3,524 matches
-
Lazariști pastorația Parohiei Cacica. La acel moment, credincioșii romano-catolici din Bucovina se aflau sub jurisdicția Arhiediecezei de Lemberg, având în total 28 de parohii grupate în 3 decanate. Preoții misionari sosiți aici au găsit biserica într-o stare ruinată, preotul paroh Kasper Słomiński descriind-o astfel: ""o bisericuță foarte săracă și mică; apreciată de autorități drept baufällig, poate fi închisă oricând"". Ei au hotărât să construiască o nouă biserică, mai mare, dar guvernul Ducatului Bucovinei care trebuia să suporte 1/3
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
hramul parohiei, s-a organizat o tombolă, adunându-se cu acest prilej aproape 2.000 de coroane. Biserica nouă a fost sfințită la 16 octombrie 1904 de către Józef Bilczewski, arhiepiscopul de Lemberg, și de auxiliarul său, arhiepiscopul Joseph Weber. Preotul paroh Kasper Słomiński a descris astfel acest eveniment: ""Noua biserică din Cacica nu era încă terminată, dar inima ne îndemna să facem inaugurarea chiar în acest an jubiliar, pentru a aduna în fața miraculoasei icoane numeroase procesiuni și a-i oferi o
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
necesară efectuarea de lucrări de consolidare a zidurilor. La începutul anului 1908, în mijlocul zidurilor de consolidare construite în spatele bisericii a fost construită o grotă din bucăți de stâncă în cinstea Maicii Domnului de la Lourdes. După aproape 30 de ani, preotul paroh Henryk Wochowski a decis să construiască o grotă nouă, de data aceasta mai în adâncime. Deoarece în urma precipitațiilor, zidul de gresie se sfărâma și se dovedise nerezistent la intemperii, grota a fost adâncită considerabil și înconjurată, în ambele părți, de
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
și aproximativ 316 suflete, unguri și sași de neam. Aici sunt două biserici clădite din piatră, una pe jumătate năruită, în care nu se slujește, cealaltă destul de frumoasă și încăpătoare, cu podoabe de altar. În această biserică am găsit ca paroh pe preotul Laurențiu din Transilvania"". Biserica din Baia avea în stăpânire câteva vii la Cotnari, după cum reiese dintr-o scrisoare din 30 martie 1604 a celor trei preoți către Sfântul Scaun, iar preot era Iacob Sasul. O relatare anonimă scrisă
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
Koicsewicz face alte vizite în satele catolice din Moldova, notând că la Baia este o biserică de piatră, destul de mare, cu trei clopote. Casa parohială era din lemn. Aici mai exista o ""bisericuță a Sf. Apostoli Petru și Pavel, unde parohul slujește liturghia în anumite zile"". Aici mai rămăseseră doar 189 sași catolici, în afară de copii. Misionarul Vito Piluzzi din Vignanello preciza într-un răspuns din 26 august 1671 la un chestionar al Congregației De Propaganda Fide, intitulat "Despre misiunea din Moldova
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
de la Ministerul Culturii și Cultelor, Cristian Filip Petrescu, directorul Oficiului Național al Monumentelor Istorice, Aurel Buzincu, directorul Direcției pentru Cultură și Culte Suceava, pr. consilier Gheorghe Brădățan de la Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și protopopul Constantin Patrolea. Cu acest prilej, pr. paroh Vasile Hrestic a catalogat lucrarea ca fiind ""cea mai consistentă, sistematică și complexă restaurare de la domnia lui Petru Rareș până în prezent”". În perioada derulării lucrărilor de consolidare a lăcașului de cult, slujbele bisericești au fost oficiate într-o biserică de
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
-și continue formarea teologică la Colegiul "Bringole-Salle" din Genova (Italia), unde a fost hirotonit preot romano-catolic la 30 mai 1931. La revenirea în țară, a fost numit vicar parohial în satul Bârgăuani (jud. Neamț), iar în anul 1934, a deveni paroh în satul Grozești-Oituz (jud. Bacău), după ce fostul paroh, Pr. Ioan Ghergu, murise de tuberculoză osoasă. A reușit să finalizeze construcția bisericii romano-catolice din Oituz cu hramul "Sfânta Treime", care a fost sfințită în 1942 de către episcopul Mihai Robu . În perioada
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
Genova (Italia), unde a fost hirotonit preot romano-catolic la 30 mai 1931. La revenirea în țară, a fost numit vicar parohial în satul Bârgăuani (jud. Neamț), iar în anul 1934, a deveni paroh în satul Grozești-Oituz (jud. Bacău), după ce fostul paroh, Pr. Ioan Ghergu, murise de tuberculoză osoasă. A reușit să finalizeze construcția bisericii romano-catolice din Oituz cu hramul "Sfânta Treime", care a fost sfințită în 1942 de către episcopul Mihai Robu . În perioada 1942-1946 i-a fost încredințată, de către episcopul Mihai
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
unui regim ateist numărul bisericilor romano-catolice și al preoților să crească. În anul 1976 a început să pună în aplicare documentele Conciliului Vatican II. A inițiat traducerile cărților liturgice, iar la Suceava a fost instalat primul altar cu fața la popor, de către parohul Johann Proschinger. Episcopul Petru Pleșca a murit subit în ziua de 19 martie 1977, în urma unei comoții cerebrale. Înmormântarea sa a avut loc în satul Grozești-Oituz (jud. Bacău), unde a fost paroh aproape 30 de ani.
