6,523 matches
-
strâns o trâmbiță de aur. (Johann Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreuz, Strassburg, Zetzner, 1616, 1) Găsesc În sus-pomenitul file menționată o trompetă. Alaltăieri, În periscop, Încă nu știam cât e de importantă. Aveam doar o referință, destul de palidă și de marginală. În timpul lungilor după-amiezi de la Garamond, câteodată Belbo, Împovărat de vreun manuscris, ridica ochii de pe foi și Încerca să-mi abată atenția și mie, care tocmai paginam, bunăoară, la masa din față niște gravuri vechi ale Expoziției Universale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lăsau În creștetul capului, lucios, o chelie brăzdată de fire subțiri și regulate ca niște fire de telegraf, ce dispăreau din vedere pe mijlocul frunții. Fața era bronzată, plină de semne, și nu doar de riduri - explicit coloniale. O cicatrice palidă Îi traversa obrazul stâng de la buză la ureche și, cum purta niște mustăți Înguste și lungi, negre, à la Adolphe Menjou, mustața stângă Îi era imperceptibil Întreruptă acolo unde, pe mai puțin de un milimetru, pielea se deschisese și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Belbo răspunse: „Da? Sunt Belbo, da, editura Garamond. Bună ziua, vă ascult... Da, a venit ieri după-amiază, ca să-mi propună o carte. Mă scuzați, e o problemă de discreție din partea mea, dacă mi-ați spune...”. Ascultă câteva secunde, apoi mă privi, palid la față, și-mi zise: „L-au omorât pe colonel, sau, cel puțin, așa se pare”. Se adresă interlocutorului său: „Scuzați-mă, Îi spuneam și lui Casaubon, un colaborator al meu care ieri a fost prezent la convorbire... Deci colonelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de Confessio, curând pe ecranele noastre. Așteptăm răspunsuri și idei de la docți și de la ignoranți. Scrieți-ne, telefonați, spuneți-ne numele voastre, să vedem dacă sunteți demni să luați parte la secretele noastre, din care v-am servit doar o palidă gustare. Sub umbra alarum tuarum Iehova”. „Ce zice?” „E fraza de rămas-bun. Închei și la revedere. În fine, se pare că rozacruceenii nu pot să nu dea pe față ceea ce au aflat și așteaptă numai să găsească interlocutorul potrivit. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ei de roza-cruce mângâie blând undele...” „Da, da, s-o crezi tu. Cea care vine este Yemanjá.” „Fă-mi niște ludibria...” „O, ce mai Tintinnabulum!” „Ești Atalanta fugiens a mea...” „O, iată Turris Babel...” „Vreau Arcana Arcanissima, Lâna de Aur, palidă și roză ca o scoică de mare...” „Ssst... Silentium post clamores”, zise ea. 31 E posibil ca majoritatea celor ce se pretind rosacruceeni, desemnați În mod obișnuit ca atare, să fi fost În realitate numai niște Rozicrucieni... Ba chiar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
urmase, „Înseamnă că dumneata ai calități mediumnice, ai reacționat bine la pontos, eu m-am uitat la dumneata”. „Ajunge!” strigă Amparo și adăugă câteva cuvinte Într-o limbă pe care nu o cunoșteam. L-am văzut pe pai-de-santo făcându-se palid, sau vânăt, cum se zicea În romanele de aventuri că se Îngălbeneau la față bărbații cu pielea oacheșă. „Ajunge! Mi-e greață, am mâncat ceva ce nu trebuia... Fiți buni și lăsați-mă aici să iau o gură de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vă avea printre autorii noștri. Ați văzut ce-au scris jurnalele despre ultimul dumneavoastră poem epic. Elogii de premiul Nobel. Din păcate, sunteți În avans față de epocă. Cu greu am putut vinde trei mii de exemplare...” Comandorul De Gubernatis devenise palid: trei mii de exemplare rămâneau pentru el un obiectiv la care nu spera. „N-au acoperit cheltuielile de producție. Duceți-vă și vedeți dincolo de ușa aceea cu geam câți oameni am În redacție. Astăzi, ca să-mi pot amortiza cheltuielile unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îngeri trebuie să făp... să tăftu... să făp-tu-iesc toate păcatele, chiar și pe cele mai delicioase!” Se duse, clătinându-se ușor, Într-un colț unde ședea o fată Îmbrăcată În negru, cu ochii foarte Înnegriți cu creion dermatograf, cu carnație palidă. O trase după ea În centrul sălii și Începu să se unduiască Împreună cu ea. Stăteau cu pântecele aproape lipite una de alta și cu brațele atârnând pe lângă corp. „Eu pot să te iubesc și pe tine”, zise. Și o sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
