3,187 matches
-
s Nonsuch și King of the Pippins. Până și soiurile mai populare pe care le creștea tata, cum ar fi Comice sau Mozartul și Beethovenul pomologiei engleze - James Grieve și Cox’s Orange -, umpleau pomii, transformați cu iscusință În copaci pitici, cu o abundență și un rafinament pe care rareori mi-a fost dat să le mai Întâlnesc după aceea. Se prea poate ca, parțial, asta să se fi datorat faptului că tata știa cu precizie când anume trebuiau mâncate fructele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
și pietrificați Într-o luptă personală acerbă pentru existență. Următorul lucru pe care-l observi este și mai fantastic În această ambianță de epocă a glaciațiunilor. O calitate paradoxal tropicală, pentru că fiecare ramură laterală, fiecare bifurcație, fiecare coamă a acestor pitici Împovărați de ani este Încotoșmănată În alte plante - nu numai de micuțele polipode ale majorității pădurilor de foioase, ci de ferigi uriașe, desfășurându-și elegant penajul; tufișuri de afini, ierburi, perne gigantice de mușchi și festoane de licheni. Grohotișul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cea mai Înaltă, spre nord. Crește Într-un amfiteatru natural mic și se dovedește a fi cea mai luxuriantă, complicată și minunat de verde din toată seria. Poposesc În tăcerea ei, sub unul dintre cei mai contorsionați arbori, un stejar pitic patriarhal. Botanistul din mine observă o colonie de țipirig, ca un fel de grâu verde Închis pătând smaraldul grohotișului; pe urmă, ca un fum care se Înalță, Corydalis claviculata, urcând gingaș, cu frunzele de ferigă asemănătoare pletelor de fecioară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ne linșează dacă în continuare nu le ordonăm nimic, zise cu voce scăzută Felix S 23. Mai bine să plecăm. Se întoarse spre mulțimea de tălâmbi care terminase de sărit și aștepta nemișcată. Ia ascultați aici! Toată lumea să meargă mersul piticului până la muntele de acolo și înapoi! Executarea! Când masa compactă a tălâmbilor deveni doar o pată cărămizie în depărtare, intrară în navă și decolară. — Am o senzație ciudată, spuse după o vreme Getta 2, privind prin hublou. Puneți-mă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
neștire pe aceeași orbită, care, analizate băbește, până la capăt, sunt inexplicabile. Cum se-nvârt sateliții, știu. De ce, cu ce scop, cui folosește asta, mie-mi scapă. Plus că mai există cazul acela ciudat din Galaxia Gutenberg, unde, în jurul unui satelit pitic, nenorocit, se-nvârte o întreagă planetă. Da, dom’le - se-nsufleți comandantul -, sunt atâtea probleme nesoluționate, că dacă stai să cauți mereu la ele, te apucă damblaua! Drept să-ți spun, nu știam că gândești atât de bine. Ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cer, obiceiurile animalelor și ale păsărilor. Știa toate animalele din turmă și îi dădea fiecăruia câte un nume secret care să se potrivească cu firea lui. Într-o seară, a venit la Ada și i-a spus că o capră pitică neagră era pe punctul de a naște gemeni. Nu era nici pe departe sezonul de fătat pentru capre și acea capră în special fusese stearpă de patru ori la rând. Ada a dat din cap la prostiile Bilhei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
văzut țapi cu coarne incredibil de întortocheate, femei acoperite din cap până în picioare în negru și fetițe sclave care nu purtau nimic. Era ca atunci pe drum, doar că acum nu mă mai chinuiau durerile de picioare. Am văzut un pitic care cotonogea un măgar alb ca luna și am văzut un mare preot îmbrăcat în caftan care cumpăra măsline. Și apoi am văzut-o pe Tabea. Sau cel puțin cred că am văzut-o. O fată de înățimea și culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zeițe ciudate. Re-nefer stătea în spatele meu, eu îmi lăsam greutatea pe genunchii ei și ea îmi lăuda curajul. Herya, doamna casei, mă ținea de mâna dreaptă și murmura rugăciuni către Taweret, Isis și Bes, zeița cea urâtă în formă de pitic care iubea bebelușii. Bucătăreasa, pe partea stângă, scutura un băț gravat cu scene de naștere deasupra capului meu ca să-mi ușureze durerea. Chircită sub mine ca să prindă copilul era o moașă pe care o chema Meryt. N-o cunoșteam, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
