14,398 matches
-
de bucurii ocazionale, un păhărel de așteptări zădarnice asezonate cu umflări în pene, un strop de râie de la capră vecinului, supărări, un plic de neputințe, patru lungiri dincolo de plapuma, căderi cu și fără ecou, o ceașcă mare, plină cu pași pierduți, nostalgii și povești ... Citește mai mult Într-un vas de aramăsunătoaream pus frustrări,o litra de obsesii,vise neîmplinite cât cuprinde,o lingură de remușcări,resentimente,vreo două zdrențe de bucurii ocazionale,un păhărel de așteptări zădarnice asezonate cu umflări
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
două zdrențe de bucurii ocazionale,un păhărel de așteptări zădarnice asezonate cu umflări în pene,un strop de râie de la capravecinului, supărări,un plic de neputințe,patru lungiri dincolo de plapuma,căderi cu și fără ecou,o ceașcă mare, plinăcu pași pierduți,nostalgii și povești... XXIV. VINOVAT, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1323 din 15 august 2014. Da, evident, cu toții știau dinainte. Acum, când nu mai e nimic de făcut, vin rând pe rând și-ți bagă degetele în ochi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
privindu-mă, fără să mă vezi, că sunt, atât de-aproape, îmbrățișându-ți sufletul, învelit de sentimente, ce încă vin, odată cu luminile de dimineață, urmate de umbrele nopților, ce mă așteaptă, să fiu singur, chiar dacă, nu mai vreau, simțindu-mă pierdut, cu un nou început, de fiecare dată, când știu, că mă aștepți. Mă vei ierta, de n-am să vin și tare-aș vrea, să ne găsim îmbrățișați, cu tine și-al tău suflet, fascinant, învelit imaginar, cu iubirea mea
CÂND NE-AM IUBIT ULTIMA OARĂ ? de COSTI POP în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368419_a_369748]
-
70 Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Doamne-mi vino’n ajutor Dar grăbește-Te mai tare Sânt cum știi străin prin lume Și cuprins de strâmptorare. Sânt pribeag pe căi pierdute Și în zările străine Mă cunoaște doar un înger Ce Tu l-ai trimis la mine. El îmi luminează calea Ca să văd pe unde-oi merge De-oi trecea prin valea morții Și din Cartea Ta mi-oi șterge. Rușinați
PSALMUL 70 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368410_a_369739]
-
de moarte focul ce nechează prin guri ce-nghit lumina-ți din nisip. Toiag ți-am fost prin povârniș de oase, cărându-ți tolba pe cărări de lut, făcând din geru-ți vise de mătase prin ochi de miriști te-adormeam pierdut. Scrisori ți-am fost rupând din lemnul morții, doar cicatrici ce zac fără cuvânt... și-am împletit din ele, brâul sorții, să-ți strâng în brațe dorul, pe pământ. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: STRÂNSORI DE DOR / Doina Bezea : Confluențe
STRÂNSORI DE DOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368414_a_369743]
-
Și-atuncea când tu nu ai de ales Te-ajută-ntotdeauna, mai mereu. În dragoste ce este mai umil ?! E suflet ce se fură pe ascuns. Se-ntâmplă deseori, de obicei Să spui mereu că ție ți-a ajuns.. De-nsemnătatea visului pierdut Și dragostea de bunul Dumnezeu. E responsabil vinovat necunoscut Ce-ș râde când îți este foarte greu. De dragul lui ne închinăm mereu Și ne rugăm să se-mplinescă toate. Căci unul este bunul Dumnezeu Cel iubitor și fără de păcate. Brăila, iulie
DRAGOSTE DE DUMNEZEU de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368417_a_369746]
-
răspunse hangiul de data aceasta în elină! Baraba făcu un semn cu mâna și hangiul dispăru după o ușă. Rămaseră singuri doar ei doi. -Așadar ești unul din ucenicii Lui! spuse Baraba direct. Omul îl privi ridicându-și încet privirea pierdută, dar nu spuse nimic. Baraba îi luă cana de lut fără să-i ceară voie celui din fața sa și gustă din conținut, însă ucenicul nu reacționă în nici un fel. Era doar apă, după cum avea să constate pufnind într-o parte
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului -SOCRATICUL DIASPOREAN- la NEW YORK-CONFLUENȚE LITERARE Publicat în: Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Distribuie! Distribuie! Aboneaza-te! O revenire la Stelian Platon din NY, via Bragadiru paradisul pierdut al Teleormanului Poematica unui socratic diasporean de o rară și ultrafină, impregnare de aphorie, empatie și demnitate, am avut savoarea de a o postprefața pentru poetul Stelian Platon, la unul dintre ultimele sale volume de poezii „Ireversibil reflexul...(?)” Semnul interogației
SOCRATICUL DIASPOREAN LA NEW YORK de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368439_a_369768]
-
