3,697 matches
-
și vor să fie izbăviți cu ajutorul unor povești mincinoase ce se dau pline de evlavie, fiindcă au încremenit în semne zodiacale medievale. Mai târziu am tras de intervalul meu de timp și am scris romanul Calcanul, de-a lungul căruia poftesc oaspeți din alte ere să ia loc, pentru ca să poată fi ospătați: hering de Schonen în vremurile gotice ale Dorotheei, ca ultimă masă a condamnatului la moarte; tocana de măruntaie pe care stareța Margarete Rusch se pricepea s-o gătească pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a-i cere îngăduitoare iertare lui, lui Wilhelm Lehmbruck, care, la scurt timp după Primul Război Mondial, și-a pus capăt vieții. Ah, de-aș putea totuși să-mi încerc metoda mea uneori eficientă de invitație imaginară și să-l poftesc pe el, cel pe care Lilli Kröhnert mi-l ridicase în slăvi ca pe un maestru fără egal, împreună cu pictorii Macke și Morgner, care au căzut de tineri la Perthes-les-Hurlus și Langemarck, să-i adun în jurul unei mese inventate. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
naibii dă cu schepsis și i-a plăcut de-o știrucă zgâriată de măndel, care un fiștecare i-o băgase sub nas. M-a dus la el În ogeac, m-a Înlesnit cu cărțoaie temeinice dă daiboj și m-a poftit la chiolhanu de la quinta; e drept că fără gentlemane, da alea ie turnire dă cultură, pă ochii mei. Unii zic c-ar crede În idoli, da are În salon un taur dă fer mai ceva ca un tramway. Vineri dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
raționamente și i-am zis: „Abenhaldun te cheamă la el.“ Gagiu a mers după măndel; io-i dădeam nainte cu zodiile, ne-am Îmbârligat amândoi pă scară și ne-am Împlementat la fix În secretariat. Abenhaldun să ruga; l-a poftit pă Yusuf În arhivă și aproape cât ai clipi dân ochi s-a Întors și mi-a zis: „Acum adu-l pe Ibrahim.“ M-am repetat În salon, am dat iar dă trei ori roată, m-am oprit În cârca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a mai văzutără. Când a aflat că iera sor-mea, s-a topit cu totu, care lu biata Pumita d-acu să știe că-i plăcea să se flirtuiască până și cu slugile dân casă. Chestia ie că l-a poftit pă Rica la cabana Moncha, cu toate că nu ne văzusem nici baremi Într-o cutie cu chibrite. Don Commendatore - tata lu Rica, vă aduceți aminte - să dădea de ceasu morții să le facă lipeala, iar Rica mă bolnăvise cu orhidelele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mă asedieze, ca să crăp lihnit, dân cauză dă motiv că În ajun trăsesem la fit și-i trombonisem cioace cum că n-aveam chef dă apetit; da omu, pă bune, ce mai, un pentrucontra cu mustăți, pă negândite, m-a poftit să rad două porțioaie ca dă obeji, de-or să mă bage la groapă cu ele În burdihan, și-am rămas ca mulamentu. Pă când ăilanți să hăhăia neîncliftat și dă bunăvoie, rusticanu ne-a tăiat chefu, care și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
deie o carte dă vezetă, așa, ca să-i scoată vizualii lu Tejerina, și nici baremi nu mă mai iscodește că de ce s-a obosit Cufărașu. Și Încă un șoz. Alaltăieri, În vila dă pă Arroyo, slujitoru În livrea m-a poftit Într-un salonaș cu un Figari, adevărat salon dă dans, și Tejerina m-a orbit pă loc cu farurile iei gagioale dân care lăcrăma șiroi. Mi-a zis că, oricât s-ar da cu capu dă pereții din living, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
punctul acela verde, cu ochii larg deschiși... Simți un suflu brusc de aer În ochi și clipi instinctiv. Din dispozitiv ieși o foaie de hârtie imprimată. Asistentul o detașă și o studie. — E În regulă, doctore Johnson. Vă rog să poftiți pe aici... — Aș dori să-mi dai câteva informații. Aș vrea să știu ce se Întâmplă. — Vă Înțeleg, domnule, dar va trebui să vă completez la timp dosarul pentru următorul instructaj de la orele 17. Norman stătea Întins pe spate iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Johnson, pentru vârsta și stilul dumneavoastră de viață, aveți o sănătate bună. — Și În ce privește coborârea În adânc? Întrebă Norman, sperând să fie considerat inapt pentru asta. Am discutat cu căpitanul Barnes. Nu va fi nici o problemă, domnule. Vă rog să poftiți pe aici, pentru instructaj. Norman se simți bucuros să-i vadă pe ceilalți membri ai echipei, care deja Își ocupaseră locurile În sala de instructaj, având În față niște cești de material plastic, pline cu cafea. Se lăsă să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Atunci, dovedește-o. Oprește acest joc cu manifestările. Urma o pauză lungă. Așteptau răspunsul. NORMAN, ÎNCERCĂRILE TALE DE MANIPULARE SUNT COPILĂREȘTI Șl EVIDENTE PÂNĂ LA A FI PLICTISITOARE. NU MA MAI INTERESEAZĂ SĂ DISCUT CU TINE. AM SĂ FAC EXACT CEEA CE POFTESC