2,986 matches
-
subtitlul "poem". În 1942 vede lumina tiparului romanul "Lina", de fapt un lung poem în proză. În 1943, sub genericul "Bilete de papagal" (ziarul "Informația zilei") publică îndeosebi pamflete usturătoare, pentru care e cercetat de poliție. La 30 septembrie, apare pamfletul "Baroane", în care îl atacă pe ambasadorul german Manfred von Killinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e închis la București și în lagărul de la Tg. Jiu. Va fi eliberat un an mai târziu. În 1948 apare în ziarul PCR Scânteia
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
domeniul învățământului, culturii și afacerilor locale. Aceste schimbări s-au bucurat de sprijinul a numeroși intelectuali polonezi. În 1869, un grup de intelectuali conservatori din Cracovia, (Józef Szujski, Stanislaw Tarnowski, Stanislaw Kozmian, Ludwik Wodzicki ș.a.), au publicat o serie de pamflete "Teka Stańczyka" (Mapa lui Stańczyk ). La doar cinci ani după înăbușirea în sânge a Insurecției din Ianuarie, pamfletele ridiculizau ideea revoltei armate naționale și propuneau ajungerea la un compromis cu inamicii Poloniei, în principal cu Imperiul Austriac, concentrarea asupra dezvoltării
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
1869, un grup de intelectuali conservatori din Cracovia, (Józef Szujski, Stanislaw Tarnowski, Stanislaw Kozmian, Ludwik Wodzicki ș.a.), au publicat o serie de pamflete "Teka Stańczyka" (Mapa lui Stańczyk ). La doar cinci ani după înăbușirea în sânge a Insurecției din Ianuarie, pamfletele ridiculizau ideea revoltei armate naționale și propuneau ajungerea la un compromis cu inamicii Poloniei, în principal cu Imperiul Austriac, concentrarea asupra dezvoltării economice și acceptarea concesiunilor politice oferite de Viena. Această grupare politică a fost cunoscută cu numele de „Stanczykiști
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
el era capabil să puna ulterior în contrast caracterul său rezonabil și dulce cu ranchiuna lor personală.”" Totuși, așa cum Schofield a subliniat, Priestley și-a modificat rareori opinia personală ca rezultat al acestor dezbateri. Iar la Leeds, el a scris pamflete controversate privind Cina Domnului și doctrina calvinistă; mii de copii au fost publicate, pamfletele devenind unele dintre cele mai citite lucrări ale acestuia. Priestley a inființat "Theological Repository" în 1768, aceasta fiind o revistă angajata în cercetarea deschisă și rațională
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
ranchiuna lor personală.”" Totuși, așa cum Schofield a subliniat, Priestley și-a modificat rareori opinia personală ca rezultat al acestor dezbateri. Iar la Leeds, el a scris pamflete controversate privind Cina Domnului și doctrina calvinistă; mii de copii au fost publicate, pamfletele devenind unele dintre cele mai citite lucrări ale acestuia. Priestley a inființat "Theological Repository" în 1768, aceasta fiind o revistă angajata în cercetarea deschisă și rațională a întrebărilor teologice. Deși promisese că va tipări orice contribuție, numai autori cu viziuni
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
toate acestea, Priestley a avut o mică contribuție la această călătorie oferind echipajului o metodă de a face apă carbonatată care, credea el în mod eronat, ar fi putut fi un leac pentru scorbut. Mai târziu, el a publicat un pamflet intitulat "Directions for Impregnating Water with Fixed Air" (1772). Priestley nu a exploatat potențialul comercial al apei carbonatate spre deosebire de alții, precum Johann Jacob Schweppe, care au făcut avere din aceasta. În 1773, Royal Society a recunoscut realizările lui Priestley din
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
de 17 aprilie 1774, Lindsey a organizat prima celebrare unitariană din Marea Britanice, la noua Essex Street Chapel din Londra; el și-a planificat și prima liturghie, despre care mulți au fost foarte critici. Priestley și-a susținut prietenul în pamfletul "Letter to a Layman, on the Subject of the Rev. Mr. Lindsey's Proposal for a Reformed English Church" (1774), afirmând că doar forma de cult a fost modificată, ci nu fondul său și atacându-i pe ce care se
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
Jefferson și alți disidenți raționali au fost de acord cu munca sa, el a fost aspru recenzat datorită poziției sale teologice extreme și în special datorită refuzului credinței în Sfânta Treime. În 1785, în timp ce Priestley a fost ocupat cu un pamflet despre "Corruptions", el a publicat "The Importance and Extent of Free Enquiry", susținând că Reforma Protestantă nu a reformat în întregime biserica. În cuvintele care ar fierbe într-o dezbatere națională, el și-a provocat cititorii să adopte schimbarea: Prin
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
