5,084 matches
-
mai sensibilă sau imprimându-i o duritate de nedescris? Într-o zi de august frumoasă și caldă, Teofana s-a simțit ca niciodată în largul ei. Tată-său îi cumpărase o minge pe care și-o dorea de mult. Se plictisise de păpuși. Văzând copiii în jocul lor cu mingea, voia și ea așa ceva. se ducea pe drum să se joace cu ei, dar nu era ca și când ar fi avut ea minge. Bătând-o în curte, au venit și niște prieteni
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
numai. Câtă deosebire între viața lor de azi și a țiganilor de altădată care se deplasau cu cortul. Deci, dacă înainte vreme erau obișnuiți a fi nomazi, era natural să nu-i afecteze părăsirea unui anumit loc. Probabil că se plictiseau să stea tot acolo, fiind învățați cu schimbările. Acum se simt legați de căminul lor oricât de modest ar fi el, de cei din jur. În cazul lui Izmail Ciurdaru chiar dacă erau învățați cu mutatul de colo, colo, ca în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
timp, că ar mai trebui să plouă ceea ce ar fi necesar pentru recoltă, despre diferite întâmplări din viața fiecăruia până când Alexandru scoate din mapă niște ziare, reviste, dându-i și Teofanei câteva. — Aruncă-ți privirea peste ele, ca să nu te plictisești. — Uite ce caricaturi am găsit aici, spune Teofana după o pauză. — Ia să văd, se apleacă Alexandru peste ea să privească, amuzându-se amândoi și Teofana încearcă să ghicească cu ce parfum se parfumează Alexandru de degajă o mireasmă atât
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Bulă vede pentru prima dată curcubeul: Mamă, uite ce reclamă! se miră el. Tot Bulă se plânge mamei: „Mamă, un copil mi-a dat jos plăcinta. A fost cu intenție, dragul mamei? Nu! A fost cu brânză”. Nu v-am plictisit? — Nu! Mai spune-ne, sunt dornici cei din compartiment. — Bulă la Paris. „Bulă aflat în vârful Turnului Eiffel, întreabă un paznic. Se aruncă lumea des de aici? Nu. Doar o singură dată.” — De la înălțimea aia, când te-ai aruncat te
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
m-am mutat în cartier după venirea ta. — Da! Ai dreptate. C-ai fost singurul care te-ai simțit deranjat de cântecele mele. — Iarăși îmi strigi? Nu înțelegi că atunci când nu-ți place să faci ceva cu drag, cum mă plictiseau pe mine unele cursuri, dai vina pe cineva? Eu abia am găsit motivul când m-am agățat de exercițiile tale, ca să te iau la rost. Dacă nu erai tu, poate mă luam de altcineva. Sincer să fiu nu regret, că
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
știm, știm, știm! Știm unde este păsăroiul! Știm prea bine! Știm, dar nu dezvăluim! Nici un cuvânt! Nihilum! Nici chiar babetei! Nici...! Nu ne supunem ei! Ea numai ne hrănește, ne adăpostește, ne cicălește, ne cocoloșește și ne slugărește! Și ne plictisește! Madam e o dulcică, e o scumpă, o excentrică, o matroană extravagantă, sofisticată, sclipicioasă, suspicioasă, siropoasă și simandicoasă. O snoabă hachițoasă! Foc de ifose! Alții, alții sunt Cei puternici! Cei temuți! Cei întunecați! Ei cunosc, da, Ei stărostesc, Ei percep
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cheltui, ba și a risipi. ― Lasă-l să mai răsufle, Victore, că I-ai asasinat! zise într-un timp Grigore, care se întreținea cu doamna Predeleanu și cu sora ei. ― Din fericire, am observat că domnul Herdelea nu s-a plictisit prea rău în mijlocul cărților frumoase, ca alții! răspunse Predeleanu ironic. ― Ca mine, adică! recunoscu Iuga dând din cap. Eu, ce-i drept, prefer alte frumuseți, mai ales în casa voastră... Titu Herdelea încercase să murmure o protestare, dar foarte timid
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îl conjură acuma să nu mai reînceapă. Chiar și Titu găsi oportun să-l roage să mai lase în pace eterna chestie țărănească ce-l urmărea pretutindeni ca o obsesie. ― Pe dumnealor nu zic să le intereseze, că le-am plictisit de atâtea ori, spuse Grigore resemnat, dar dumneata, care ești încă nou pe meleagurile noastre? ― Voi prefera să mă inițiez la fața locului! replică tânărul Herdelea, profitând de ocazie să provoace o nouă confirmare a invitației ce i-o făcuse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mă conving pe mine însumi că n-am renunțat la iubire. Râse sec și, după o pauză, continuă cu alt glas: ― Ca să te familiarizezi deplin, îți propun să facem un ocol, să vezi tot. Nu te superi că te-am plictisit cu atâtea explicații? A fost prima și ultima