deasupra unui mic altar. Câțiva făceau din cenușă o pastă, turnau pasta aceea În două tipare și puneau tiparele să se coacă Într-un cuptor, suflând În foc cu niște tuburi. La sfârșit tiparele fură deschise și apărură două figuri palide și grațioase, aproape transparente, un băiețandru și o fată, nu mai Înalți de patru palme, moi și cărnoși ca făpturile vii, dar cu ochii Încă sticloși, minerali. Au fost puși pe două pernițe și un bătrân le-a turnat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-se la picioarele ei, cu tot efortul pe care aceasta îl face de a-l susține. — Tată, tată, ce ai?se străduiește Teofana, ajutată de Alexandru, să-l ridice. Îl așează pe canapea. Teofana îl bate cu palmele peste fața palidă, Alexandru aduce o cană cu apă și-l stropește. Spune ceva tată! Spune ceva!strigă la el, plângând, Teofana. Încet, încet, Vasile își revine din șoc, deschide ochii, ia mâinile Teofanei și el sărută podidit de lacrimi. Cât te-am
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sub semnul abandonului impardonabil. În plus, să fiți convinși că tabloul însângerat și scârbos, de abator, la care ați fost martori mai devreme, când ați încercat să vă salvați de la moarte prietenul cel nesăbuit, va fi o uvertură ne-nsemnată, palidă, pacifică, la catastrofa generalizată, viitoare! Nu există cale de întoarcere! Stafiile carnagiului și ale pierzaniei, vor fi îmbrățișat orașul, iar sărutul distrugerii și al calvarului îl va face să ardă ne-ntrerupt, în noapte, mistuindu-l, calcinându-l..., până la scrumul primei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca să gândiți și voi la ceea ce faceți și să faceți într-adevăr ceea ce gândiți, odată și pentru totdeauna! Lași netrebnici... Am obosit. Ciudat, foarte ciudat. Trebuie să mă întind la loc, ca să mă odihnesc! Retrăgându-se în umbră, dincolo de pâlpâirea palidă și evanescentă a lumânărilor din sfeșnice, Lucică pune mâinile pe piept și se lasă frumușel în tron, pe perna de dantea, unde se liniștește de-a binelea. Vine ceva, spre noi. Prin văzduhuri... Un șuvoi. O potopenie. O beznă. Ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la Sîngeorz o văzuse ca o rară frumusețe, îi va cădea în brațe, cucerită de versurile lui devenite celebre. Dar să abuzeze de sentimentele femeii iubite pentru a dobândi avantaje i se părea atât de rușinos, că se făcu deodată palid până-n vârful urechilor. Grigore observă amărăciunea lui și se grăbi să-l potolească: ― Ești naiv, amice, și tare mă tem că n-ai să te procopsești la noi! Îți trebuie îndrăzneală, și cinism, și aroganță, dacă vrei să reușești, cel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Iuga. De aceea și Dragoș nu mai trăiește în realitate și se crede ținta tuturor persecuțiilor. Astfel de oameni stârnesc, fără voia lor, multe nenorociri... Sosiră în Amara pe la amiazi. Când să intre la conac, întîlniră tocmai pe învățătorul Dragoș, palid și foarte emoționat, care venea spre ei. Salută și vorbi cu glas înecat: ― Pornisem la domnul Miron, cu toate că mă expuneam să fiu izgonit, dar eram obligat să încerc chiar imposibilul ca să opresc ceea ce se... Fiindcă am avut norocul să vă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Cum prin geamlâcul verandei pătrundea lumina lunii pline, Titu se opri un moment în mijlocul holului și de acolo, întorcîndu-se spre Nadina și Grigore, zise melancolic, cum șade bine unui poet: ― Ce noapte divină! Nadina deschisese ușa iatacului ei. În lumina palidă a candelei se vedea patul mare, alb și cald, cu portretul ei deasupra. Grigore întrebă încet: ― Ești mulțumită, iubirea mea? ― M-am amuzat foarte, foarte bine, murmură Nadina și, după o mică pauză, abia stăpînindu-și moleșeală, adăugă: Dar acuma sunt
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ușă, dragă Marioară! sări Titu roșindu-se și vrând să meargă spre ea. ― Așa? N-am observat... Atunci trec dincolo... Scuzați! făcu fata dând ușor din cap și retrăgîndu-se cu un mic surâs către Herdelea. Cum se închise ușa, Tanța, palidă, se sculă și-și luă haina să plece. Zadarnice fură explicațiile îmbelșugate ale doamnei Alexandrescu. Tanța se declara înșelată: de ce nu i-a spus nimica despre "stîrpitură" asta care intră în camera lui ca la ea acasă? Plânse și se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
