12,831 matches
-
cu Soarele pe arcul eclipticii. Totul se afla acolo, sub ochii săi: din opt În opt ani, Soarele și Venus se apropiau de cinci ori În mișcarea lor circulară, iar urma acestor conjuncții pe bolta cerească alcătuia vârfurile unui pentagon perfect. Steaua cvintuplă. Așa cum descoperiseră vechii babilonieni. Acum, sunetul acela șuierător, numele invocat de Antilia și de ceilalți, căpăta un sens. Ishtar, zeița iubirii care le dăruia adepților ei extazul cărnii. Încetul cu Încetul, un plan prinse contur În mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Am luat-o repetat de la capăt, fără rezultat - rien va plus! Și totuși, totuși... N-aveam de ce altceva să-mi ancorez disperarea. Undeva În vorbele sinistrului meu amfitrion trebuie să apară o fisură, o eroare, o neatenție - nu există crimă perfectă, așa ne Învață toate policier-urile lumii. D’a capo, așadar... Brusc, am tresărit ca scurtcircuitat. Acefal și orb ce sunt: cum de nu mi-am dat seama de la Început? Sigur că exista un detaliu care nu se potrivea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Adam, nu cumva aveți tendința să idealizați comportamentul politic al lui Alexandru? Era totuși o epocă dură, În care argumentul forței prima În fața forței argumentelor... Cel care m-a Întrerupt părea - după fizionomie, cel puțin - rus. Altfel, engleza lui era perfectă. Plus că avea și ceva dreptate. - E adevărat, macedoneanului i se pot pune În seamă unele gesturi brutale: distrugerea prin incendiere a superbului oraș Persepolis, În mai 330 (asupra motivației punctuale a deciziei, la care - nota bene - a reflectat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
creaționismul În Înțelesul său religios. Planeta noastră a fost, Într-adevăr, creată, dar nu de Dumnezeu, ci de omologii noștri cosmici, cu scopul foarte precis pe care Îl cunoașteți. Acceptarea acestei ipoteze, cum o numiți dumneavoastră, conduce la o explicație perfectă a dilemei „chipului și asemănării”. Ceilalți, veritabilii Creatori, ne-au Întrupat În ființe identice Lor, având o motivație foarte solidă, pe care, de asemenea, o cunoașteți. Pentru Ei, acest, să-i spunem, izomorfism antropologic n-a fost un exercițiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tacâmul complet. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, În aceeași perioadă, berbantul nostru rentier contractează și o a doua pasiune, În persoana unei ingenue de la Comedia Franceză, de care se Îndrăgostește ca un adolescent. Pocherul și curtezana - combinația perfectă pentru un final dramatic, care nu se lasă foarte mult așteptat. Într-o noapte stropită din belșug cu coniac franțuzesc și agrementată cu cochetării perfide de aceeași sorginte, tânărul amorez cade În capcana duplicității unui partener de pocher aflat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
calitate: neutralitatea activă vizavi de ceea ce vă intră În aria de preocupări profesionale, o anumită detașare În raport cu obiectul de studiu. Credeți-mă, lucrările semnate Adam Adam au fost disecate minuțios sub acest aspect, iar Centrul și-a făcut o imagine perfectă despre ce puteți și ce nu puteți. Se Întâmplă ca noi să greșim o dată În legătură cu o persoană, dar nu ne permitem s-o facem și a doua oară. Dacă n-am fi avut absolută Încredere În disponibilitățile dumneavoastră, această discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Și nu era, tocmai pentru că dădea șanse egale tuturor posibilităților. Mult prea egale pentru a satisface exigențele unor inteligențe aparte, ca acelea ale doctorului Wagner și ale predecesorilor săi, pătrunzătoare și nonconformiste până la granița cu riscul și paradoxul. O ascunzătoare perfectă nu e suficientă pentru acest gen de spirite, vor mai mult: să sfideze rațiunea, pășind dincolo de granița perfecțiunii Însăși, pe teritoriul incitant al diabolicului. Astfel de oameni cad frecvent pradă tentației irepresibile de a plusa. Cel mai adesea gratuit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
suficient să numeri literele folosite de incifrator (așa Îmi imaginez eu că se cheamă criminalii care se ocupă cu enigmistica aplicată). Rezultatul va fi, ai ghicit, zece. Respectiv, șirul numerelor de la zero la nouă. - Până aici, logica ta Îmi pare perfectă, am intervenit din nou, neținând seama de ironia cu care mă gratulase la Întâia tentativă de Încurajare. - Din păcate, logica - fie ea și perfectă - este o condiție necesară, nu Însă și suficientă pentru a ajunge la rezultate valabile. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ai ghicit, zece. Respectiv, șirul numerelor de la zero la nouă. - Până aici, logica ta Îmi pare perfectă, am intervenit din nou, neținând seama de ironia cu care mă gratulase la Întâia tentativă de Încurajare. - Din păcate, logica - fie ea și perfectă - este o condiție necesară, nu Însă și suficientă pentru a ajunge la rezultate valabile. Dacă nu mă crezi, Încearcă. Poftim, ai aici, ca material didactic, grupul de litere MMUNEALCDDNAXERUMLEDLA, pe care l-am scris cu mâna mea personală special pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
