3,006 matches
-
inima dulce“. Se cunoaște și numele mamei lui Aha, regina Neith-hotep, al cărei mormânt de la Naqada a fost considerat a fi al lui Aha. Mormântul, una dintre cele mai semnificative construcții funerare ale dinastei I, conține și câteva etichete și peceți purtând numele lui Aha. Dacă Aha a guvernat de la Memphis rămâne o ipoteză, deoarece faraonul era mult mai legat de teritoriul sudic al Egiptului, în special de zona Abydos-lui. Descoperirea la Saqqara a unei mastabale de dimensiuni mari, atribuită de
Hor-Aha () [Corola-website/Science/303083_a_304412]
-
fecioară, o mamă și o persoană în vârstă. Urđ (trecutul) este foarte bătrână, și privește mereu în urmă, peste umăr. Verđandi (prezentul) este tânără, și privește mereu în prezent. (viitorul), poartă pălărie și are la ea un pergament închis cu peceți, care are înscrise secretele viitorului. Vechii germani se rugau zeiței Skuld pentru a le face preziceri. Nimeni nu poate modifica soarta hărăzită de norne. Prezicerile lor trebuie acceptate și trebuie să-ți trăiești viața în funcție de ele. Skuld era singura nornă
Skuld () [Corola-website/Science/302300_a_303629]
-
Vișina este o comună în județul Olt, Oltenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Privind atestarea istorică a comunei Vișina, Arhivele Naționale păstrează un document în limba slavă, scris pe pergament și cu pecete, datat 1 iunie 1545. Documentul, întocmit de un anume Mircea Ciobanul, atestă donarea satelor Vișina și Siliștoara mănăstirii Bistrița. Într-un alt document, datat 13 mai 1573, satul Vișina era menționat alături de Potelu, Vădastra, Izbiceni, Gârcov, ca hotar de moșie
Comuna Vișina, Olt () [Corola-website/Science/302031_a_303360]
-
europeană a evenimentului, pluralitatea problemelor ridicate și locul pe care îl ocupă în istoria modernă a României. I s-au consacrat, în consecință, mai multe colecții documentare, monografii, studii și articole, apărute în perioade diferite și purtând în destule cazuri pecetea ideologică a timpului. Între colecțiile de documente se numără cele șase volume apărute imediat după 1900, precedate de colecția îngrijită de August Treboniu Laurian și de cea a lui Kövari laszlo. Un vast material documentar îl datorăm contribuției de excepție
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
apărute sub egida Academiei Române din Istoria Transilvaniei (50) și Istoria României (51), precum și lucrarea lui Gh. Platon, consacrată perioadei moderne a istoriei noastre (52). În toate aceste lucrări, revoluția de la 1848 ocupă locul cuvenit, tratarea diferitelor ei aspecte purtând însă pecetea perioadei în care au apărut, de altfel ca și în cazul altora din cele amintite. Urmărind problematica marii mișcări de la 1848 în transilvania, nu pot fi excluse lucrările consacrate conducătorilor acestei revoluții, cu predilecție lui Avram Iancu, despre care au
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
înălții sale ne face părtași, care milă a nălții sale nevrând a o lepăda cum să cade credincioșilor înălții sale, această carte de mărturie și nălții sale și țărăi Ardealului o dăm înainte. Pentru care mai mare tărie, dăm și pecețile și scrisorile mănilor noastre. S-au dat în Belgrad (Alba Iulia) în anii Domnului 1698, în 7 zile a lui octomvrie." "Însă într-acesta chip ne unim și ne mărturisim a fi mădulările sfintei, catholiceștii Biserici a Romei, cum pre
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
și dregătoriilor protopopilor carii sănt și vor fi, nici într-un fel de lucru să nu se amestece, ci să se ție cum și păn-acum. Iar de nu ne vor lăsa pre noi și pre rămășițele noastre într-această așezare, pecețile și iscăliturile noastre care am dat să n-aibă nici o tărie. Care lucru l-am întărit cu pecetea Mitropolii noastre pentru mai mare mărturie."" Textul, care ar fi trebuit să fie o traducere a celui românesc, are o serie de
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
ci să se ție cum și păn-acum. Iar de nu ne vor lăsa pre noi și pre rămășițele noastre într-această așezare, pecețile și iscăliturile noastre care am dat să n-aibă nici o tărie. Care lucru l-am întărit cu pecetea Mitropolii noastre pentru mai mare mărturie."" Textul, care ar fi trebuit să fie o traducere a celui românesc, are o serie de afirmații suplimentare. Se spune că unirea se face "din insuflare dumnezeiască" și, mai mult, "primind, mărturisind și crezând
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
mărturisește ea (Roma), dar mai ales cele patru puncte în care știam că ne deosebim până acum, care ni se arată în prea milostivul decret și în diploma prea sfintei sale maiestăți". Cuprind semnăturile a 38 de protopopi, cu 37 peceți și transcrierea în latinește a numelui și sediului. După ultimele semnături protopopești: ""Și așa ne unim cu acești ce scri mai sus, cum toată legea noastră, slujba Besericii, leturghia, posturile și carindariul nostru să stea pre loc, iară dacă n-
