3,345 matches
-
Matei, dar numai de deasupra preoțimei și poporului, atârnând mai departe asupra capetelor boierilor, fiind ei adevărații începători ai învălmășelii. Mai curând se liniști mișcarea religioasă din Valachia către mitropoliții căreia, ce erau totodată și eparhi, se trimise un edict patriarhal în anul 1401 cu ordinul că, după curățirea clerului și poporului din Moldova de escomunicarea rostită, preotul Isidor venit din Moldova, ce fusese interzis dar acuma curățit, să fie admis în toate drepturile cinului preoțesc, deși primise hirotonia din mâna
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Pe când așadar în Moldova nu exista un arhipăstor greco-oriental propriu, cel din Valachia asemenea nu se bucura de-o poziție de sine stătătoare, ci trebuia să fie-ntrebuințat ca sufragan în patriarhatul Constantinopolei. Dovadă despre aceasta ne-o dă un edict patriarhal din același an (1371), dat asemenea în urma unei hotărâri a sinodului, la care luase parte și mitropolitul Valachiei, prin care se documentează numirea și sfințirea ieromonahului Athanasie de arhiepiscop al Kesariei în dieceza Kappadokiei, precum și subordinarea diecezei metropolitane din Nazianz
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
i-a detectat deci pe tineri în agora, din zvon public, și a instituit cu ei o relație în care esențial era contactul diferențiat cu spiritul fiecărui elev. Se refăcea astfel un pattern paideic de tip mai mult oriental și patriarhal, ca într-o lume a Upanișadelor, dominată de atmosfera molcomă a acelui "stai lângă mine și ascultă". Paideia devenea astfel o relație ludică, un joc superior între un antrenor și cel antrenat, o inițiere în ezoterismul culturii, având drept punct
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
inițiativă feminină la nivelul societății, fiind convinsă de nevoia implicării femeii în viața comunității. E chestiune de echilibru, în opinia mea. De aceea, visez la ˮparitatea francezăˮ care mi se pare, deocamdată, utopică la români. Cu toate că suntem încă o societate patriarhală, reprezentarea femeii în politica românească înregistrează cote alarmant de mici, fiind în descreștere în ciuda prevederilor statutare ale partidelor, a discursurilor înflăcărate ale politicienilor, a promisiunilor conducerilor organizații și de femei. Nu m-am simțit tratată ca femeie, cu statut special
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
nu poate renega mir-ul”, „Tot ceea ce a decis mir-ul trebuie dus la îndeplinire”, „Numai Dumnezeu poate judeca mir-ul”, „Mir-ul este ceva măreț” (Haxthausen, 1853, vol. III, 131) ș.a. Obștea este după Haxthausen o extensie a familiei patriarhale, „o familie fictivă” (Haxthausen, 1847, vol. I, IV), ai cărei membri posedă bunuri în comun și sunt conduși de un șef (starosta) care exersează asupra lor o autoritate absolută, patriarhală: „Rusia aparține națiunii ruse subdivizate în obști, ca unei singure
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
131) ș.a. Obștea este după Haxthausen o extensie a familiei patriarhale, „o familie fictivă” (Haxthausen, 1847, vol. I, IV), ai cărei membri posedă bunuri în comun și sunt conduși de un șef (starosta) care exersează asupra lor o autoritate absolută, patriarhală: „Rusia aparține națiunii ruse subdivizate în obști, ca unei singure familii, sub autoritatea șefului sau tatălui, Țarul, care dispune în mod legitim de tot și a cărui putere este absolută” (Haxthausen, 1847, vol. I, IX). Din punct de vedere evolutiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
sub autoritatea șefului sau tatălui, Țarul, care dispune în mod legitim de tot și a cărui putere este absolută” (Haxthausen, 1847, vol. I, IX). Din punct de vedere evolutiv, mir-ul nu este decât „o fază mai avansată” a familiei patriarhale rusești. Odată cu trecerea timpului și cu creșterea numărului de membri, unitatea gospodăriei comune devine imposibil de menținut, fiecare dintre fii, împreună cu soțiile și copiii lor, începând să formeze gospodării aparte: „Ei își ridicară case și dependințe, dar pe pământul comun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
familială, al cărei șef era numit bătrânul (starik, starși, starșina, starosta). Proprietatea pământului rămase comună [devălmașă - n.n.]; (...) Pământul era cultivat în comun și doar produsele sale erau împărțite, în părți egale, între grupuri” (Haxthausen, 1853, vol. III, 134). Modelul familiei patriarhale este reprodus în Rusia la toate nivelele ierarhiei sociale, de la cel mai de jos și până la cel mai de sus, al statului. Țarul este considerat ca fiind tatăl tuturor rușilor, iar pământul Rusiei este personificarea mamei. Acest sentiment de familiaritate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