serii” (sintagmă eminesciană), zidul tăcerii, mantia tăcerii, petale de iubire, marea vremii, nori grei de plumb, flori de rouă, porțile durerii, elixir al fericirii; izvor de vise, cărări de dor, cupa vremii; suflet pustiu, „toamna număr frunzele ce cad”, sufletul pierdut ș.a. Și în acord perfect cu versul eminescian: „Câte oare vor învinge / Timpul mării infinit? / Câte oare, se vor stinge / Fără de a fi trăit?” (Taină). Influența clasicilor atestă o bună cunoaștere livrescă a Istoriei Literaturii și e firească într-un
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
acelei paciente prin efortul medicilor,asistentelor și infirmierelor,ne-a impresionat profund pe toți. Acestor oameni cu suflete mari și de un profesionalism remarcabil,care zi și noapte neobosiți stau lângă pacienți și le ușurează suferința sau le readuce sănătatea pierdută,eu le aduc un sincer omagiu,și din suflet calde mulțumiri, amintind câteva nume: profesor doctor Silviu Constantinoiu, conferențiar doctor Mateș Ioan Nicolae,doctor Hoară, doctor Predescu,doctor Gheorghe,doctorul anestezist,asistenta șefă,doamna asistentă Laura,doamna asistentă Violeta,doamna
PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ŞI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368403_a_369732]
-
cu care se confruntă românii, nevoiți să muncească în străinătate, să-și lase copiii în grija altora și să fie umiliți pentru un salariu mai bun și câteva privilegii în plus. Înstrăinarea familiilor, a copiilor de părinți, este un bun pierdut care nu se poate prețui cu toate averile din lume. Toate acestea redate cu mult realism, în poezia: „La porți străine”: „La porți străine ne bat fiii, / Și umiliți sunt fără drept, / Își lasă la vecini copiii / Și mai vorbesc
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
marginea apelor timpului!/ El este cel care cheamă,/ el este cel care plânge- ascultă?/ Te iubesc, te iubesc! - îți sune./ Să nu întârzii! - doar atât îți mai spune.” (Un cântec a trecut prin zidul de piatră). În iubire nu trebuie pierdută clipa, acel „început de poveste/ scrisă prin cuvintele inimilor noastre!”. Lirismul poetic este trecut prin toate stările, de la extaz la agonie, de la flacără la cenușă, poeta privind mereu peste umăr, cu teamă, cu mirare... Versurile, jocul cuvintelor se desfășoară de la
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
dureroasă, plină de căutări, de întoarceri, de rătăciri, de regăsiri: „Mai vine o noapte -/ și afară plouă,/ Des și mărunt,/ Din empireul de plumb,/ Nesfârșită singurătate/ mereu ne-ntâlnim,/ În noaptea cenușie,/ mereu ne iubim,// Cutreier în noapte,/ pe drumuri pierdute,/ Stropi blânzi s-adună, în șoapte/ cu vise și doruri tăcute.”// (poemul „Noaptea”, pag 43) Prin întoarcerea în copilărie, prin retrăirea acelei perioade care seamănă atât de mult cu raiul, prin închinarea în fața celor care ne-au adus pe lume
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
club că ar fi „Sataniști”, ar trebui să se gândească la pilda creștină cu prostituata: „Acela care este fără de păcat să arunce primul piatra!”. Textul poeziei „Regeasca dramă” avea conotații uluitoare la înmormântarea Poetului: Mama și Patria sunt una; Basarabia pierdută (spuneam că se termină o epocă, întrucât, în noul conflict care se prefigurează, este posibil ca Basarabia să redevină parte a României, iar Ardealul să fie din nou pierdut în favoarea Ungariei, să sperăm că nu definitiv); mama în brațe cu
5 ANI FĂRĂ ADRIAN PĂUNESCU de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368465_a_369794]
-
gheață pe ferestre și urlete de haite înfometate pe discul lunii, în care plutoane întunecate de corbi punctează imaculatul somn al câmpiilor și crengi pustii și negre sunt scuturate șuierând de vifor întețit și de datini cu origini în veacuri pierdute, Despre această ultimă lună în care ninge cu armonii de colinde împletite gravitațional cu puf de zăpadă și de of, în care arhanghelii își scutură aripile de frig, de fulgi, de țurțuri, Despre această ultimă lună încărcată de daruri și
DECEMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368495_a_369824]
-
stejarilor seculari și Cenaclul Flacăra, pentru mieii, măgarii, oile, vacile, caprele, porcii, boii și caii de pe pajiști și de prin grajduri, pentru hramurile, botezurile, nunțile și maslurile ortodoxe, pentru Mica Țiganiadă, Cel mai iubit dintre pământeni, Jurnalul Fericirii, O scrisoare pierdută, Pentru suferința profundă și sărăcia acestui neam mereu prigonit și pentru rarele și efemerele lui bucurii, pentru Mariile Olteniei și Floricile Bihorului, pentru izvoarele, brazii, mistreții, urșii și cerbii carpatini, pentru Noica filosoful și Noica monahul, pentru cântecele de nuntă
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