temperamentul regelui, Hardenberg a apelat direct la regină pentru reforma dorită. Deși Prusia nu a luptat într-un război din 1795, liderii săi militari erau convinși că ar putea câștiga împotriva trupelor lui Napoleon. Dupa un mic incident cu privire la un pamflet anti-francez care a avut loc, regele Frederic Wilhelm a fost în cele din urmă presat de soția sa și familie să rupă pacea și să intre în război împotriva împăratului francez. Trupele prusace au început mobilizarea, culminând în octombrie 1806
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
mai puternice decât cele interpretate de Metallica. Conform lui Mustaine, numele de „Megadeth” reprezintă anihilarea puterii. Este o scriere alterată a termenului „megadeath”, semnificând un milion de morți cauzate de o explozie nucleară. Ideea numelui i-a venit citind un pamflet al senatorului Californiei, Alan Cranston, pe care Mustaine l-a găsit într-un autobuz, după ce a fost dat afară de la Metallica. Acesta spunea: „Nu se poate scăpa de arsenalul de «megadeath», indifirent de tratatele de pace la care se ajunge
Megadeth () [Corola-website/Science/316618_a_317947]
-
și pe femeie. Odinioră, în adevăr, când avea 20 de ani, el avusese un roman de dragoste, care sfârșise rău; de atunci păstra o ură neîmpăcată întregului neam femeiesc. El începu deci s-o atace cu îndrăzneală pe marchiză; compuse pamflete împotriva ei. Și, cum acest apărător al moralei n-avea mână ușoară, el nu cruță dușmancei sale nici un fel de ocară.: regină a nerușinării, ocara lumii, scandal al universului, otravă ucigătoare, desfrânată, curtezană, acestea erau unele din gingășiile cu care
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
fost educat acasă de niște refugiați francezi, dobândind o cunoaștere amplă a filosofiei politice. Îi citează pe Locke, Rousseau, Montesquieu, Voltaire, dar și autori obscuri precum Sabatier de Castre. Ideile sale s-au răspândit mai mult prin corespondența sa și pamfletele sale politice. Dar a lăsat și anumite lucrări interesante, precum "Socotințele mele asupra meșteșugului ocârmuirii" sau "Cercare împotriva deiștilor și materialiștilor". Intenția sa a fost să construiască o teorie politică începând cu antropologia creștină a condiției firii. Sistemul politic este
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
Maria Antonia a fost otrăvită. Din cauza presiunii făcută de Napoleon, soțul ei abdicat de pe tronul Spaniei în 1808 și împreună cu Maria Luisa și Godoy și-a petrecut restul vieții în exil. Când armata lui Napoleon a invadat țara, mai multe pamflete i-au acuzat pe ei pentru asta. Maria Luisa a petrecut câțiva ani în Franța apoi la Roma, Italia. Atât Luisa Maria cât și soțul ei au murit în Italia, la începutul anului 1819. Cei 14 copii ai Mariei Luisa
Maria Luisa de Parma () [Corola-website/Science/320054_a_321383]
-
la Oxford. În fapt, Conferințele lui Hampden din 1832 ("Bampton Lectures"), care au fost predicate de Hampden și pentru pregătirea cărora a fost asistat de Blanco White, au fost bănuite de erezie. Aceste suspiciuni au fost întărite de publicarea unui pamflet difuzat de Newman "Elucidations of Dr Hampden's Theological Statements", în care denunța teoriile lui Hampden. În această epocă, Newman a devenit redactor șef la "„British Critic”", și a susținut o serie de conferințe într-o capelă a bisericii Saint-Mary
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
dată Carol I a dizolvat Parlamentul. Dar ura poporului era atât de aprinsă, încât era considerat inamic public. Medicul său, Lambe, despre care se presupunea că are o influență nefastă asupra ducelui, a fost atacat pe stradă și ucis. Printre pamfletele din acele zile, unul prezicea: Ducele Buckingham a fost înjunghiat la Greyhound Pub, în 23 august 1628, de către un ofițer fanatic, John Felton. Acesta credea că face un mare serviciu patriei. După moartea lui, după spusele lui Edward Hyde, I
George Villiers, Duce de Buckingham () [Corola-website/Science/320544_a_321873]
-
cele mai mari muzee ale lumii. Din căsătoria cu Katherine Manners, ducele de Buckingham a avut patru copii: Buckingham este o figură istorică foarte controversată. La începutul domniei lui Carol I și mai ales după asasinarea sa, au apărut multe pamflete satirice la adresa sa. Cele mai multe reflectau mândria sa și daunele pe care le-a provocat statului; multe dintre ele l-au apreciat pe John Felton. Ducele de Rochefoucauld în "Mémoires" (Prima parte 1624-1642), povestește presupusa aventură a lui Buckingham cu Ana
George Villiers, Duce de Buckingham () [Corola-website/Science/320544_a_321873]
-
cu clopotul, cu cuvintele "Proclaim Liberty" ("Vestiți slobozenia"). În 1839, Prietenii Libertății din Boston, o altă grupare aboliționistă, a intitulat publicația sa "The Liberty Bell". În același an, publicația anti-sclavie a lui William Lloyd Garrison "The Liberator" a retipărit un pamflet aboliționist de la Boston care conține o poezie intitulată „The Liberty Bell” în care scria că, la acea vreme, în ciuda cuvintelor inscripționate pe el, clopotul nu vestea libertatea "tuturor" locuitorilor țării. Mare parte din imaginea modernă a Clopotului Libertății ca simbol
