KorAP: Find »[drukola/base=perete & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...115 116 117 ...1894 >

47,342 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

noastră... Vocile, iscate timid, se susțin unele pe altele, amplificîndu-se, protestînd vehement. O lovitură puternică, dinspre ușă, face să se stingă brusc orice glas; doar focul în sobă continuă să trosnească. Afară, creanga de stejar, ruptă, izbită în bucata de perete dintre două geamuri, e împinsă de vînt pe lîngă ferestre, roată, producînd un zgomot ciudat, ca zeci de degete ce-ar lovi în ferestre. Cînd ajunge în partea din mijloc a semirotundului, rămîne locului cîteva secunde, oprită de curentul venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vorbească în liniște. Alo, o sută zece, te rog! strigă profesorul în receptor. Cum cine sînt?! Rămîi pe fir și-ai să afli! Pentru că cei adunați în jurul chelnerului vorbesc tare, toți odată, profesorul se retrage cît poate spre bucățica de perete dintre bar și sobă, astupîndu-și cu palma urechea liberă, insistînd să fie găsit măcar unul din cei căutați. Atît a costat convorbirea spune el, întinzînd zece lei chelnerului, imediat ce lasă receptorul. Ei? întreabă cîțiva spre profesor, în timp ce alții, aflați pe la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mihai drumul. Pătrund pe ușa rămasă deschisă, coboară cîteva trepte, holul se lărgește într-un fel de anticameră din care, printr-o ușă armată cu fier forjat, pătrund într-o încăpere spațioasă, cu cîteva mese joase, înconjurate de taburete plușate. Peretele din dreapta este acoperit în pluș, cel din stînga, lucrat în piatră cioplită; cîteva fotolii risipite prin colțuri, un bar de stejar în partea din spate, iar după bar, pe perete, întregesc decorul capetele cîtorva butoiașe, în care strălucesc robinetele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încăpere spațioasă, cu cîteva mese joase, înconjurate de taburete plușate. Peretele din dreapta este acoperit în pluș, cel din stînga, lucrat în piatră cioplită; cîteva fotolii risipite prin colțuri, un bar de stejar în partea din spate, iar după bar, pe perete, întregesc decorul capetele cîtorva butoiașe, în care strălucesc robinetele din metal inox, bine șlefuit. Săteanu acționează luminile, pe rînd, de la albul viu pînă la clar-obscurul în care obiectele din jur par umbre. Trece în spatele barului și pornește magnetofonul, făcînd să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
capetele cîtorva butoiașe, în care strălucesc robinetele din metal inox, bine șlefuit. Săteanu acționează luminile, pe rînd, de la albul viu pînă la clar-obscurul în care obiectele din jur par umbre. Trece în spatele barului și pornește magnetofonul, făcînd să răsune, din pereți, o melodie la modă apoi, de pe cealaltă pistă, acordurile unei simfonii. Apasă un buton și întreabă: Maria?, dar nu vine nici un răspuns. Apasă alt buton: Doina? Da, tata vine răspunsul fetei, în interfon. Mama unde-i? În bucătărie. Maria? întreabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gustat și cafele; mari și tari. Stai unde vrei, spune lui Mihai, în timp ce el se plimbă, lăsînd aprinsă o lumină puternică, să se vadă bine interiorul. Încă nu-i gata. Legăturile la butoaie astea-s butoiașe de stejar, îngropate în perete nu-s făcute. Doina spune să fac și o orgă de lumini, dar nu-s de acord, prea ar semăna a bîlci sclipirea aceea de lumini în ritmul muzicii. Eh, ce vremuri! exclamă, lăsîndu-se, după un timp, adînc într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-mi placi mai puțin dacă obișnuiești? Ascultă, Mihai, devine el grav tu, ca scriitor, te-ai întrebat care oameni sînt mai periculoși? Cei cu unele vicii, sau cei fără? Întrebarea lui Săteanu se stinge încet în moliciunea plușului ce acoperă peretele. În liniștea rămasă, doar clipocitul whisky-ului curs în pahare trădează prezența cuiva în acest decor, pe care Mihai începe să și-l închipuie pe o scenă, la ridicarea cortinei. V-am adus cafelele spune încet, plină de zîmbet, Maria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ridice, dar soția, printr-un gest scurt, aproape autoritar, îl oprește: Nu. Vă voi ține companie două-trei minute, așa-mi impune rolul de gazdă, de vreme ce v-am adus cafelele, dar nu voi bea. Mișcă puțin unul din fotoliile de lîngă perete, așezîndu-l pieziș, merge apoi în spatele barului și-și face de lucru la magnetofon, cercetînd o hîrtie, pe care stau notate melodiile și numerele corespunzătoare de pe tamburul numărătorului. Preferați o hăulită, domnule Vlădeanu, ori o sîrbă cu strigături? O sîrbă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Sau n-ai încredere? Mă, suntem amîndoi bărbați... Ia zi-i: a rămas mulțumită tovarășa Camelia? Că dacă nici Vlădeanu nu i-a dat de capăt... aude Mihai rîsul gălgîitor al bărbatului de dincolo de masă, care pare că vorbește la pereți, așa de fix privește undeva într-un colț. Nene Toader, începe Mihai cu glasul rugător doamna Camelia venea din Brașov cu o Volgă neagră, stătea la întrunirile noastre și pleca... Da? Și-atunci de ce mi te-a lăudat c-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