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
sediului. După ultimele semnături protopopești: ""Și așa ne unim cu acești ce scri mai sus, cum toată legea noastră, slujba Besericii, leturghia, posturile și carindariul nostru să stea pre loc, iară dacă n-ar sta pre loc acele, nici aceste peceți ale noastre să n-aibă nici o tărie asupra noastră și vlădica nostru Athanasie să fie în scaun și nime să nu-l hărbutăluiască"" și o pecete ce acoperă două litere din penultimul rând. Acest text este adăugat de Atanasie Anghel
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
să stea pre loc, iară dacă n-ar sta pre loc acele, nici aceste peceți ale noastre să n-aibă nici o tărie asupra noastră și vlădica nostru Athanasie să fie în scaun și nime să nu-l hărbutăluiască"" și o pecete ce acoperă două litere din penultimul rând. Acest text este adăugat de Atanasie Anghel, conform expertizei grafologice, dar fără semnătura acestuia. Există controverse atât asupra documentului original, cât și asupra traducerii lui în limba latină. Actul respectiv se găsește în
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
corespondența purtată de ortodocși cu autoritățile în anii 1698-1711; nerespectarea normelor procedurale sinodale referitoare la redactarea de documente (totdeauna hotărârile se redactau pe pagini întregi, neîndoite, textul fiind urmat, după un spațiu, de semnătura mitropolitului și alături a secretarului, cu pecețile acestora, urmată de semnăturile protopopilor "în ordinea importanței protopopiei"; niciuna din aceste reguli nu este respectată). De asemenea, așa cum arată și I. Lupaș, în 15 iunie 1700 Mitropolia ortodoxă de Alba Iulia, păstorită de Atanasie Anghel (deci încă mitropolit "ortodox
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
alții, nu de Atansie și cei din preajma lui și nu cu colaborarea lui) "mai sus, cum toată legea noastră, "slujba Besericii, leturghia, posturile și carindariul nostru să stea pre loc, iară dacă n-ar sta pre loc acele, nici aceste peceți ale noastre să n-aibă nici o tărie asupra noastră."" Se observă și aici ca și în celelalte texte românești ale documentului analizat că singura unire menționată constă într-o simplă recunoaștere a papei ca patriarh, fără drept de intervenție de
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
ceremoniile, sărbătorile, posturile, cum până acum așa și de acum înainte să fim slobozi a le ține după calendarul vechi și pe cinstitul vlădicul nostru Atanasie până la moartea sfinției sale să n-aibă puterea a-l clăti din scaunul sfinției sale...” După pecetea episcopului și semnătura lui și a celor 38 de protopopi se mai adaugă: Și așa ne unim acei ce-s scriși mai sus cum toată Legea noastră să stea pe loc. Iară de n-ar sta pe loc acele, nici
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
scris de Mitropolitul Atanasie: „Și așa ne unim acești ce-s scriși mai sus, cum toată legea noastră, slujba bisericii, liturghia și posturile și calendarul nostru să stea pe loc, iar de n-ar sta pe loc acelea, nici aceste peceți să n-aibă nicio tărie asupra noastră și vlădica nostru Atanasie să fie în cap și nimeni să nu‑l hărbutăluiască“. Contestarea corectitudinii documentelor unirii românilor din Transilvania cu Roma a inceput-o Nicolae Densușianu. El a contestat identitatea textului
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
cunoscut o evoluție continuă de-a lungul timpului, elementele sale heraldice ajungând să reprezinte un model pentru stema României. Elementele heraldice definitorii sunt: vulturul, crucea, steaua heraldică (soarele), semiluna, creanga de ienupăr și fundalul „azur” (care însă nu apare pe peceți, pe documentele alb-negru sau pe stindardele decolorate). Aceste elemente au evoluat constant, inițial, vulturul și crucea heraldică erau mobilele ce constituiau cimierul, coborând în timp pe scutul stemei și devenind mobilele fundamentale. De-asemenea, crucea a stat în stânga vulturului, dar
Stema Țării Românești () [Corola-website/Science/303323_a_304652]
-
acoperit cu o lespede funerară, acesta nu a fost profanat. Cu ocazia lucrărilor de restaurare din perioada 1961-1971, mormântul a fost deschis în 1963, cercetat de arheologul Vlad Zira și s-au găsit intacte obiecte de podoabă: un inel cu pecete, cercei, brățări etc., toate din aur masiv și frumos lucrate. Pe inelul cu pecete se află o inscripție gravată de un meșter puțin priceput, în jurul unei stele perlate cu șase colțuri. Constantin Cihodaru a propus următoarea traducere: ""Pecetea doamnei Maria