și Bulgaria (Haxthausen, 1853, vol. III, 134; 1847, vol. I, VI). Studii ulterioare au confirmat afirmațiile savantului german, dar i-au pus în același timp în evidență și limitele. Astfel, s-a constatat că în secolul al XIX-lea familia patriarhală, precum și organizarea de tip devălmaș a satului predominau nu numai la populațiile slave din răsăritul și din sudul Europei, ci și la alte populații balcanice, cum ar fi albanezii, turcii și tătarii (Stahl, 2000b). Același lucru a fost pus în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de Haxthausen în cazul rușilor. De asemenea, există exemple de creații populare literare în care pământul, asemenea femeii, devine roditor dacă este însămânțat de un bărbat. Familia rusească Încercând să explice forma de familie rusească, Haxthausen o pune în legătură cu caracterul patriarhal al societății rusești în general: „În timp ce celelalte state din Europa sunt, datorită originii și dezvoltării lor, state feudale, Rusia este un stat patriarhal. O serie întreagă de consecințe decurg din acest simplu adevăr (...). Familia este miniatura națiunii. În ea domnește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de un bărbat. Familia rusească Încercând să explice forma de familie rusească, Haxthausen o pune în legătură cu caracterul patriarhal al societății rusești în general: „În timp ce celelalte state din Europa sunt, datorită originii și dezvoltării lor, state feudale, Rusia este un stat patriarhal. O serie întreagă de consecințe decurg din acest simplu adevăr (...). Familia este miniatura națiunii. În ea domnește o perfectă egalitate de drepturi. Atâta vreme cât este reunită, șeful său este tatăl familiei; odată ce acesta moare, primul născut dintre fii [devine șef și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
nu revine prin moștenire fiilor săi, dar fiecare dintre aceștia poate să reclame o parte în virtutea dreptului său individual de membru al comunității, al cărei șef absolut sau tată fictiv este numit bătrânul (starosta)” (Haxthausen, 1847, vol. I, VIII-IX). Caracterul patriarhal al familiei persistă și dincolo de dispariția fizică a tatălui biologic, situație în care locul acestuia este luat de un alt membru al familiei, numit de acum înainte „bătrânul”, chiar dacă nu are o vârstă înaintată: „Centrul unității familiale se afla în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cu obște, comunitate sau sat, în funcție de contextul în care se regăsește. Haxthausen, Études sur la situation intérieure..., vol.III, 130. Ibidem, 131. Ibidem, vol.I, VI. Ibidem, IX. Ibidem, vol. III, 134. Anatole Leroy-Beaulieu surprinde și el legătura dintre familia patriarhală rusească și mir: „Obștea pare a se trage din familie; una pare a fi făcută după modelul celeilalte. Obștea rusească poate astfel fi privită ca o familie lărgită, în care pământul rămâne proprietatea colectivă a comunității, fiecare bărbat sau fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
doar lăutarii și caleștile poetului demnitar Costache Conachi, spre a stârni, pe ulițele târgului, deopotrivă, admirația cititoarelor și praful (colbul) metafizic al podețelor de lemn domnesc: ,,Noaptea-și duce umbră la Ciric pe jos/ Tot mai sunt prin Cucu străzi patriarhale/ Pe sub dealul Bucium tandru și spătos/ Fierbe-n vinuri scumpe hanul Trei Sarmale/ Liniștea respira fir domnesc de nalba/ Neștiuți se musca ochii pătimași/ Luna Încălțata cu păpuci de tablă/ Numără băbește ziduri vechi din Iași”... (Romanticii mei gâscani). Unde
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Dacă aranjarea bărbii ar avea loc mai frecvent, s-ar transforma într-un păcat. Profilaxia religioasă înseamnă mai mult decât îngăduința față de propriile slăbiciuni, cum ar fi comoditatea sau (ferească Dumnezeu!) preferințele estetice neautentice și este condiția acestei dezvoltării sălbatice patriarhale a pastorului. Ca și încăperea, nimic la acest om nu este rezultatul întâmplării sau al neglijenței. Cu toate acestea, printr-o oarecare crăpătură, s-au insinuat și niște sentimente în această lume lipsită de aer. Nu lipsesc cu totul imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a lui Andrew făcea lumea mai sigură. Elspeth se simțea protejată de regulile lui ferme, de afirmațiile lui că un lucru era păcat, iar altul singura rezolvare posibilă pentru un creștin. Îi plăceau pielea lui arsă de soare, trăsăturile lui patriarhale, dure chiar, și felul în care trupul i se acoperea de sudoare când, în răstimpuri, mai avea vreun atac de febră. În intimitatea patului conjugal, trupul ei de optsprezece ani, avu multe revelații când soțul ei își manifestă drepturile într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
uns în monahism la 6 august 1935 la Mănăstirea Bistrița (jud. Neamț), sub numele de Teoctist. La 4 ianuarie 1937, Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei aprobă hirotonia monahului Teoctist în treapta de ierodiacon. În anii 1950-1954 Prea Sfințitul episcop vicar patriarhal Teoctist a fost secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din București și a condus diferite sectoare din cadrul Administrației Patriarhale. În perioada 1954-1962, a condus cancelaria Arhiepiscopiei Bucureștilor. La 9 noiembrie 1986 este ales în urma votului Colegiului Electoral