te rog! După cîteva clipe, apare Doina, îmbrăcată într-o rochie de seară, cu două ace cu ață albă în ele la poală, semn că modifică tivul. Duce într-o mînă telefonul, iar cu cealaltă vîntură cordonul. Se apleacă lîngă perete, aproape de tatăl ei, bagă cordonul în priză, întinde aparatul lui Săteanu, apoi iese, murmurînd un "mă iertați c-am venit așa, dar tocmai probam..." Da, vă rog! spune Săteanu în receptor. A, sărut mîinile! Ce s-a-ntîmplat? Sînt cu un prieten

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
unde stă Letiția. Ia de pe tavă paharul cu coniac, cafeaua și jumătatea de pui, așezîndu-le în fața fetei: Poftă bună! Cînd termini, vii la bar să mă ajuți la pahare. Lazăr tocmai a obținut legătura cu soția și, retras mai spre perete, cît îi permite firul, povestește în telefon care le este soarta, întrebînd mereu dacă ea se simte bine, asigurînd-o că n-are de ce să-și facă griji în privința lui. Auzi, spune el răspicat în caz de..., dai telefon lui Simion

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vremea asta. Trag și eu o raită prin secție spune Mihai. Am făcut bine c-am venit noaptea asta; mîine îmi iau liber, mă duc pe la autogară, poate sosește cursa rapidă. *** Chiar lîngă bucătărie, într-una din cămări, încălzită de peretele comun cu al sobei din sala restaurantului, o cămăruță în care stau grămădite saltelele și păturile folosite vara în căsuțele campingului, între două pături așternute pe o saltea, șade întinsă Letiția, aproape adormită. Ovidiu s-a așezat pe colțul uneia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
va fi cazul să pleci în oraș, te anunț eu. Față de Cornea o ții înainte cu Zona Întîi, clar? Sudorul încuviințează printr-o mișcare a capului, se înclină și iese. În urma lui, Stanciu are o explozie de furie, vărsînd asupra pereților potopul de sfinți și arhangheli, așa cum a mai făcut și anul trecut în primăvară, cînd a trebuit să-și pună subalternii să întocmească un proiect de absolvire pentru cineva din afara uzinei. Pleacă furios către director, gata să-l ia de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
copilul, iar cel care îl iubește îl ceartă la vreme." Să vii, Ileană, duminică la biserică, ai auzit? Duminică, la sfîrșitul slujbei, după predica despre binefacerile colectivizării, cînd țăranii începeau să se foiască, să-și ia pălăriile din cuierele de pe pereți iar femeile, aflate în pronaos, ieșeau, știind că le vor aduce acasă bărbații nafură într-un colț de batistă, preotul s-a grăbit să adauge că anume a scurtat slujba să-i rămînă timp mai mult pentru cele pămîntene, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-ncă una frumoasă. Rîzînd, fata clatină afirmativ din cap. Lazăr merge la bar, cercetează lista de prețuri afișată și întinde banii, arătînd spre singura sticlă cu ceva în ea: Unul mic și unul mare, fratele meu omul. Prețurile scrise pe pereți, fratele meu omul, sînt pentru vremuri limpezi. Ce ai aici arată chelnerul spre bani ajunge de două mici. Fie, totuși, cum zici. Cu o întrebare însă: face chelnerul un semn discret să se retragă spre capătul barului ce-ai vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ai aici arată chelnerul spre bani ajunge de două mici. Fie, totuși, cum zici. Cu o întrebare însă: face chelnerul un semn discret să se retragă spre capătul barului ce-ai vrut să zici aseară cu icoana? În cameră, pe perete, lîngă cuier precizează Lazăr. Ți-e teamă de ea c-o să te blesteme cu vorbele lui Villon: "tăiați la beregăți să-i rupă chinul / și-n fund de iad să stea cît mai curînd / crîșmarii care ne botează vinul"? Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