așa un exces. Shery a înțeles ce voiam să spun și și-a pus mâinile în șolduri. - Ha, ha, sunt o creatură de proporții uimitoare, nu-i așa? Regele m-a ciupit o dată și mi-a spus că doar compania piticilor îi face o mai mare plăcere decât a cuiva așa de mare și de rotund ca mine. Nu ți-ar veni să crezi câți bărbați găsesc asta atrăgător, a zis Shery. În tinerețe, a început ea pe un ton conspirativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-mi despre tine! zise el. Nu tace atâta, vorbește măcar ceva, să scurtăm drumul. - Drumul oricum e foarte lung, răspunse Auta. Nu sunt de aici. Mama m-a născut cu o zi înainte de moartea ei, lângă pădurile umede unde trăiesc piticii, la miazăzi. Asta-i tot ce știu despre mine. Restul îl știi și tu. - Cum, e adevărat că sunt pitici? - Da. - I-ai văzut? Sunt așa de răi și urâți cum spun oamenii? - Răi, nu. Urâți, poate! Tăcu iar un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Dar nu-i cârmi și nici nu căzu. În hăul șanțului de la baza clădirii, i se răsturnă numai clopul. Descoperindu-se, de sub calota clopului îi răsări (adulmecînd nemișcat din mijlocul plantației firelor îmbîcsite de păr și semănând cu o creastă pitică) un șoricel împăiat. Rozătorul împăiat din moțul capului era gri-vioriu. Afișa un aer stingher. Șobolanul ciudat îi stătea fixat pe creștet c-o bentiță, ce i se petrecea negriciosului peste fălci și i se înnoda sub bărbie. Spurcatul de negricios
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
afară de frecțioară. Și care să-ți zică: "Bruță, astăzi hai să ne facem albiniști! Lasă-mă pentru ca să-ți sui la dobitoc". Adică la creirul mic. Avansau și ei de-a lungul parterului înalt, angajîndu-se când în escaladarea unor surplombe pitice, când gâfâind îndîrjiți. Le hârâia saliva pe gâtlej, ca boaba de nisip pe hârtie. - Bruță... - Hep! - Ciohordoaica ta e dilie? Din spirala descrisă de șobolanul vioriu, fosforescent, se putea deduce că negriciosul pusese brusc frână pe zid și-și scărpina
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tot mai des drum pe la ei și, dacă n-o supraveghează, își pitește piesele ei intime de lenjerie feminină între păturile lui de bărbat. Nici cu Oama (cu oarba), nici cu Carla (cu ciunga), nici cu arătarea aceea cu sânii pitici de la slujbă, care-i prepară în fiecare dimineață cafeaua, dar îi și tocește ascuțitoarea, îl ciupește, călcându- l pe nervi, ori îi ascunde gustarea. Nu. El, Ulpiu, nu-și va lua de iubită decât o soție întreagă, înaltă, perfectă, sănătoasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gustarea. O să-i arate el ei, odată, dacă o să vrea, ce-i aia gustare. N-o s-o poată duce. Simți totuși o bucurie onestă când ușa se întredeschise și intră, într-o dungă, eunuca clădirii, aia cu sânii atât de pitici, de mă-sa ar fi trebuit să-i înghesuie sub fiecare cupă de sutien câte șapte. Nu era fată rea. Dactilografele niciodată nu sânt Nu le dă mâna. Îi plăcea, mai ales, modul în care târa ea până la el, uneori
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
distingea, inestetic, dintre toți ceilalți băieți. Simțea o dorință irepresibilă de-a fi ajutat să devină mai scund. Dar trăia și cu groaza că, o dată scurtat, scurtarea sa să nu devină prea drastică și el să se transforme într-un pitic. De aceea, pe toată perioada liceului, toată lumea care a avut ocazia să-l vadă pe Constantin dormind - și-o putea avea într-o 224 DANIEL BĂNULESCU Toți cei care nu voiau să-și piardă viețile într-o facultate sau într-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plasând- o între farfurioarele cu șerbet de sacâz sau cele cu fursecuri. Părea prea mult, fie și pentru o fotografie! Pentru că în felul în care zăcea între ele, excesiv de tămâiatul până atunci domn Pink Robin Floyd semăna deplorabil cu un pitic de o jumătate de metru, ce se cățărase pe masă, se murase în băltoaca mai sus numită și adormise sprijinit în baston. Omonimul său, Pink Floyd, înțelegîndu-i jena, trecu discret, dintr-o solidaritate masculină, peste ea, promițîndu-i printr-un mic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Robin, jumătate pe jumătate de metru, fotografie pe care o urcară pe masă, proptind-o cu o prăjină. Deci Robin. Prima impresie. Un domn înalt, extrem de înalt, dacă nu cumva își petrecuse viața lăsîndu-se fotografiat pe lângă lizierele unor arbuști foarte pitici. 239 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Robin îi dăruise primul său șorț de frunze, primul ceasornic, îi predase primele lecții cum poate să apuce halca de carne crudă, fără să se rănească, întrebuințînd furculița. Să nu-ți închipui că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