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
Georgescu al Moldovei aprobă hirotonia monahului Teoctist în treapta de ierodiacon. În anii 1950-1954 Prea Sfințitul episcop vicar patriarhal Teoctist a fost secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din București și a condus diferite sectoare din cadrul Administrației Patriarhale. În perioada 1954-1962, a condus cancelaria Arhiepiscopiei Bucureștilor. La 9 noiembrie 1986 este ales în urma votului Colegiului Electoral Bisericesc ca arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind întronizat la 16 noiembrie 1986 în Catedrala
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
În perioada 1954-1962, a condus cancelaria Arhiepiscopiei Bucureștilor. La 9 noiembrie 1986 este ales în urma votului Colegiului Electoral Bisericesc ca arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind întronizat la 16 noiembrie 1986 în Catedrala Patriarhală din București. A publicat multe articole, predici, cuvântări și studii care sunt cunoscute atât în țară, cât și în străinătate. A publicat monografiile: ,,Mitropolitul Iacob Putneanul” (Mănăstirea Neamț, 1978), ,,Sfântul Vasile cel Mare în evlavia credincioșilor ortodocși români” și ,,Mitropolitul
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
anexe culinare, de menaj, decorațiuni atașate ca status simbol, note de subsol la interesele bărbaților. Se vor uita lung la ele însele, și s-ar putea să nu mai accepte decât relații parteneriale. Vom intra și noi în „criza familiei patriarhale”, în tranziție spre cea partenerială, vom afla și noi că etica drepturilor nu trebuie să fie monopol bărbătesc și cea a grijii, „monopol” femeiesc. Încercând să ieșim la lumină ne vom pierde multe dintre comoditățile traiului în umbra bărbaților. Orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
femininul se asociază simbolic cu materia, imanența, trupul, sensibilitatea, emoția, slăbiciunea, dependența, impuritata, haosul, schimbătorul, teama, iar masculinul cu spiritul, transcendența, mintea, raționalitatea, tăria, independența, puritatea, cosmosul, invarianța, curajul. În același mod tradițional, masculinul este socotit superior femininului. În cultura patriarhală este de așteptat ca femeile să dea curs la ceea ce simbolizează. Numai că lumea se compune din femei și bărbați individuali, influențați desigur de ceea ce le zice cultura că este feminin sau masculin și, deocamdată, de faptul că masculinul trece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
nimic despre felul în care au câștigat femeile din lume și din propria țară drepturi civile și politice, ca și când acestea le-au fost făcute cadou prin bunăvoința de masă a bărbaților generoși și luminați. Sunt convinsă că în întreaga istorie patriarhală (adică istoria în care bărbații dețin monopolul resurselor politice, financiare, culturale), femeile au acționat ca să își facă și ele partea lor. Cea mai simplă și bătătorită cale este cea „feminină”: bărbații trebuie să fie flatați, orgoliul lor trebuie gâdilat, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Dacă autorul crede ceea ce a scris, îi propun să facă o organizație puternică, proporțională cu influența sa mediatică, în care să coaguleze sexiștii din România (indiferent că aceștia sunt femei sau bărbați) și să încerce o întoarcere serioasă la tradiția patriarhală: să interzică educația femeilor, inclusiv alfabetizarea lor, să le retragă drepturile civile, să le interzică prezența publică, să le închidă în gineceu cu scopuri pur reproductive, sexuale și menajere. Dacă nu crede ceea ce a scris, îi propun să militeze pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
am trăi într-un matriarhat, un sexism pe dos, dacă am gândi „misandru” (superb termen, el mai că nu există, ce să mai vorbim despre concurența cu „misogin”), lume imaginară pe care o detest la fel de mult ca și pe cea patriarhală și misogină. Și mi-am configurat un mic exercițiu de imaginație. Ce aș scrie eu dacă aș fi misandră, începând desigur cu expresia: „Deși nu sunt misandră”, gândindu-mă la consecințele guvernării țărișoarei noastre, mai mult sau mai puțin „întregită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ce au făcut și spus bărbații și să decoreze peisajul masculin. În rest să îngrijească managerial, menajerial și erotic de capii lor, oriunde s-ar afla aceștia: acasă, la servici, la cârmă. Ținutul cu dinții la ordinea milenară a lumii patriarhale exprimă frici foarte explicabile de pierdere a monopolului masculin, iar pentru aceasta nici un misoginism nu este de ajuns. Există o teamă la fel de explicabilă față de pierderea sensului vieții și de lezarea gravă a identității personale. Eu înțeleg teama danciachirilor la fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]