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
a fost instalat primul altar cu fața la popor, de către parohul Johann Proschinger. Episcopul Petru Pleșca a murit subit în ziua de 19 martie 1977, în urma unei comoții cerebrale. Înmormântarea sa a avut loc în satul Grozești-Oituz (jud. Bacău), unde a fost paroh aproape 30 de ani.
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
Canonic din cadrul Universității Pontificale Gregoriana din Roma, interesându-se mai cu seamă de aspectele juridice din cadrul relațiilor diplomatice dintre România și Vatican . Din 1 octombrie 2002 este Vicar General al Arhidiecezei Romano-Catolice din București (în urma retragerii Mons. Vittorio Luigi Blasutti), paroh la Parohia "Preasfântul Mântuitor" (Biserica Italiană) și profesor de Drept Canonic la Institutul "Sf. Tereza". La data de 31 octombrie 2003 papa Ioan Paul al II-lea l-a numit pe Mons. Cornel Damian ca episcop auxiliar al Arhiepiscopiei Romano-Catolice
Cornel Damian () [Corola-website/Science/313119_a_314448]
-
preot, Mihai Robu a fost numit la 10 ianuarie 1907 ca prefect pentru seminariștii din Iași, exercitând această funcție câțiva ani și după prezbiterat. În perioada Primului Război Mondial, când Seminarul din Iași a fost închis, pr. Mihai Robu a activat ca paroh la Văleni, Faraoani și Bacău (jud. Bacău). În anul 1920, odată cu numirea pr. Alexandru Theodor Cisar ca episcop romano-catolic de Iași (devenind primul episcop romano-catolic de origine română), pr. Mihai Robu a fost numit ca secretar al episcopului. Episcopul Cisar
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
Robu a fost numit ca secretar al episcopului. Episcopul Cisar a redeschis la data de 18 octombrie 1920 Seminarul Diecezan din Iași, părintele Robu activând acolo în calitate de prefect de studii și profesor. În iunie 1922, părintele Robu a fost numit paroh în satul Horlești (jud. Iași). În paralel, el a colaborat activ la revista ""Lumina creștinului"" și a fost capelan la Mănăstirea "Notre Dame de Sion" din Iași. În iulie 1924, arhiepiscopul Raymund Netzhammer s-a retras de la conducerea Arhidiecezei de
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
clopotele. De o intervenție este nevoie și la nivelul întregii picturi, deteriorată de infiltrarea apei de ploaie, o astfel de restaurare fiind evaluată de către specialiști la o sumă ce depășește cu mult posibilitățile parohiei, în ciuda eforturilor depuse de tânărul preot paroh.
Biserica de lemn din Agârbiciu () [Corola-website/Science/313195_a_314524]
-
Slutsk) și ca ieromonah la 29 mai 1972 de către arhiepiscopul Serghie Golubțov (†1982), care s-a retras apoi la Lavra Troița Serghieva. Ieromonahul Onufrie a fost ridicat în 1980 la rangul de egumen, fiind numit la 28 august 1984 ca paroh al Bisericii "Schimbarea la Față" al metocului atonit din satul Lukino, raionul Peredelkino (regiunea Moscova). La data de 28 iunie 1985 este ales ca blagocin (stareț) al Lavrei Troița Serghieva, fiind hirotesit ca arhimandrit la 25 decembrie 1986, de sărbătoarea Nașterii Domnului
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
județul Suceava) și înființată în anul 1993. Pentru deservirea necesităților religioase ale credincioșilor ortodocși din satul Slătioara a funcționat o bisericuță de lemn, construită în anul 1797, care a devenit cu timpul neîncăpătoare. În anul 1979, a fost numit ca paroh la Slătioara preotul Vasile Bostan. În condițiile în care statul comunist demola biserici și permitea cu foarte mare greutate construirea altora, iar în satul Slătioara o parte dintre credincioșii ortodocși trecuseră la Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România (care
Mănăstirea Slătioara (stil nou) () [Corola-website/Science/313664_a_314993]
-
1849, după luptele pentru desființarea iobăgiei și asigurarea egalității în drepturi când îmbărbătați de Avram Iancu, locuitorii acestui sat, au luptat pentru obținerea acestor drepturi. La 1849 exista preot în Someșu Rece, anume Petru Teotelecan, fiu al satului, fiind primul paroh despre care se spune că „își mâna oile și caprele spre un loc mai ferit” și pe care un căpitan ungur l-a împușcat și și-a păstrat pentru sine calul acestuia. La 1880, este pomenit preotul Simion Teotelecan, fiul
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
