3,023 matches
-
ai minoritarilor de toate culorile, care își oficiază predicile și afuriseniile de la amvonul universitar de cinci stele, pe salarii uriașe și cu un standard de viață indecent de bun. Exemple rapide: Michael Moore (un șmecher miliardar, care face bani cu pamflete filmate îndreptate chiar împotriva unui sistem care uită să-i naționalizeze averea, așa cum procedează Putin cu adversarii săi) sau vedetele de film prezente zilele trecute la festivitățile Globului de Aur, care se alintau cu cocarde vișinii de solidarizare cu victimele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
gata pe primăvară, toate s-ar Înlesni considerabil. Scrisul Însă merge greu, ca totdeauna. Nu sunt Încă deloc hotărât asupra liniei personagiului principal și nici nu pot Începe nimic serios. Nu vreau să semene cu Șeicaru, să pară un roman pamflet, deși sumedenie din trăsăturile șeicarului se potrivesc grozav eroului meu25. Mai mult decât intenționalitatea autorului, din astfel de mărturii se compune o hartă foarte sugestivă a gesticulațiilor sale creatoare. În suficiente cazuri lipsește conștientizarea propriu-zisă a mobilurilor scrierii jurnalului. Teren
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
întotdeauna o repulsie față de minciună și înșelătorie. (Beale 1988:25) Într-adevăr, o atitudine admirabilă; să comparăm, însă, de exemplu, comentariile făcute în privința înșelăciunii la începutul celui de-al doilea război mondial și imediat după sfîrșitul său victorios. Într-un pamflet publicat în 1941 de către Editura Universității Oxford, intitulat Minciuna ca aliat și scris de Viscount Maugham, fost Lord Cancelar al Marii Britanii, citim că: Hitler crede în minciună ca într-un mijloc prin care își poate atinge scopurile... în mod sigur
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu s-au folosit niciodată de minciună ca de o armă, totuși au făcut unele afirmații înșelătoare, asemeni lui Hitler în Mein Kampf... În Marea Britanie noi credem în supremația Adevărului. (Maugham 1941: 11-12) Totuși, la numai patru ani după apariția pamfletului scris de Maugham, într-un raport asupra contraspionajului, scris inițial pentru uzul exclusiv al oficialităților, însă publicat ulterior, J.C. Masterman, academician care pe timpul războiului a lucrat în contraspionaj, scria: ... pacea, din nefericire, ascunde adeseori un război latent. Contraspionajul trebuie să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Arena politică se situează pe locul doi față de domeniul militar, din punct de vedere al preponderenței minciunii și al toleranței față de aceasta. Isaac D'Israeli (1881:438) citează definiția politicii ca "arta de a conduce oamenii ducîndu-i de nas". În pamfletul său, publicat anonim, Propuneri pentru tipărirea unui ghid în arta minciunii politice, John Arbuthnot (1712:8 cf. Aitken 1892:51-52, 293-303; Beattie 1935:288-298; Pollard 1897:108) definește "natura minciunii în politică" drept "arta de a convinge oamenii să creadă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
politice, John Arbuthnot (1712:8 cf. Aitken 1892:51-52, 293-303; Beattie 1935:288-298; Pollard 1897:108) definește "natura minciunii în politică" drept "arta de a convinge oamenii să creadă în falsități binefăcătoare în scopul unui rezultat pozitiv". În scurtul său pamflet, el plasează dilema esențială a mințitului în sfera politică și mai ales cu privire la acele societăți în care nu se face o diferență clară între "popor" și elita care lansează "falsitățile binefăcătoare". Arbuthnot remarcă, pe de o parte, că "nici un om
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un politician minte? Răspuns: Cînd deschide gura să spună ceva. Parlamentul este un loc unde aroma înșelăciunii nu lipsește niciodată. În Anglia, pe timpul perioadei de febră intelectuală care s-a declanșat în urma abrogării legii privind autorizarea tipăriturilor din 1694, cînd pamfletele apăreau ca ciupercile după ploaie, minciuna politică a fost schițată într-un memorabil articol din The Examiner, atribuit lui Jonathan Swift de către unii și lui John Arbuthnot de către alții (Swift 1940:10). Autorul pamfletului face următoarea observație: Există un lucru
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
privind autorizarea tipăriturilor din 1694, cînd pamfletele apăreau ca ciupercile după ploaie, minciuna politică a fost schițată într-un memorabil articol din The Examiner, atribuit lui Jonathan Swift de către unii și lui John Arbuthnot de către alții (Swift 1940:10). Autorul pamfletului face următoarea observație: Există un lucru esențial prin care un politician mincinos se deosebește de ceilalți mitomani și anume faptul că trebuie să aibă o memorie scurtă, necesară în diversele ocazii care apar cu fiecare oră și în care el
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
