Ana? Ana: Este o idee extraordinară, da crezi că ei vor fi bucătari corecți? Vulpea
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Băltoaia. Două !! nu mai încăpu Burlăcița de mirare. - Două, două ! Cea mare e la școli iar cea mică stă acasă. - Doamne ! Ce face el cu două mașini ?! Neputând să lămurească babele pornite, cu o undă de zâmbet femeia exclamă : „Doamne păzește și apără !” - Apoi Corbici, își aminti Băltoaia, e nepotul lui Tiliuță, cel care trecea prin sat cu pălăria care- o avea de când era flăcău șiși repezea în sus mâna chiuind. Avea o mână cioancă, învelită în cârpe. Cu droaia de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-i zicea că „s-a hrănit de atâta pădure”. își punea holteiul două surtuce, pantalonii noi și pălăria cu peteală și fugea în sat. Odată l-au găsit la Probota, da’ soră-sa de fiecare dată îl ducea înapoi ca să păzească casa. Nu-i da nici de mâncare. La Anul Nou l-au găsit urătorii pe Manolea flămând și zgribulind între strujeni, căci lemnele toate i le lua devale soră-sa, Mircioaia. - Apoi slutuță era ea și Mircioaia, dar a avut
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
să se joace cu animalele. Dar când i-a strâns, cel mai mic a rămas sub lemne. Când au venit fetele la grădină, l-au văzut și nu i-au mai dat drumul, l-au botezat Oscar și până astăzi păzește casa. Oscar e alb cu pete maro, a fost mult alintat cât a fost mic, apoi legat și el, altfel s-ar fi sălbătăcit. - Nu înțeleg, zicea Norișor. - Ar fi hoinărit și el ca maică-sa, murdar și înfometat. Anul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
vadă ce s-a mai întâmplat, se minună, toate oile erau în viață! Îl ridicase pe fecioraș de bucurie. Familia sărbători izbânda, dar cel mic nu se lăsa până nu căzuseră la învoială să-l lase o săptămână întreagă să păzească turma de oi. Cu perseverență și vitejie a răzbit ca într-o săptămână să omoare toți papagalii care atacau mișelește oile din spate, ca ele să nu să poată apăra și să se hrănească cu unsoarea lor, pentru a se
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
se hrănească cu unsoarea lor, pentru a se proteja de frigul iernii. Cine și-a imaginat că papagalul Kea poate recurge la o asemenea faptă?! Datorită feciorului cel mic, toți fermierii din sat aflaseră marea taină și hotărâseră să-și păzească oile zi și noapte din cauza prădătorilor periculoși. Prieten cu melcii În acele minute lungi și grele nu existau buburuze, nu se auzea cântecul turturelelor, nu se putea socoti câți ani le-au trebuit brazilor să se înalțe peste nivelul oamenilor
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
speranța că va găsi ceva de mâncare. Bântuia zilnic pe străzile orașului și trăia din mila piețarilor care îi mai dădeau o legumă sau o bucată de pâine. Dormea pe unde apuca, de regulă, tot prin piață, alături de cei care păzeau marfa și mai făceau un foc pentru a nu îngheța. Doamna Mladinescu s-a gândit că la demisolul casei sale există o cămăruță unde l-ar putea adăposti, așa că, ajungând acasă, l-a băgat pe Costică mai întâi în baie
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Când apărea, Își potrivea pătura, Își saluta din cap partenerii de călătorie și traversa puntea ca să-și prezinte omagiile. ― E fermecat! ― Nu prea cred. E genul care vrea doar să se distreze puțin. Fata aia ar face bine să se păzească. Dacă nu, o să aibă ceva mai mult de cărat după ea pe lângă cutia aia. Pe bunicii mei curtea simulată Îi distra. Când Îi auzea cineva, Începeau conversații de prima sau a doua Întâlnire, născocindu-și trecutul. ― Și, Întreba Lefty, frați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
intră și el În mașină, Îi făcu discret cu mâna bărbatului care fusese desemnat să rămână acasă, blocând ușa, pentru ca spiritul lui Zizmo să nu poată intra Înapoi În casă. Acesta era Peter Tatakis, viitorul chiropractician. Potrivit tradiției, unchiul Pete păzi ușa mai bine de două ore, până când se termină slujba la biserică. Ceremonia cuprinse toată slujba de Înmormântare, exceptând doar ultima parte, când cei adunați sunt poftiți să-i dea răposatului un ultim sărut. În schimb, Sourmelina trecu pe lângă sicriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]