uitat foarte atentă pe cele două seturi de hârtii? Sunt, Într-adevăr, identice? Nu diferă nici o literă, nici o cifră, nimic? - Nici o virgulă măcar... Dacă este așa cum spui, e bine. Nu te impacienta, nu-mi arde de paradoxuri. Cred că tocmai perfecta lor identitate e un semn bun. Știi ce-mi spune mie treaba asta? Că soluția este ascunsă aici și nu În altă parte. Nu există alte documente, n-avem de-a face cu o enigmă scalată, cu indicii care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Când ajunseră înaintea marilor porți de cherestea, una din umbre sări jos, luă o piatră din caldarâm și lovi de câteva ori în umbra porții. Sus, pe metereze, se ivi un turban: — Ce e, bre? - spuse turbanul într-o turcă perfectă. — Acasă-i viziriul? - spuse spătarul Vulture, căci el era umbra. Ce e, bre? - repetă turcul, făcându-se că nu înțelege. — Hrantrâhm harpah viziriul, bre? - repetă și Vulture. — Estem - răspunse turcul. — Du-te și spune-i că-l caută Vodă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
turcește, simțiți-vă ca acasă. Cei trei moldoveni și viziriul se așază încrucișându-și ciolanele. Măi să fie! - zise sultanul privind desaga. Piatră ponce! Tocmai ce-mi trebuia! Cine-a fost cu ideea? — Eu! - răspunse spătarul Vulture într-o turcă perfectă. — Cum te cheamă? — Vulture, luminăția-ta - răspunse spătarul. — Și ce rang ai, voinice? — Nu mai am nici un rang. — L-am mazilit, luminăția-ta - tuși încruntat viziriul. — Mazilit! - făcu sultanul pleznindu-și palmele a mirare. Imediat apăru o cadână dumnezeiască. — Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Și măcar de-ar fi fost înarmate, dac-ar fi observat la ele vreo pregătire de atac, intenția constituirii unei falange, a unui azimut... Nimic! Pur și simplu stăteau tolănite, acesta e cuvântul, tolănite într-o rână, dar într-o perfectă ordine, în șiruri drepte asupra cărora privirea lui bătea perpendicular. Căpitanul încercă din răsputeri să se trezească, se zvârcoli în pat, dar o forță mai presus decât puterile sale îl sili să stea în vis. Atunci încercă să se retragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tocmai în apele ei. Din când în când, zgâria cu unghia arătătorului de la plinuța mână dreaptă tăblia mesei, își freca ușor genunchii rotunzi unul de altul sau își trecea, degetele prin părul bogat și negru, oftând prelung și lăsându-și perfectul cap pe spate, cu nările răsfrânte. Tot ceea ce vedea de la înălțimea cerdacului, în lumina dumnezeiască a acelui început de aprilie - două slugi tuciurii, voinice, purtând pe umerii goi șoldanele pulpe din spate ale tăurașului de bour tăiat în fundul ogrăzii, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a mângâia capetele plecate dinaintea lui, spuse cu glas întretăiat în latină. — îndreptați-vă, fraților, și ia ziceți-mi: ați trecut bătrânul Danubiu? Episodul 205 O STRATEGIE UNICĂ îN FELUL EI — Am trecut Danubiul, sanctissime - răspunse Metodiu într-o latină perfectă, ciceroniană - căci mari nevoi și nu mai puțin mari speranțe ne-au mânat încoace. Dar înainte de a ne deschide sufletul înaintea luminăției și bunătății voastre, îngăduiți-ne, mie, nevrednicului Metodiu, și mai tânărului meu frate întru credință, Iovănuț, să mulțumim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mare. Toată familia așteptă ca zgomotosul vehicul să se apropie; acesta se opri la vreo zece metri de gura puțului, iar din el coborâră doi tineri plini de praf. — Aselam aleicum! ziseră. — Metulem, metulem! — Bună ziua! adăugară politicoși, într-o franceză perfectă. — Bună ziua! le răspunseră. Am venit cu intenții pașnice. — Cu aceleași intenții pașnice sunteți primiți. — Vă cerem ospitalitate. — Considerați-vă oaspeții noștri. Putem să luăm apă? — Desigur! Nou-sosiții se apropiară de puț, se uitară la el, părură surprinși de aspectul rustic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cealaltă parte a monedei. Mă uimești! Asta înseamnă că îmi fac bine meseria. Amintește-ți că sunt și responsabil de imaginea câtorva dintre cele mai bine cotate fotomodele, pe care, datorită mie, publicul le vede ca pe niște zeițe diafane, perfecte și inaccesibile, când, în