clipă de chibzuire, i se păru folositoare, zicîndu-și că prin el va putea influența spiritele sătenilor întru restabilirea liniștii și a ordinii tradiționale. II pofti să șadă, îi oferi o dulceață, îl întrebă despre mersul școlii... Ion Dragoș era puțin palid. O emoție grea i se citea pe față și-i tremura în degete. ― Te-am luat cu vorba și nu te-am întrebat: ce vânt te aduce? zise în sfârșit Miron prietenos. Spune dumneata întîi, că pe urmă am să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cuvânt de la mine. Sper că până diseară vom reuși să pacificăm satele, inclusiv Amara voastră. Atunci vei putea merge fără primejdii. Așa, dragul meu! Vasăzică, la revedere!... La revedere, domnule Herdelea! Le strânse mâinile foarte mișcat. Fața lui durdulie era palidă. Emoția îi schimbase vocea. Coborî pe peron grav, aproape întunecat. Maiorul Tănăsescu, comandantul trupelor, mustăcios și sprîncenos, cu privirea tăioasă și glasul aspru, se prezentă raportând că, conform ordinelor primite atât direct de la generalul Dadarlat, comandantul diviziei, cât și de la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cum a îndrăznit fata hoțului de popă să nesocotească ordinele lui? Primarul îngheță, așteptîndu-se să mănânce iar bătaie și încă în fața satului întreg. ― Unde e bestia de muiere care a cutezat? strigă maiorul cu ochii bulbucați. Niculina ieși la iveală, palidă, cu copilașul de mână. Fără nici o vorbă, maiorul Tănăsescu se repezi la ea cu cravașa. Femeia țipa, se ferea, iar copilul începu să urle îngrozit: ― Mămica mea!... Mămica mea! ― Aoleu, aoleu, ajutor! zbiera Niculina cu obrajii vrâstați de loviturile care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după care mai adăugă:) Vreți amănunte, acum? Dați-mi o oră și vă fac o listă completă. ― O secundă! Așteaptă o secundă, comandă Dallas. (Se întoarse spre Ripley) Mai încearcă o dată ecranele! (Ea se execută, fără nici un rezultat. Rămaseră la fel de palide ca țeasta unui contabil al Companiei) Cu atât mai rău. Vom continua să lucrăm fără ele ceva mai mult, îi zise. ― Sunteți siguri că nu mai sunt alte daune majore, zise ea în intercom. Ea resimți un elan de simpatie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
s-a întâmplat depășește oricum orice comentariu! ― Pata aceea întunecată pe ecranul de supraveghere! Iată ce-a fost, zise Dallas, simțind cum i se strânge stomacul. Nu avea nevoie de o oglindă pentru a-și da seama că era la fel de palid și zdruncinat ca și subordonații săî.) Nu era deloc o disfuncție a lentilelor, ci o depunere în interiorul lui Kane! De ce n-au decelat-o sondele? ― Nu ai nici un motiv, dar absolut nici unul, să suspectezi un asemenea lucru! se grăbi Ash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ascunzătoare ideală. Dacă motanul nu era acolo, se va întoarce la colegii săi. Jones, în momentul ăsta, putea fi ascuns oriunde în navă Dar la urma urmei se prea poate să fie aici. Câteva tuburi de neon revărsau o lumină palidă și tremurătoare pe o învălmășeală de mașini și lăzi claie peste grămadă. Brett ignoră rândurile de containere și instrumentele de reparare, fiindcă niște panouri luminoase le identificau conținutul. Se gândi brusc că nu mai putea fi auzit de ceilalți doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pline cu tot felul de băuturi în sticle colorate în tot felul de nuanțe scăldate în lumina unor beculețe colorate dispuse discret pe perete. În bar doar câteva perechi de tineri sorbeau licoarea comandată și se auzeau doar niște șoapte palide venite parcă de departe. Televizorul de ultimă generație trimitea doar imagini, sonorul fiind dat la minimum. Ne așezăm într-un colț al barului. Suntem imediat observați și o barmaniță desprinsă parcă dintr-o revistă de modă vine la noi și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
același câmp microscopic, în dezacord, cu morfologia celulară; -existența de nuclei multipli, monstruoși, de dimensiuni și forme diferite; -desen cromatic evoluând către două extreme: a. cromatină mai densă decât la celulele normale, dispusă în granule grosolane și neregulate; b. cromatină palidă, laxă, sugerând o activitate intensă de sinteză nucleară; -conținutul în ADN al nucleilor este, de regulă, mai mare decât la celulele normale; -nucleolii sunt cel mai frecvent anormali, atât ca talie (nucleoli giganți), cât și ca număr (celule cu 3-4
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
ceva seara, am mers cu Luci în spatele blocului și ne-am suit în castanul bătrân în scorbura căruia găsiserăm ascuțitorile. Am mai stat vreun sfert de oră comentând cele întîmplate - venirea negustorului de fleacuri - și privind tot timpul, la lumina palidă a neonului din curtea morii, cesulețele noastre de tablă aurie. Luci tocmai începuse încă una din poveștile lui cu cai îmbrăcați în fireturi, când l-am văzut pe Mendebil ieșind încet, sfios, din scara blocului și înaintînd spre șanțurile de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]