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
restaurare din perioada 1961-1971, mormântul a fost deschis în 1963, cercetat de arheologul Vlad Zira și s-au găsit intacte obiecte de podoabă: un inel cu pecete, cercei, brățări etc., toate din aur masiv și frumos lucrate. Pe inelul cu pecete se află o inscripție gravată de un meșter puțin priceput, în jurul unei stele perlate cu șase colțuri. Constantin Cihodaru a propus următoarea traducere: ""Pecetea doamnei Maria a lui Petru voievod"". Mănăstirea Galata a fost dotată de ctitor încă de la început
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
inel cu pecete, cercei, brățări etc., toate din aur masiv și frumos lucrate. Pe inelul cu pecete se află o inscripție gravată de un meșter puțin priceput, în jurul unei stele perlate cu șase colțuri. Constantin Cihodaru a propus următoarea traducere: ""Pecetea doamnei Maria a lui Petru voievod"". Mănăstirea Galata a fost dotată de ctitor încă de la început cu toate cele de trebuință. Însă, dintre bunurile și odoarele înscrise în inventarul din 15 noiembrie 1588, toate au fost pierdute sau trimise la
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
de cult, copii fotografice ale documentelor referitoare la trecutul mănăstirii, stampe vechi, portrete ale familiei ctitorului și ale domnilor Moldovei care au avut legături cu mănăstirea, fotografii ale mitropoliților Anastasie Crimca, Dosoftei Barilă, Veniamin Costachi, Leon Gheucă sau Iosif Naniescu, pecețile Mitropoliei Moldovei, Episcopiilor Romanului și Hușilor din 1650, a Rădăuților, precum și hărți ale Iașului din secolul al XVIII-lea sau pecetea orașului Iași din 1652, precum și un fragment din vechea frescă a mănăstirii, pictată cu așa-numitul "roșu de Galata
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
au avut legături cu mănăstirea, fotografii ale mitropoliților Anastasie Crimca, Dosoftei Barilă, Veniamin Costachi, Leon Gheucă sau Iosif Naniescu, pecețile Mitropoliei Moldovei, Episcopiilor Romanului și Hușilor din 1650, a Rădăuților, precum și hărți ale Iașului din secolul al XVIII-lea sau pecetea orașului Iași din 1652, precum și un fragment din vechea frescă a mănăstirii, pictată cu așa-numitul "roșu de Galata". Deși nu există surse cu privire la anul înălțării turnului clopotniță, se presupune de către istorici că ar fi fost construit tot de Patru
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
ce o au gonit-o prin munți cu dulăi, o au scos la șesul apei Moldovei. Acolea fiindu și hiara obosită, au ucis-o la locul unde să chiamă acum Buorénii, daca s-au discălicat sat. Și hierul țării sau pecetea cap de buor să însemnează. Și cățeaoa cu care au gonit fiara acéia au crăpat, pre carea o au chiemat-o Molda, iară apei de pre numele cățélii Moldii, i-au zis Molda, sau cumu-i zic unii, Moldova. Ajijdirea și țării
Râul Moldova () [Corola-website/Science/302436_a_303765]
-
construite pe locul sau lângă vechi biserici creștine de lemn, care la rândul lor au fost construite pe vechi locuri de cult getice, „păgâne”, care au fost mai apoi creștinate. Vechile denumiri de cult precreștin au fost adaptate, bisericile purtând pecetea hramurilor creștine. Astfel, „locul amenajat” („diz” + „meni”) pentru întruniri păgâne în perioada precreștină, legate de cultul mamei, este creștinat prin construcția unei biserici întru "adormirea prea Sfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu născătoarea și pururea fecioara Maria". Se începe amenajarea platoului
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
studioul pictorului futurist Pippo Rizzo și cercurile artistice din Palermo. În capitala Siciliei studiază Dreptul și Filologia clasică. În 1931 se mută la Roma și se dedică exclusiv picturii. Participă la prima "Quadrienală" din Roma (1931). Începuturile picturii sale poartă pecetea unui realism impresionist și descriptiv. Influențat inițial de Carlo Levi, este atras de expresionism. În anii următori face parte din "Școala de la Roma" ("Scuola romana"), împreună cu Gino Bonichi (zis "Scipione"), Mario Mafai, Antonietta Raphaël, Corado Cagli, Pericle Fazzini, cu care
Renato Guttuso () [Corola-website/Science/311525_a_312854]
-
el primise spovedania lui Catesby, în cursul căreia aflase de complot. Garnet și Catesby s-au întâlnit pentru a treia oară pe 24 iulie 1605, la casa bogatei catolice din . Garnet a hotărât că relatarea lui Tesimond fusese dată sub pecetea spovedaniei, și că dreptul canonic, prin urmare, îi interzice să repete ceea ce auzise. Fără a recunoaște că știa natura exactă a complotului, Garnet a încercat să-l descurajeze pe Catesby în demersul său, fără nici un rezultat. Garnet i-a scris
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]