3,087 matches
-
ca o pijama de vară. Nu-i dăduseră nici ciorapi, nici căciulă, cum aveau alții. N-avea nici pătură, nici măcar un cearșaf, doar o nenorocită de saltea jegoasă într-un colț, pe un pat șubred, pe care l-a descoperit pipăind cu mâinile în gol, ca un orb. O saltea care puțea izbitor a urină și jeg, pe lângă mirosul înțepător de mucegai și umezeală din celulă, care i-a stârnit imediat câteva crize de tuse puternice, până când fața toată i s-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care se vorbea” și față de care adulții ce mă Înconjurau păreau Îmbibați de un respect ce se Învecina cu frica. O altă realitate care făcea pur și simplu frică numai pentru că era, exista, deși eu n-o vedeam, n-o „pipăiam” și mi-o imaginam cu o uriașă aproximație, la limitele ne-realității. Sau, mai știi, imaginația mea era mai aproape de „ea” decât poveștile și viziunile adulților din jur, care, prinși de frica și de sâcâitoarele lor interese, vedeau numai franjuri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
epoci istorice, dar și spre care aceștia aspiră, adeseori „fără să știe”, instinctiv, cu acea instinctivitate a spiritului sau a sentimentelor. Norocul meu, pentru a reveni la umilul dvoastră autor, este printre altele faptul că valorile pe care le-am „pipăit”, ca să zic așa, presimțit și „gustat” În anii post-puberali, În anii lungi ai labirinticei mele adolescențe, s-au dovedit rezistente, formidabil de actuale pe tot traiectul carierei mele, „verificându-se” apoi În multe și diferite situații umane sau livrești, dând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Un șarpe pe mine!» țipa scriitorul. «Mă mușcă! E ÎN GURA MEA!» Scriitorul a fost târât la mașina poliției în timp ce se ținea de un tânăr student al grupului Yesheva care participa la lectură - și pe care scriitorul l-a tot pipăit - până la sosirea ambulanței. Cu ochii dați peste cap, ultimele cuvinte ale scriitorului - urlate - înainte de a fi transportat, citez: «Îl iau cu mine pe ovreiașul ăsta» încheiat citatul.“ Paul Bogaards răspundea cu propriile sale e-mailuri, cum ar fi: „Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
adevărat? - Oare n-am depășit toată ironia asta răsuflată? N-ar fi trebuit să renunțăm să jucăm teatru o dată pentru totdeauna după douăzeci și doi de ani? - Păi, porți un tricou cu marijuana la petrecerea de Halloween, unde tocmai te pipăiai cu o studentă în baie, așa că răspunsul la întrebare, prietene, e un nu categoric. Subit, câinele se sătură de prezența noastră și începu să latre la noi să eliberăm garajul. - Și cu asta, am spus, ne întoarcem la petrecere. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prea tare, zise Jayne. - Numai prietenii tăi, chica. Pauză. În plus, te-aud perfect. - Chica? Mi-ai spus chica? - Ascultă, dacă nu vrei să fii sociabilă și nu poți fi superdezinvoltă când vine vorba de dat chefuri... M-am pomenit pipăind absent un cornet de popcorn. - Sunt studenți în piscina noastră, Bret. - Știu, am zis. Și ce? Înoată. - Iisuse, Jay e la fel de amețit ca tine. - Jay face gimnastică suedeză, am zis cu indignare. El nu e amețit niciodată. - Dar tu, Bret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care arătarea făcu un salt în aer și zbură pe lângă mine. M-am învârtit împrejur, lovind aerul cu brațele, apoi ușa de la camera lui Robby se trânti, închizându-se. Țineam acum arma în mână, în dreptul coapsei, iar cu cealaltă mână pipăiam peretele, îndreptându-mă spre camera lui Robby. - Domnule Ellis? am auzit-o pe Wendy strigând. Ce se-ntâmplă? Îi speriați pe copii. - Sună la poliție, am urlat, să fiu sigur că persoana care se ascundea în camera lui Robby mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Habar n-aveam ce-ar fi trebuit să fac. Am un pistol, am strigat inutil. (Pe care nu știi cum să-l folosești, îmi imaginam că spune celălalt hlizindu-se.) Am făcut câțiva pași înapoi și cu mâna liberă am pipăit peretele până când am dat peste comutator. Și în acel moment ceva m-a mușcat de palmă. Se auzi un sâsâit, apoi am simțit o înțepătură în mână. Am țipat fără să vreau și am aprins lumina. Ținând pistolul în mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a luat sfârșit. S-au semnat hârtiile. Am fost primul care a ieșit din cabinet. În momentul în care am apăsat pe butonul liftului a trebuit să-mi încleștez falca, să nu izbucnesc în plâns. Ca să mă liniștesc mi-am pipăit în mantaua de ploaie pistolul pe care acum îl aveam permanent asupra mea. Pe Fifth Avenue abia dacă am putut ridica brațul să opresc un taxi care să mă ducă înapoi în apartamentul meu de pe Strada 13, locuința în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