elemente de specificitate 142: (a) la nivel fonetic/fonologic: * respectarea normelor limbii române literare actuale, în stilul științific și în cel juridico-administrativ vs. încălcarea acestor norme în stilul publicistic și în cel beletristic (vezi, de exemplu, utilizarea în articole gen pamflet a unor fonetisme regionale, arhaice, populare, argotice sau de jargon; apariția în unele reviste, jurnale, la unele edituri a unor texte care nu respectă normele scrierii cu â/î etc.); (b) la nivel lexical-semantic: * ponderea termenilor de specialitate și a
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
pui de lei, viteji au fost, viteji sunt încă...). Un popor numai de eroi nu există. Rămâne doar să înțelegem, pur și simplu, ce s-a întâmplat de fapt. Cum s-a ajuns la această convingere ireversibilă? La rece, fără pamflete și recriminări inutile. încerc deci o simplă schiță, un mic exercițiu analitic de politolog amator, oricând amendabil. Sunt chiar puțin intimidat în fața numeroșilor politologi brevetați, care au apărut la noi în ultima perioadă. Silviu Brucan poate fi invidios pe concurență
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în acest punct intervine obiectivitatea și chiar obiectivismul de tip american. V. T. vede și de aproape și de departe, reglându-și obiectivul după împrejurări. Joc analitic subtil, care trebuie bineînțeles într-o publicistică încă indecisă între apologia necondiționată și pamfletul violent și lipsit de nuanțe. Un alt set de probleme centrale discutate cu luciditate și acuitate de aprofundat în continuare se referă la mecanismul, statutul și definiția exactă a așa-zisei revoluții din 1989. La acest capitol, demonstrația lui V.
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
absolut deloc strălucită. De fapt, lamentabilă). într un sens este poate cazul cel mai elocvent de proză efectiv politică. Scriitorul realizează, singurul la noi, deocamdată cel puțin, o combinație denumită de la un timp și post modernă de ficțiune și ideologie, pamflet și comentariu de actualitate, istorie și cronică a zilei, lirism și sarcasm, polemică și reflexie morală. Nu de mult, a publicat și o savuroasă Enciclopedia Armenilor 7, unde se găsesc de toate: cariere comuniste de oameni iluștri din diferite țări
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mult mai puțin. Sau chiar deloc, din păcate. Cineva a publicat de 3 (trei) ori același articol violent injurios la adresa noastră (caz, cred, unic în publicistica și critica ultimelor decenii; autorul este convins probabil și azi că a scris un pamflet strălucit), numai fiindcă am susținut (nu cu suficiente precauții diplomatice, este adevărat) o idee în definitiv foarte simplă, inspirată însă dintr-un alt orizont și ideal cultural: critica literară nu se reduce doar la cronica literară despre ultimele apariții, adesea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
n-au cum să reziste. Când am susținut că critica literară nu se reduce numai la cronici de strictă necesitate și la culegeri de cronici, mi-am atras cele mai mari antipatii. Cineva a publicat de 3 (trei) ori un pamflet lamentabil. înseamnă că țintisem bine, bine de tot. Loveam chiar în plexul superficialității critice. Ea ajunge inevitabil unde îi este locul: la coș. Sunt deci integral de acord că munca aridă de bibliotecă, fișele dacă vreți, efortul sistematic de longue
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Department, doar ros vizibil în coate și fără bani de taxi. Din care cauză, el tapează pe cine poate, cu obsesia eternă a decontărilor. Scriitorul oficial Intenția noastră nu este, nici pe departe, de a scrie ceea ce se numește un pamflet. încercăm să punem sub lupă, cu o oarecare atenție, rece și obiectiv, doar un comportament uman și social. în discuție nu intră, câtuși de puțin, în această ordine de preocupări, talentul literar al unor oficiali. Reținem doar produsul, moral și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Știri din lumea evreiască”, „Tribuna”, „Versuri și proză”, „Vieața nouă” ș.a. A fost redactor fondator al revistei „Adam” (1929-1940), publicație de orientare antifascistă și antihitleristă, unde polemizează cu Nae Ionescu și A. C. Cuza. Nu s-a sfiit să atace, în pamflete, extrema dreaptă, devenită amenințătoare în România și în Europa. A mai fost redactor al lunarului „Palestina” (1939-1941) și a înființat colecțiile „Biblioteca socială” și „Biblioteca umorului universal”. În 1953 primește Premiul de Stat pentru romanul Domnul general guvernează. Editorial, L.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