lanțuri groase/ să simtă ce-i aceea viață.// Lăsați florile să crească unde e verde/ Și mugurii păstrați înrourați de zori,/ Să nască în soarele viselor crude,/ În viața aceasta plină de erori.// Lăsați-mi gândul neîntinat,/ Dogorind în iubiri pierdute,/ Lăsați-mi sufletul curat/ Și visele plăpânde...” Dar poeta nu se mulțumește doar să atragă atenția asupra nedreptăților sociale și a îngrădirii spiritului, ci realizează un adevărat rechizitoriu, trăgând la răspundere pe cei vinovați de aceste stări nefericite, în aceste
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
din ce în ce mai stins și mai pierdut pe lume un fel de viscol de lumină un fel de formă fără nume [6] Și tu piereai înspre pustiuri în locul capului având cavou-acela care-n veacuri bătea sălbatic ca un vânt [7] Ana, strigam, pierduta noastră mormântul cum plutea pe zări ca o corabie statuie-n fosforice a lumii stări [8] Și cum se subția cântând zidirea sfântului cavou și se vedea această lume ca forma propriului ecou [9] Și mă trezeam ca dintr-un
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
se subția cântând zidirea sfântului cavou și se vedea această lume ca forma propriului ecou [9] Și mă trezeam ca dintr-un vis plutind prin aerul pe care răsăreau dealuri de morminte și semne lungi de întrebare [10] Ana, strigam, pierduta noastră și mă uitam și nu vedeam nimic în toată lumea, Doamne , numai câmpii sclipind de geam [11] Și eu strigam și tot strigam zburând prin tine ca prin vis ningea cu nimeni peste lume un ochi ningea în sine-nchis
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Și într-un cer pustiu si antic în care veșnic tot ningea numai ninsoare și ninsoare nici o lumină nici o stea [20] Și iar plecam asemeni unei năluci fosforice pe zare asemeni unui viscol straniu de suferinți mistuitoare [21] Ana, strigam, pierduta lumii în veci străină și mireasă mă lasă să ating cu fruntea mormântul care nu mă lasă [22] Prin care-asemeni unui astru străbat pustiile sperând într-un sfârșit să-l pot ajunge asemeni lumii pe pământ [23] Și iar vedeam
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
orice alt′ mai poate Să-mi împlinească sufletul, sau poate Ce duc spre infinit ori nemurire, Și să iubesc cu-ndeajuns iubire, Flămând sau blând ca cel care socoate Că a primi târziu serenitate Este îndeajuns dumnezeire. Nicicând fi-i-va-mi patima pierdută! Sub clătinări sau sub credința care, Cu mine zămislită și născută, Eu o trăiesc nu-n ziua care doare, Ci-n viitor, în clipa neavută Și-am să iubesc în moarte și mai tare! „(povestea mea ...)” Dezamăgirea actuală a poetului
CRISTALUL OGLINZII ÎN MOIRATE APE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368556_a_369885]
-
-i denunțe. Sau poate nu. Va risca și o va chema mai târziu pe Desire, prefăcându-se că nimic nu s-a întâmplat. Posibil că nu-și amintește nimic și va crede că s-a îmbătat. Poate nu totul e pierdut. Va urma Referință Bibliografică: PETRECERE NEFASTĂ (6) / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2033, Anul VI, 25 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PETRECERE NEFASTĂ (6) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368511_a_369840]
-
cu miros de crud, Pustiuri de-ntuneric, le împarte. Vinețiu văzduhul se umflă spre sud! Cu privire rece, totu-nvăluie Clipa asta goală ce alunecă, Fulgerul, în trosnete, parcă stăruie Parcă, din ce în ce, mai mult, se întunecă. Ploaia e pierdută într-o-nnoptare Ropotele dese se ascultă-n silă, Cad umbrele-n albastra disperare. Doamne! Ascultă ruga și ai milă. Mugetul apei întruna aleargă Inspăimântă lumea și o derutează Potopu-ncearcă priveliștea s-o șteargă, Nici nu se mai știe-i seară sau
STIHIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367827_a_369156]
-
dëgjojmë misterin e ri të rilindur nga heshtja 12 în așternut de noapte părul ți-ai răvășit dragoste în așternut de noapte în gene îți tremura ușurarea avută de sărutări pătimașe încă simți căldură brațelor înfierbântate care te-au înlănțuit pierdută zac învăluita într-un dulce vis în pulsul fericirii furate 12 në shtrat të natës floku të është shkapërderdhur dashur në shtrat të natës në qepalla të dridhet lehtësia që pate nga puthjet e afshta ende e ndjen ngrohtësinë e
POEZIE GERMANĂ. RENATE MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367915_a_369244]
-
sept. 2005) În cămașa de cânepă aspră, că n-a fost bătută bine de meliță, că timpu-i mușcase din limbă, stam ziua întreagă la cap de uliță și priveam cum lumea se plimbă. Căutam prin colbul din drum urmele-ți pierdute cu noaptea în cap și nu găseam nici o asemănare; să aleg una, de singurătate-mi să scap, dar n-am găsit un semn, o îndrumare ! Am vrut să mă-nalț ca șoimul pe stâncă, să văd cărările pe unde umblaseși
TORICA LU IONICĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367970_a_369299]