realitate, cele mai multe sunt niște încrezute bețive și drogate, care fără o tonă de machiaj nu fac doi bani. Îmi închipuiam! — Expresia „responsabil de imagine“ înseamnă de fapt falsificator de imagine, deoarece adevărata noastră misiune constă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ai clipi. — Și ce-ai vrea să-ți spun? — Adevărul. — Nu știu despre ce adevăr îmi vorbești. — Despre adevărul gol-goluț, răspunse celălalt, arătându-l aproape acuzator cu degetul. Un adevăr care mă face să cred că mașinile se află în perfectă stare de funcționare, dar că ocupanții lor au probleme. Nené Dupré făcu o pauză înainte de a răspunde. Își termină berea, aruncă ambalajul în vechea cutie de carton care ținea loc de coș de gunoi și apoi spuse printre dinți, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
excelente atunci când reușea să-i oblige pe cel mai bine plasați franctirori să iasă din ascunzătoarea lor. Înaintând mereu, fără să se piardă din vedere unii pe ceilalți, era convins că vor avansa strângând cercul, cu prudență, răbdare și o perfectă coordonare, fără să lase în urmă nici un metru pătrat necercetat cu de-amănuntul. Totul părea prevăzut în mod meticulos, dar cu toată precizia lansării, un român, pe care ghinionul părea că-l urmărise cu o perseverență deosebită încă de la naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vreau să-ți spun e că aceste uniforme de camuflaj s-ar putea să fie foarte practice în junglă, dar aici verdele ne trădează de la kilometri distanță, pentru că nu există o tufă cât vezi cu ochii și devenim o țintă perfectă pentru niște tipi care au faima că nimeresc tot ce ochesc. — Ai dreptate. Sigur că am! Și mai e ceva... Când văd cum omoară un tovarăș de-al meu în plină noapte de la aproape patru sute de metri distanță, afacerea începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Boris Vian, acum Îmi place Valentin Rasputin. CÎnd mă gîndesc la viitor e ca și cum mi-aș contempla scheletul. El Îmi ascultă elucubrațiile. Stă turcește În fotoliu, Își ia bețele, cu care se juca În copilărie, și le mișcă ritmic În perfectă armonie cu aerul din Încăpere. Simt cum alungă spiritele rele. El e cel mai bun om din lume. MÎna lui dreaptă paralizată Îmi atinge noaptea umărul și parcă o creangă se apleacă deasupra mea, mă sfîșie vara care a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lovește pe nedrept. Credeam că suferă pentru că mă Îndepărtasem de ea. Nu aveam ce să-mi reproșez: „Mă apropii de cei neajutorați pentru că doar ei au nevoie de mine“. Procedam absolut moral. Și totuși gîndirea mea comună dezvăluia o ipocrizie perfectă. Noaptea după douăsprezece e atîta liniște În casă Încît Îți amuțesc gîndurile de cîte blestemății porți În tine. Poți să spui cîte crime perfecte ai imaginat, nu o dată, seriale Întregi, pînă În cele mai mici amănunte și victima era imperturbabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ei au nevoie de mine“. Procedam absolut moral. Și totuși gîndirea mea comună dezvăluia o ipocrizie perfectă. Noaptea după douăsprezece e atîta liniște În casă Încît Îți amuțesc gîndurile de cîte blestemății porți În tine. Poți să spui cîte crime perfecte ai imaginat, nu o dată, seriale Întregi, pînă În cele mai mici amănunte și victima era imperturbabil aceeași, foarte blondă, foarte Îngrijită, foarte distinsă. Avea un paltonaș de lutru și o căciuliță de hermină, o aducea ordonanța la școală, lua premiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am simțit materialitatea palpabilă, trupul cald al ideii de toleranță. Mă aflam la limita care despărțea mormintele sașilor de cele ale ungurilor și românilor. De o parte pe coasta de sus a dealului, pietrele funerare se aliniau Într-o ordine perfectă, numele defuncților erau scrise cu aceleași caractere de bronz și dedesubt În paranteză ocupația fiecăruia: curelar, ceasornicar, măcelar, croitor, condamnați parcă și În moarte să poarte stigmatul nobil al breslei din care făceau parte. De atîta disciplină nu mai puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
parte. De atîta disciplină nu mai puteai să suferi, să te emoționezi. Ei stăteau acolo grupați militărește ca un batalion pe loc repaus și nu aveau nici o șansă de eliberare pentru că erau Încorporați În eternitate. Ceva mai jos aceeași ordine perfectă, morminte identice, lespezi de marmură neagră sau albă cu inscripții aurite - o sobrietate austeră care nu se distingea de cea dinainte decît prin numele maghiare gravate pe cruci. Doar Înspre vale, unde povîrnișul devenea mai abrupt, mormintele, străjuite la fel de pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]