grangurilor și altor păsări cântătoare... O mașină de Iași adusese trei oaspeți necunoscuți și unul cunoscut (de la Suceava) . Când s-a Înserat, am intrat În sufragerie, să urmăresc emisiunile micului ecran. Fiind semiîntuneric, dau să mă așez pe un scaun. Pipăi și descopăr prezența unui obiect pufos. Era o pălărie străină. Am dat alarma. La fața locului a venit și soția - Întrebându-ne a cui va fi fiind pălăria - numită clop dincolo de munți. Am pus obiectul În legătură cu locurile ce ocupaseră oaspeții
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
să fac, și cum e mai bine. Dacă ajung la așa ceva, vreau să găsesc și sprijinul matale, psihic. Directorul Casei de Cultură de aici, mi-a spus că Ustencu, totuși, i-a transmis că Încă mai vrea să facă expoziția. Pipăie, dacă ești drăguț, situația și scrie-mi. Nu te obosi, când te plimbi. Sărutări de mâini mamei matale, soției. Cu sentimente de prietenie și afecțiune, Todirel Tatos </citation> <citation author=”ȘERBAN Mihail” loc=”Fălticeni” data =”9 oct. 1967” desc=”C.P.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
atârnând spre lună. Poate că sunt mult prea aproape ca să mă vezi, dar și aceasta este altceva decât nimic Mă voi face depărtare ca să-ți încap în ochi, ori cuvânt, cu sunete de mărimea furnicii, ca să-ți încap în gură. Pipăie-ți urechea și râzi și miră-te că poți pipăi. Pe mine însumi mă dor, în scurta trecere. Mi-am întins privirea și ea a întâlnit un copac, și el a fost! (Iată poziția idealistă certă: copacul există doar când
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mă vezi, dar și aceasta este altceva decât nimic Mă voi face depărtare ca să-ți încap în ochi, ori cuvânt, cu sunete de mărimea furnicii, ca să-ți încap în gură. Pipăie-ți urechea și râzi și miră-te că poți pipăi. Pe mine însumi mă dor, în scurta trecere. Mi-am întins privirea și ea a întâlnit un copac, și el a fost! (Iată poziția idealistă certă: copacul există doar când privirea poetului îl „întâlnește”, ea îl scoate din neant, conform
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
îl așteaptă din partea noastră, recompensă a „răbdării lor” față de limitele noastre, recompensa propriei lor realități! O realitate, iată, în altă „realitate”, un „cerc care se închide în alt cerc”, creând „relieful” real al lumii... atât cât putem noi s-o „pipăim” și s-o visăm, atât cât „ni s-a dat” de a fi! Atât cât „îndrăznim a fi ceea ce suntem deja”, cum o spune Nietzsche, încă o dată. CAPITOLUL V (Piramida întoarsăă Am intitulat primul capitol al acestei cărți „cariera”, și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Cartea lui Enoh expuse la Sanctuarul Cărții la Ierusalim. "Qumranologia" a produs până acum mii de cărți, de la bestselleruri polițiste până la teze științifice, iar enigma esenienilor miroase încă a pucioasă: aceste papirusuri, aceste rulouri de aramă ne fac oare să pipăim cu degetele sursele vii ale creștinismului, acest "esenism" care a reușit, sau nu sunt decât un afluent pierdut al curentului saduceean? Ambele ipoteze sunt posibile, datele se potrivesc. Editorul periodicului La Revue de Qumran, Emile Puech, prezent și el aici
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
intern zgomotelor de fond, și "cu cât o funcție e mai precoce, cu atât ea are mai multe șanse să fie fundamentală". Înăuntrul și înafara, pentru a deosebi ceea ce e al meu de al tău, după miros, după accent, după pipăit, nu se mai confundă decât în moarte. Comunitate este numele dat astăzi acestui noi-pielea. Un zid de opt metri înălțime, plin de senzori și de captatori electronici constituie o anvelopă cutanată mai curând antipatică și moralmente contestabilă. Această aversiune ne
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