oară. Conacul cel nou era așezat în mijlocul unui parc îngrijit meticulos de Grigore însuși. El a adus brazi, cărora de altfel nu le mergea prea bine în regiunea aceasta de șes. Potecile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de deschise portierele să poată coborî boierii cotoșmăniți în blănuri, pleduri, măști și ochelari ca niște exploratori polari. Cel dintâi, Gogu Ionescu, izbuti să se descurce din învelitori și să ia contact cu pământul. Stătuse lângă șofer. Era enervat și plictisit din pricina emoțiilor călătoriei. Strânse mâna lui Grigore, declarând ursuz: ― Dragul meu, bine te-am găsit, dar să știi că pe mine nu mă mai prindeți pentru astfel de experiențe! M-am săturat! ― Ce s-a întîmplat, Gogule, de ești așa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Titu Herdelea recunoscu pe fiul arendașului Plata-monu, pe care-l întîlnise deunăzi cu învățătorul Dragoș. Tânărul îi spuse că e aici cu tatăl său, care a venit la Gogu Ionescu, proprietarul moșiei. El n-a vrut să intre, pentru că îl plictisesc conversațiile de afaceri. Între timp Petre se înțelese cu Ileana să vestească pe boieri că a sosit un domn de la Amara. Și numaidecât fetișcana pofti pe Titu în casă. Eugenia îl primi drăgălaș: ― Ai venit?... Ce bine-mi pare! Într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fără a crâcni înșelăciunile și neomenia. Chiar și pe aici, unde sunt învoieli cinstite și nu-i păgubește nimeni nici cu o para, se codesc, și se frământă, și murmură. Ce o fi pe-acolo, Dumnezeu știe... Pe Nadina o plictisea polologhia asta. Arendașul observă și-și opri elocvența. Urmă o pauză mai lungă. Nadina îl privea cercetător, parc-ar fi vrut să afle ce se ascunde sub vorbăria grecului, care făcea o figură blândă, aproape umilă și mai cu seamă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
puse în mișcare să oprească loja cea mai bună pentru spectacolele fixate, specificând că s-ar considera dezonorată pe vecie dacă s-ar întîmpla să lipsească de la vreunul. Bărbatul alergă, se osteni. Nadina vru să-l mai cruțe: ― Dacă te plictisesc cursele, să-l trimitem pe Raul. El e foarte abil în lucruri d-astea. Grigore protestă că nu-l plictisesc deloc, deși îl plictiseau. Ținea să îndepărteze din preajma ei pe Raul, fără să se bage de seamă. Nu din gelozie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dacă s-ar întîmpla să lipsească de la vreunul. Bărbatul alergă, se osteni. Nadina vru să-l mai cruțe: ― Dacă te plictisesc cursele, să-l trimitem pe Raul. El e foarte abil în lucruri d-astea. Grigore protestă că nu-l plictisesc deloc, deși îl plictiseau. Ținea să îndepărteze din preajma ei pe Raul, fără să se bage de seamă. Nu din gelozie, își zicea el, ci pentru că e prea imbecil. Noua lui iubire disprețuia gelozia. Trebuie însă să fie soț și amant
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să lipsească de la vreunul. Bărbatul alergă, se osteni. Nadina vru să-l mai cruțe: ― Dacă te plictisesc cursele, să-l trimitem pe Raul. El e foarte abil în lucruri d-astea. Grigore protestă că nu-l plictisesc deloc, deși îl plictiseau. Ținea să îndepărteze din preajma ei pe Raul, fără să se bage de seamă. Nu din gelozie, își zicea el, ci pentru că e prea imbecil. Noua lui iubire disprețuia gelozia. Trebuie însă să fie soț și amant, cum e și ea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și că cucerirea lui se datora unui capriciu întîmplător al ei de a fi iubită de un poet. De altfel, Mimi însăși nu s-a sfiit să-i spuie clar că nu trebuie să fie pretențios și nici să o plictisească cu gelozia, fiindcă destul o sâcâie bărbatul ei cu d-astea. Firește, tânărul s-a resemnat cu situația. Își zise că, la urma urmelor, ea îi dăruiește ce poate și de ce ar refuza el pe o femeie drăguță, când nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
până tot l-a zdrobit pe bietul om de I-au scos pe cergă afară. Așa că nu-i chip să mai iasă dânsul cu sania, iar ceilalți vizitii nici unul nu s-ar încumeta să mâie iepele prea buiestre. Grigore era plictisit și pentru Ichim, dar mai cu seamă din pricina Nadinei care, fiind amatoare de iuțeală, nu ar fi mulțumită să o plimbe cu caii de purtare. Atunci logofătul Bumbu își dădu părerea că ar putea chema pe Petrică al Smarandei, c-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toată bunăvoința, ca o urmare a surprizei bune ce i-a făcut cu colindele și imputîndu-și că l-a apreciat prea sever înainte din pricina unor impresii poate superficiale, când, în fond, învățătorul e bărbat copt și potolit. Deși acuma era plictisit de ce-i spusese logofătul și n-avea chef de conversații, venirea învățătorului, după o clipă de chibzuire, i se păru folositoare, zicîndu-și că prin el va putea influența spiritele sătenilor întru restabilirea liniștii și a ordinii tradiționale. II pofti să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