s-a întors din drum. Și? întreabă fata. O să stăm și-o să crăpăm încet bombăne Lazăr. Mai bine am mai aduce o saltea și pentru noi arată el spre saltelele înșiruite lîngă sobă, lîngă bar și pe lîngă bucățica de perete interior, peste care stau așternute pături de la camping. Mulți dintre pasageri s-au și așezat pe saltele, încercînd să se mai relaxeze după atîtea ore de stat pe scaune. Actorul stă rezemat cu spatele de perete, aproape de sobă iar lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe lîngă bucățica de perete interior, peste care stau așternute pături de la camping. Mulți dintre pasageri s-au și așezat pe saltele, încercînd să se mai relaxeze după atîtea ore de stat pe scaune. Actorul stă rezemat cu spatele de perete, aproape de sobă iar lîngă el, întinsă de-a binelea, învelită pe picioare cu haina lui de blană, Nina doarme, cu căciula albă trasă adînc pe cap, cu palmele împreunate în poală. Arhitectul doarme și el, cu bastonul așezat lîngă piciorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zis eu că Dumnezeu vede... Ovidiu vrea să reacționeze în vreun fel, dar o simte pe Sultana apropiindu-se, așa că se abține. Un ceai fierbinte, vă rog! îi spune studenta, după ce-i mulțumește de ajutorul dat să ducă salteaua lîngă perete. Cred că nu mai este surîde Ovidiu, cu privirea îndreptată spre Lazăr. Și chiar dacă este, un pol ceașca. Glumești, tovarășe! se înfurie fata. Două cești, doi poli și-ncă jumătate de pol, bani de buzunar arată Ovidiu cu privirea spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fi avut elev. Mă iertați! spune profesorul, retrăgîndu-se. Nu vor să vă dea și dumneavoastră în cărți, dom' profesor? îl întreabă Lazăr cînd profesorul a ajuns în dreptul saltelei pe care el și studenta încearcă s-o așeze mai bine lîngă perete. Ce mai puteți spera de la viitor?, afară doar de un loc la Academie. Profesorul se oprește și-și înfige adînc mîinile în buzunarele paltonului, privindu-și fostul discipol cu un surîs blajin, peste care plutește vag umbra durerii: Vrei chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ce ai? îl întreabă observîndu-l că stă abătut. Cred că nu-s eu de vină dacă actorii nu s-au realizat prin Hamlet sau... Și, mă rog, de unde pînă unde, în textul meu se trage cu arma, cad ceaune de pe pereți?... Ești teribil, domnule, teribil! Actorii au cerut posibilitatea să mai... face Negrea un gest larg -, dacă tot joacă într-o piesă cu subiect... Mișcare, domnule, nu... Mișcare se face pe stadion răspunde Mihai înțepat. La teatru vin să aud mișcarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
stabilească al cui e. Spune-i și nevestei, și colegului, să știe ce-i așteaptă îi aruncă un surîs ironic fata, întorcîndu-se la spălat pe jos. Ovidiu are o clipă senzația că se prăbușește, întinde mîna să se sprijine de perete și, abia tîrîndu-și picioarele, intră în magazie, așezîndu-se pe marginea unei lăzi. În sala restaurantului, trosnetul lemnelor din sobă a descrețit pe moment frunțile tuturor. Numai copiii nu par deloc convinși că trebuie să renunțe la plîns. Mai amăgește-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
retrăgîndu-se. Treziți iarăși de o lovitură mai puternică a viscolului în fereastră, cei doi copii încep să plîngă zgomotos. Haideți cu ei pe saltea spune Lazăr tatălui, arătînd salteaua adusă de el și de studentă. Părinții acceptă, așezîndu-se rezemați de perete, cu copiii în brațe. Cam frig jos, la sol spune tatăl -, dar o să-i ținem înveliți bine. Dă-le haina de blană spune Nina actorului. Eu o să mă învelesc cu o pătură. Actorul ia haina de blană și o așază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai spre mijlocul camerei, dar cînd femeia înaintează, vrea și el să meargă spre chiuveta de după ușă, să lase prosopul pe suport; întîlnirea lor față în față, în spațiul îngust, de vreun metru, între pat și masa așezată lîngă celălalt perete, creează un moment jenant; Mihai se lipește mult de marginea patului din fier, asemeni celor din spitale, luat cu chirie de la administrația uzinei, iar Maria Săteanu, pornită deja, se strecoară pe lîngă el. Ajuns la chiuvetă, cît aranjează prosopul, privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o ironie de prost gust. A spus "bun găsit!" la venire și "la revedere!" cînd a plecat răspunde el calm, dar ironic. Și între? întreabă femeia, fără să se întoarcă, cercetînd cu privirea cărțile înșirate, în rînduri suprapuse, pe lîngă perete, pînă pe sub masă. Între spune Mihai calm -, s-a scuzat că mă deranjează, asta prima oară, dar o face pentru că domnul Săteanu mă invitase acasă la dumneavoastră; iar a doua oară mi-a spus în grabă, stînd în ușă, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]