căci i-au mâncat lupii opt mioare. Apoi dac-a fost lup, creștine, n-am ce-i face; căci lupul n-are credință, nici n-a fost față la rânduiala noastră. Stratonic dormea în odaia vlădicăi dela Salonic și a pipăit picioarele episcopului în așternut, numărându-le. A numărat până la patru. Atunci, înfricoșându-se, a strigat pe fereastră: "Săriți, creștinilor, vlădicăi nostru i-a mai crescut două picioare și acuma are patru cași asinii domniilor voastre!" Meșterul vorbește despre un om rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sovietică scriitorii au avut o tradiție revoluționară. După Octomvrie 1917, politicul și socialul au stat în frunte și opera pozitivă s-a înfăptuit cu repeziciune. Scriitorii au venit după, fiind și participanți ai realizărilor, și au avut privilegiul de a pipăi lumea nouă. La noi scriitorul își aruncă sonda într-o viitorime apropiată, ce urmează a se înfăptui de acum înainte. Activitatea lui poate merge odată cu schimbările; poate chiar preceda schimbările. Sub văzul nostru se produce o participare necontenit sporită a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prim palat al culturii se repetă și la alte uzine. Se acordă vieții intelectuale muncitorești o atenție atât de serioasă, încât mă simțesc adânc mișcat. Se schimbă lumea!" Aceste vorbe nu sunt sunete sau semne pe hârtie. Când vedem, când pipăim, toate au o altă semnificație și putere. Mă simt pătruns de minunea înfăptuirii apropiate. Ce sens negativ mai pot avea unele cusururi și deficiențe, rămășițe ale lumii vechi? Toate cresc și se impun ca o realitate covârșitoare. După vizitarea palatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Din fericire, pălăria cu boruri largi îmi protejează cât de cât fruntea și ochii. Anesteziat de oboseala drumului nu prea simt durerea, ci doar o hemoragie puternică din nas mă umple de sânge. încerc să realizez ce s-a întâmplat pipăindu-mă: ochii îmi sunt întregi, dinții la fel. Nu realizez că pipăindu- mă este ca și cum m-aș spală cu propriul sânge și-i sperii pe doi spanioli ce-mi vin în ajutor. Mă ridic frecându-mi fața, adică încercând să
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
vocilor care îl înconjură. Vedetismul este exclus în cazul unui scriitor autentic. Confruntarea cu cei mari survine, pentru un tânăr aspirant, citind și căutând. Rareori impactul fizic duce la o bună cunoaștere, deși nu e lipsit de interes să îi pipăi unui scriitor "ștofa" la o întâlnire de gradul trei. La început (pe care nu-l pot data nici cu carbon 14), nu am fost preocupat de modele, pentru bunul motiv că nu mă credeam un viitor scriitor, iar un scriitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de slăbiciune și fantezie este depășit cu eleganță de toată lumea. A fost o rătăcire? A fost un mesaj subliminal? A fost o lecție? A fost o iluzie? Toată lumea încearcă reflecția pe seama acestui moment...! 3. Criticul destructurează, prin apucăturile sale, textul, pipăind încheieturile cuvintelor, încercând în dinți caratele versurilor, îți face așchii un poem cât ai clipi. Dar apoi, cu obiectul "crimei" în față, precum cu un fluture dezmembrat în părțile sale componente total neatractive când nu sunt în zbor, nu are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vorbi sau de a ne învăța limba germană au eșuat într-un mod catastrofal astfel încât mama a început să vorbească cu noi germana, mai ales cu mine cel de-al doilea, și slavă Domnului ultimul, născut. Așa am început să pipăi lumea din jurul meu într-o germană cam stâlcită, pe care cei câțiva vecini de diferite naționalități abia o puteau înțelege. Limba maghiară nu i s-a părut mamei ca fiind prea importantă iar pe cea română și așa aveam s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mii de soiuri de fructe pe care nu mi-e cu putință să le descriu și toate acestea trebuie să aducă câștiguri"; "indienii se arătau cuprinși de mare uimire, le dădeau a înțelege că-i credeau veniți din cer, îi pipăiau și le sărutau mâinile și picioarele și le ofereau de mân-care ce aveau"; "întâlniră pe drum mulți oameni care se întorceau la satele lor cu un tăciune în mână și cu anume ierburi de parfumat după obiceiul lor" (cea dintâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pardesiul sau vesta. Poponaru’ era Întotdeauna primul la bețivii mănoși. O dată s-a scos cu o mie de dolari la stația pe la Strada 103. Deseori loviturile lui ajungeau la sute de dolari. Dacă bețivul se trezea, Poponaru’ rînjea și-l pipăia pe coapse, ca și cum intențiile lui ar fi fost sexuale. De la schema asta s-a ales cu porecla. Era mereu bine-mbrăcat, cu veste de tweed și pantaloni gri de flanel. Un șarm european În maniere și un ușor accent scandinav Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]