coborau în gara Burdea, unde îi aștepta brișcă galbenă de la Amara cu Ichim pe capră. ― Toate bune pe aici, Ichime? întrebă Grigore. ― Deocamdată pace, conașule! zise vizitiul. Răspunsul cu "deocamdată" nu-i plăcu lui Grigore, totuși nu insistă. Destul îl plictisise călătoria cu trenul. Într-un vagon a fost numai el cu Herdelea. Celelalte, de asemenea, aproape goale. În toate gările, în schimb, vălmășag de oameni speriați, care-și povesteau grozăvii despre țăranii răzvrătiți și mai ales despre intențiile lor. Toți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Parcă discursurile de aici o să-i apere de furia țăranilor! Titu Herdelea știa că noutăți numai jos, în culoare, ar putea auzi. Dar el venea rar la Cameră și nu îndrăznea să coboare ca alți confrați specializați. Deocamdată se cam plictisea și el. Subtilitățile pentru și contra guvernului, pe care le vânturau cei trei, nu-l prea interesau. Nu cunoștea culisele luptelor dintre partide și în partide, iar dintre oamenii politici numai pe cei câțiva despre care se vorbea mai des
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de câteva mii de țărani, pornită asupra Bucureștilor... Pe la unsprezece intră grav, ca un ministru fără portofoliu, Antimiu, reporterul gras, cu blana soioasă și căciulița de lutru fals, mai asudat ca alte dați, căci afară bătea soarele și, dând mâna plictisit cu câțiva, șoptind "bonjur, monșer", se prăvăli pe un scaun liber de lângă Roșu. Intrarea lui, ca unul ce culegea informații politice din izvoare înalte, potoli zelul limbuților gălăgioși. Observând că tace, ca să-și dea mai mare importanță, Roșu îl întrebă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
capul. De ce să-și primejduiască dânsul viața și averea dacă lumea s-a smintit? O să-i dezmeticească curînd-curînd stăpânirea și atunci se vor căi amarnic. Până atunci el trebuie să joace cu lupii, ca să nu-l sfâșie. Secretarul Chiriță Dumitrescu, plictisindu-se singur în toată cancelaria, a chemat înlăuntru cele două străji și dezbătea cu ele întîmplările. Dezaproba și disprețuia sălbăticiile țăranilor, și lua partea boierilor cu entuziasm, considerîndu-se făcând parte din boierime. Avea oglinjoara pe birou și, vorbind, își arunca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
grabnic la Amara îl tortura mai cu seamă din dorința de a dobândi certitudinea. Avea convingerea că odată cu certitudinea va veni și liniștea sufletească. Plecară cu toții și pe drum trebuiră să-i povestească pe rând fiecare ce știa. Bîrzotescu îl plictisi cu peripețiile fugii sale. Îl și întrerupse. Boiangiu se plânse întîi că i-a rămas nevasta în mijlocul țăranilor. Cât l-a rugat ea mereu să o ducă undeva! Dacă o fi pățit ceva, va avea-o pe conștiință până la moarte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urla cu mare bucurie, parcă nici n-ar fi simțit loviturile: ― Dați, dați, fraților!... Că judecata cea mare tot are să vie și glasul lui Dumnezeu... Loviți, loviți!... Că d-aia m-am sculat de jos și d-aia... Maiorul Tănăsescu, plictisit că bătaia n-avea nici un efect, porunci caporalului: ― Ia dați-i drumul să se ducă dracului de nebun! Apoi, întorcîndu-se la primul-procuror, adăugă: ― Să continuăm!... Vă rog!... 3 Grigore Iuga își simțea sufletul sfâșiat de remușcări, iar prin gând îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
misiune precisă de îndeplinit, îi adusese în această stare de nervozitate. În cel mai bun caz, fiindcă împrejurările actuale se situau mult deasupra suportabilului. Ash avea capacitatea, pozitivă în acest context, de a pune ordinatorului probleme teoretice fără să se plictisească niciodată câtuși de puțin. Adevărul e că el găsea această inactivitate forțată stimulatoare. ― Nici un răspuns la apelurile noastre spre exterior? întrebă Dallas aplecându-se către ofițerul științific. ― Am încercat toate tipurile de răspunsuri înscrise în manual plus câteva asociații libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]