corespondență, semnătura, fotografiată, mărită și expusă precum un afiș, actele, pantalonii, fileul cu ajutorul căruia își întreținea, în cursul nopții, desenul fioros al mustății, sigiliul personal, seturi desperecheate de volume și, din nou, mobilier știrbit de birou, o vâslă, o canoe pitică, camere de biciclete uzate și Pinky se așteptă ca, desfăcîndu-se colțurile unei broboade de pluș, să i se arate, provenind de la Robin, fie și-un cartilagiu, măcar o vertebră, în sfârșit, o bucată de os. Nu i se arată nici un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și cu capul odihnindu-se pe ceafa ei. Măi, măi, s-a gândit Elfrida Gribb. Asta da aventură. Noaptea cea lungă era aproape pe sfîrșite. TREIZECI ȘI ȘASE La piciorul patului stătea un gnom. — Remarcabil, spuse el. Remarcabil. Era un pitic curat și țopăia în sus și-n jos, cu un aer de curiozitate nestăvilită, accentuat de o nerăbdare teribilă. Purta veșminte extrem de curate: cămașă de mătase, cravată, sacou, o pereche destul de nepotrivită de pantaloni foarte vechi îdar imaculați) de catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur! Fii bine-venit, după cum obișnuiau să spună cei din La Belle France. Permite-mi să dau degetul mare cu dumneata. Vultur-în-Zbor hotărî că fie mai dormea încă, fie nu auzise bine. — Degetul mare? — Da, da, da, da, da! se repezi piticul. Uite-așa, vezi? Țopăi în jurul lui Vultur-în-Zbor și îi întinse mâna. Mâna lui Vultur-în-Zbor se întinse automat, din politețe. Piticul își petrecu degetul mare peste cel al lui Vultur-în-Zbor și-i cuprinse palma, îndoind restul degetelor peste ea. — Uite-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor hotărî că fie mai dormea încă, fie nu auzise bine. — Degetul mare? — Da, da, da, da, da! se repezi piticul. Uite-așa, vezi? Țopăi în jurul lui Vultur-în-Zbor și îi întinse mâna. Mâna lui Vultur-în-Zbor se întinse automat, din politețe. Piticul își petrecu degetul mare peste cel al lui Vultur-în-Zbor și-i cuprinse palma, îndoind restul degetelor peste ea. — Uite-așa, zise el. Știi, obiceiul locului e foarte important. învață obiceiurile locului și ți se vor deschide toate ușile. Ignatius Quasimodo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
noimă. — Sunt uimit, domnule Gribb, spuse Vultur-în-Zbor. Și nu pot fi de acord. — Ai petrecut prea mult timp lângă acel păcălici... acel șarlatan. El nici n-are ce căuta în oraș. Gribb era de-acum de-a binelea furios. Un pitic roșu. — Iubitule, interveni Elfrida, sunt sigură că pentru tine ar putea fi interesant să-l lași pe un om cu experiența neîndoielnică a domnului Vultur să investigheze problema. Gribb își reveni. Da, sigur, rosti el. Doamne, Doamne, Doamne! O să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o femeie frumoasă, care trezea dorința, și lăsase deja să se înțeleagă că și ea îl dorea. O astfel de disponibilitate i se părea ușor descurajatoare. Intangibilul îl fascina mult mai mult, iar Elfrida, cu atașamentul ei îdeclarat adesea) față de piticul ei fanfaron, Elfrida era mult mai aproape de intangibil. Vultur-în-Zbor nici măcar nu era sigur că ea e atrasă de el. între ei nu se spusese nimic. Bărbatul își baza speranțele doar pe câteva priviri, câteva atingeri ale pielii, câteva ezitări ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că era o chestiune de mărime. Casa era mare, dar, printr-o inimaginabilă distorsiune de scală, era așezată la umbra întinsă a unui copac neînchipuit de uriaș, un frasin pe lângă care venerabilul său fârtate din grădina familiei Gribb părea un pitic, de parcă susținătorul acelui leagăn ar fi fost un biet sugar. Era mai mult decât gigantic - inspira venerație amestecată cu groază. Vultur-în-Zbor își aminti descrierea făcută de Virgil Jones frasinului Yggdrasil, copacul-mamă care ține cerurile laolaltă. Și-atunci întrebă ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
neputință să nu remarc firescul cu care domnul acela, cu părul roșcat, m-a acostat Într una din zilele fierbinți ale lui august. Mă aflam În parc, pe o bancă, moțăind cu o carte În mână la umbra unui arbore pitic, bine ramificat și cu frunza deasă. Chiar dacă era spre după-amiază, zăpușeala devenise de nesuportat, așa că Începusem să-mi fac vânt cu cartea pe care o achiziționasem recent de la un anticar. Priveamaiurea spre crestele bătrânilor copaci, dintre crengile cărora zbura din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]