rând, câteva portrete de evrei, surprinzând mentalitatea lor specifică. Experiența de ziarist se simte puternic aici, ca de altfel în toate scrierile lui L. Stereotipiile și procedeele gazetarului zădărnicesc de multe ori tentativele romancierului de a ajunge la psihologia personajelor. Pamfletul copleșește narațiunea, instalând un echilibru șubred între artă și șarja grotescă, iar pe alt plan ducând la distorsionarea adevărului despre oameni și evenimente. Autorul transcrie în multe dintre cărțile sale fragmente din articole apărute în ziare, discursuri ale oamenilor politici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
De la zeflemea la caricatură și până la sarcasme, saltul, sub masca jovială și puțin cabotină, se produce pe nesimțite. C. pare că se amuză, făcându-i și pe cititori părtași, însă șarjele lui - se observă asta și în parodii, și în pamflete - sunt nu doar agresive, ci și necruțătoare. Venerabilul Cezar Bolliac, junele Al. Macedonski ori poligraful N.D. Popescu vor fi, cu un prilej sau altul, luați în pleasnă. Sunt, fără îndoială, exersări pentru opera maturității. O fiziologie ca Broaște... destule - Nuvelă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
observației tipologice, și amatorul de subtilități ale limbajului, savurând înțelepciunea și umorul dintr-o vorbă de duh, se regăsesc aici. Temperament vindicativ, încercat poate și de un sentiment de vinovăție de clasă pentru starea de lucruri din țară, G. abordează pamfletul politic, în veșmântul străveziu al satirei. Marele vornic era un pătimaș, cu un surplus de umoare neagră. Titlul general al scrierilor sale dramatice este Istoria Țării Rumânești. Starea Țării Rumânești pă vremea streinilor și a pământenilor. Comedia Starea Țării Rumânești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
de monedă de hârtie, etc. etc. Bastiat nu a încetat nicio singură zi să combată aceste funeste reverii, fie în presa cotidiană, fie în Liberul schimb, care apărea atunci în ultimele sale numere, fie în Jurnalul economiștilor, fie în micile pamflete al căror succes, grație Cerului, a devenit popular. Și să adăugăm următorul fapt, spre onoarea economiștilor: toți rivalizau în zel în această cruciadă împotriva utopiei. În timp ce Bastiat se servea de prima tribună care îi ieșea în cale pentru a combate
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fuseseră deodată chemate să se guverneze ele însele. De asemenea, el folosea puținul de forțe și de viață care îi mai rămânea ca să le lumineze privind drepturile și interesele lor. În acest scop, a început publicarea unei admirabile serii de pamflete care se deschide cu Proprietate și lege, Justiție și fraternitate, pentru a se închide grăbit, vai!, cu Ce se vede și ce nu se vede. În aceste mici scrieri, în care noțiunile elementare ale economiei politice și ale dreptului natural
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
le erau indispensabile pentru a practica bine self-government-ul; el le arăta stâncile redutabile pe care ignoranța prezumțioasă putea să le facă să eșueze și le semnala calea de urmat pentru a le evita. Spre sfârșitul lui 1849, publicarea și succesul pamfletelor i-au furnizat lui Bastiat ocazia de a se angaja într-una dintre cele mai utile și mai glorioase lupte cu unul dintre șefii socialismului, domnul Proudhon. Se știe că domnul Proudhon reușise să popularizeze sofismul gratuității creditului și să
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dintre cele mai utile și mai glorioase lupte cu unul dintre șefii socialismului, domnul Proudhon. Se știe că domnul Proudhon reușise să popularizeze sofismul gratuității creditului și să facă din aceasta una dintre armele cele mai redutabile ale socialismului. În pamfletul său intitulat Capital și rentă, Bastiat a respins în mod viguros acest sofism. Câțiva lucrători socialiști din Lyon, puși în încurcătură de această refutație, și-au împărtășit perplexitățile Vocii poporului. Un discipol al domnului Proudhon, domnul C.-F. Chevé, a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
până când moartea a venit să îl caute. Extenuat de boală, nu și-a întrerupt mersul lucrărilor decât în momentul în care forțele l-au abandonat. Cu doar o lună înaintea morții, a publicat ultimul și poate cel mai strălucit dintre pamfletele sale, Ce se vede și ce nu se vede, licărire supremă și radioasă a flăcării luminoase care avea să se stingă pentru totdeauna! Cu toate acestea, în luna septembrie a anului trecut, amicii săi, care urmăreau cu o dureroasă neliniște
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
din ediția originală în șapte volume a Operelor Complete Frédéric Bastiat, apărută în anul 1863, tomul V, Ce qu'on voit et ce qu'on ne voit pas, pp. 336-392, disponibil on-line grație Cercle Bastiat (www.bastiat.org). 7 Acest pamflet, publicat în iulie 1850, este ultimul pe care Bastiat l-a scris. Era promis publicului de mai bine de un an. Iată cum a fost întârziată apariția sa. Autorul a pierdut manuscrisul când și-a mutat domiciliul din strada Choiseul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]