direcțiunea militară au stat „"binișor"”, au fost puse și sub inspecția directorilor școlilor normale de la Orlat și Năsăud, ca și mai-nainte"”. Elocventă în acest sens este Circulara nr. 478/1862 a mitropolitului Alexandru Sterca-Șuluțiu, prin care acesta dispunea obligațiile parohului local în conformitate cu noile dispoziții. Pe aceeași linie de redresare a școlii se înscrie și Orlatul prin directorul „școlii normale”, Moise Panga, care se adresează în 1857 parohului Petru Florianu, urmând o dispoziție a Blajului prin care se cereau parohiilor răspunsuri
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Circulara nr. 478/1862 a mitropolitului Alexandru Sterca-Șuluțiu, prin care acesta dispunea obligațiile parohului local în conformitate cu noile dispoziții. Pe aceeași linie de redresare a școlii se înscrie și Orlatul prin directorul „școlii normale”, Moise Panga, care se adresează în 1857 parohului Petru Florianu, urmând o dispoziție a Blajului prin care se cereau parohiilor răspunsuri la 17 întrebări privind starea materială a școlii, încadrarea ei cu docenți și modul de remunerare al acestora, date privind populația școlară, etc.. Eforturile de redresare a
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Înălțarea Sfintei Cruci”, atât în calendarul romano-catolic cât și în cel ortodox. Actuala casă parohiala,a bisericii este o construcție care a început în anul 1933, si care era o capelă, aparținând Bisericii Armeano-Catolice până în anul 1956, când la cererea parohului armeano-catolic, „"Pr. Clemens Koren, grav bolnav, capelă a fost dată în grija Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București." ""Între anii 1932-1933, prin grijă preotului mekhitarist Clemens Koren a fost ridicată o construcție ce a slujit drept lăcaș de cult al armenilor catolici
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
lăcaș de cult al armenilor catolici ( de riț armean ) în Șoseaua Mihai Bravu, la intersecția cu strada Magatti. Aceștia alcătuiau o comunitate de vreo 40 de familii, cu toții vorbitori de armeana, având chiar și o biserică pe Șoseaua Mihai Bravu, paroh fiind Clemens Khoren, membru al Congregației Mehitariștilor din Viena. Khoren a fost însă arestat de comuniști, pe motivul că ar fi eliberat niște adeverințe false unor armeni, pe baza cărora au putut ieși („fugi”) din țară. Așa se face că
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
Cioplea) situată în sectorul 3 al capitalei pe strada Râmnicu Sărat. „A fost creată de I.P.S. Dr. Ioan Robu, Arhiepiscop și Mitropolit de București, în anul 1987, până în acest an, din punct de vedere canonic, fiind filiala parohiei Cioplea. Primul paroh numit a fost Pr. Cornel Damian, actualmente episcop auxiliar al Arhidiecezei de București, care cumpărând casă lipită de parohie, în anul 1989, a reușit să mărească existența capelă”. În anul 1992, s-a început construirea bisericii, care a fost consacrată
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
Coreea de Sud și una din Luxembourg) din Congregația Surorilor Doctrinei Creștine și patru educatoare. De parohie se ocupă doi preoți, pentru activitățile liturgice, vizite la bătrâni (în primă vineri din luna), activități cultural-recreative, cateheza cu tinerii, prima sfântă împărtășanie, etc. Actualul paroh este părintele Ionel Pojum, ajutat de un vicar părintele Măricel Gheorghiță Bulai. Calea Sfintei Cruci este formată din 14 (paisprezece) imagini sau stațiuni. Dispuse în lateral pe pereții bisericilor catolice din toată lumea, aceste imagini amintesc de suferințele suportate de Cristos
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
parte a credincioșilor strămutați din zona Cioplea (locuind pe strada Șocului), aparținând comunității bulgare de „paulicheni”, după demolările masive din anii '80, formează comunitatea de astăzi a parohiei „Sfântă Cruce”. În 1998, ăn în care părintele Ionel Pojum a devenit paroh al parohiei numărul de familii era de 400, însă numărul a crescut rapid într-un interval relativ scurt, ajungând la aproximativ 600 de familii și un numar de 1600 de enoriași. În anul 1998, la Bienala de Arhitectură din București
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
de nord, casa parohială. Mai jos de ea, în partea de vest, era casa sfătului (care mai există și azi) și alăturat ei, casa cantorului, demolată ulterior. Primul inventar al bisericii greco-catolice apare în acte la anul 1868, când preot paroh este Teodor Iulian - al doilea preot greco-catolic pe care îl cunoaștem și, se pare, cel mai de seamă din istoria acestei biserici. Se poate ca el să fi urmat lui Eliseu Moga. Și-a încetat activitatea în Frata în anul
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]