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
revistei au ieșit în evidență folcloristul Gheorghe Dem Theodorescu, care a fost redactor al revistei între 1869 și 1875, și scriitorul I. L. Caragiale. Gheorghe Dem Teodorescu a debutat în revistă, sub pseudonimul "Ghedem", publicând în numărul din 17 mai 1870 pamfletul "“Animale politice - Maimuța”", care se înscria în linia atacurilor antimonarhice ale revistei. I. L. Caragiale și-a început colaborarea la „Ghimpele” în numărul din 16 decembrie 1873, cu povestea satirică în versuri "“Șarla și ciobanii”". Începând cu numărul din 26 mai
Ghimpele () [Corola-website/Science/320793_a_322122]
-
familia Polignac a fost una din numeroasele cauze care a alimentat nepopularitatea Mariei Antoaneta. În 1780, soțul ei a acordat titlul de duce de Polignac soțului Gabriellei, o altă sursă de iritare pentru curteni. La sfârșitul anilor 1780, mii de pamflete pornografice au afirmat că Gabrielle ar fi amanta lesbiană a reginei și deși nu au existat dovezi să susțină aceste acuzații, au făcut pagube incomesurabile prestigiului monarhiei. În 1782, guvernanta copiilor Franței, Victoire de Rohan, prințesă de Guéméné și soția
Yolande de Polastron () [Corola-website/Science/320867_a_322196]
-
sfârșitului procesului că este sigur de achitarea adevăratului trădător. El își imagina următoarele două posibilități: fie Esterházy este găsit vinovat și atunci articolul se va concentra pe zonele obscure ale afacerii, necesitând astfel o revizuire; fie este achitat, iar atunci pamfletul va fi cu atât mai redutabil. În ambele cazuri, obiectivul era un răspuns violent la nedreptate. După retragerea de la "Figaro", Émile Zola gândea că-și va publica textul pe foi volante, în lipsă de suport publicistic. Dar Louis Leblois, prietenul
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
rămas liderul ziarelor dreyfusarde pariziene oferind tribună tuturor principalelor figuri ale mișcării. Émile Zola i-a rămas fidel până la moartea sa, oferind cotidianului chiar și publicarea în foileton a romanului său intitulat "Fécondité", la întoarcerea din exil în 1899. Publicarea pamfletului lui Zola a constituit momentul de glorie al ziarului, care până atunci se bucura de o audiență modestă. Deși tirajul mediu era de regulă mai mic de de exemplare, el a culminat la cifra de de exemplare la jumătatea lui
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
păstrării atenției cititorului, în fața lungimii neobișnuite a textului. De asemenea, mai ales prin folosirea repetițiilor, paralelismelor și simetriilor, a mijloacelor de întărire a atacului, ajunge la concluzia, în formă anaforică, din „lovitura de ciocan” a litaniei finale, adevărată apoteoză a pamfletului. Istoriografia a subliniat ruptura întruchipată de "J'Accuse...!", în contrast puternic cu toată opera jurnalistică anterioară a scriitorului. Deși ascuțite, pertinente, picante, articolele lui anterioare nu mergeau niciodată dincolo de o anumită măsură, pe care presa în care a publicat autorul
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
din jurul acuzațiilor proferate de Zola au fost atât de puternice, încât pe termen mediu au declanșat o explozie de opinii. Cercul celor care cunoșteau adevăratele intenții ale lui Émile Zola era unul încă restrâns. Mathieu Dreyfus, fratele condamnatului, a descoperit pamfletul în dimineața de 13 ianuarie. Știa că urmează să intervină Zola, dar, în cuvintele lui „nu mă așteptam să fie atât de energic, atât de puternic”. Scheurer-Kestner și Clemenceau erau mai puțin hotărâți, chiar ostil în ce-l privește pe
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
Albert de Mun, interpelând guvernul, în ziua de 13 ianuarie, l-a obligat pe ministrul de război, generalul Billot, și apoi pe președintele consiliului, Jules Méline, să se poziționeze în favoarea anchetării lui Zola. În rândurile militarilor, acuzații numiți explicit în pamfletul lui Émile Zola, reacția a fost și mai dramatică. Panica era totală, mai ales în rândurile unor actori ai afacerii, cum ar fi Esterházy. Această teamă a fost calmată rapid de creierele militare ale afacerii, care au început să pregătească
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
sentimente anti-absolutiste. La Versailles gelozia curții și xenofobia au fost principalele cauze ale resentimentelor față de regina Marie Antoinette. Nepopularitatea reginei chiar și în fața unor membri puternici ai curții, inclusiv a ducelui de Orléans a condus la publicarea și distribuirea unor pamflete obscene în care regina era acuzată de depravare sexuală și de cheltuieli care au ruinat finanțele țării. Astăzi părerea general acceptată este că acțiunile reginei au fost prea mici pentru o animozitate așa de mare; daunele provocate de aceste hârtii
Marie-Thérèse-Charlotte a Franței () [Corola-website/Science/315378_a_316707]