Șl AM SĂ MĂ MANIFEST EXACT CUM DORESC. — Habitatul nostru nu mai poate suporta alte manifestări, Jerry. NU ÎMI PASĂ. Dacă mai ataci o dată habitatul, Harry va muri. — Și eu și toți ceilalți, pentru Dumnezeu!, spuse Harry. NU ÎMI PASĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ouă. Probabil ca să nu se taie puișorii în ele, ori să nu se sufoce în cuib. Curând, ea se plimba țanțoșă cu puii prin curte. Clo, clo, clo! îi striga ea când găsea ceva de mâncare. Clo, clo, clo! îi poftea să le arate cum se bea apă. Clo, clo, clo! îi chema când zgârma pământul și găsea vreo râmă. Iar puii veneau fuguța și o trăgeau de câte un capăt încercând să o înghită. Dar, pentru că nu reușeau de la bun
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
în toată casa a răsunat un marș de zăngăneau geamurile, până a reușit să-l potrivească în surdină. Bombănea abia auzit, în timp ce își întindea brațul să miște butonul de volum. Acum a răsuflat a ușurare, s-a așezat și a poftit-o să se așeze într-un fotoliu și pe vecina rămasă în mijlocul încăperii, urmărindu-i cu privirea mișcările energice, cu mâinile tot împreunate în față, de parcă s-ar fi temut să calce covorul enorm, cu flori mari, ce vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a plăcut cum gândește, dacă o fi adevărat. Iar acum mă surprinde și mai mult, pentru că mă întreabă ce-aș face sau ce-aș zice dacă ar avea o aventură. Ce-are de gând? E liberă să facă tot ce poftește. Dar să nu plece. Înțeleg că n-ar face-o decât din anumite cauze care, dacă depind de mine, sunt oribile. Înseamnă că eu greșesc pe undeva.“ Și după un timp se gândea din nou: „Dar eu știu că greșesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încălcat neanunțat intimitatea, spuse el. Dar întrucât ușa era întredeschisă... — Nu-i nimic, spuse Michael. Cu ce vă pot ajuta? Înțeleg că sunteți domnul Owen... — Da. — Numele meu este Sloane. Everett Sloane, avocat de la firma Sloane, Sloane, Quigley și Sloane. Poftiți cartea mea de vizită. Michael se ridică cu greu în poziție verticală și luă obiectul oferit, pe care-l examină clipind. — Mă aflu aici la indicațiile clientului meu, continuă avocatul, răposatul domn Mortimer Winshaw de la Winshaw Towers. — Răposat? spuse Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În această privință. „Băiatul ăsta este devotat unchiului său“, Îi auzise el de multe ori. Nu știau ce fel de tratament Îi făcea domnul Leonard; credeau probabil că merge la un spital. Duncan i-a lăsat să creadă tot ce pofteau. Îl Însoți pe domnul Mundy În umbra casei strîmbe, care Îți dădea un acut sentiment de neliniște, se gîndea el, cînd apărea amenințătoare ca acum. Pentru că era ultima clădire care supraviețuise din ceea ce fusese cîndva, Înainte de război, o casă Înșiruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
serviciu doamnei Alexanader...“ Continuă să viseze cu ochii deschiși vreo cinci sau zece minute - jucînd aceeași scenă de mai multe ori, cu el ajungînd la ușa lui Fraser, incapabil să-și imagineze ce s-ar Întîmpla după ce Fraser l-ar pofti Înăuntru... Continua s-o facă, deși n-avea nici o intenție să se ducă acasă la Fraser, chiar dacă una dintre vocile interioare Îi spunea: Fraser nu vrea cu adevărat să te vadă. Ți-a dat adresa din politețe. E genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
O abordase așa, Încercînd să se amuze pe seama pantalonilor și tunsorii ei; dar ea auzise asemenea lucruri de mii de ori și nu-i mai venea să zîmbească. CÎnd Îi sesiză accentul, totuși, Își schimbă atitudinea. Îi Întinse punga, spunînd: — Poftiți, doamnă. Probabil că se strîmbase Într-un fel pe la spatele ei, În timp ce ieșea, pentru că ceilalți clienți izbucniră În rîs. Și cu asta se obișnuise. Își puse punga la subsuoară și-și vîrÎ mîinile În buzunarele pantalonilor. Cel mai bine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe manșeta brațului dus la piept. Își apropie fruntea pînă cînd aceasta atinse sticla lăcuită. Ce ușor le era bărbaților și femeilor, Își zise ea nefericită. Puteau sta pe stradă, se puteau certa, flirta - se puteau săruta, iubi, face orice pofteau - iar lumea Îi trata cu indulgență. Pe cînd ea și Julia... Se gîndi le ceea ce intenționase să facă afară, pe ieșirea de incendiu. O iubesc pe Julia, avusese de gînd să spună. Și iubirea asta mai că mă ucide. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și În clipa următoare timpul s-a scurs; vaporul accelerase, iar ea era singură și neajutorată pe tipsia cenușie a mării. Începu să se zvîrcolească. Începu să urle. Vorbea șuierînd nebunește. Îi convenea Juliei, zise ea. Julia făcea tot ce poftea. Dacă Julia credea că Helen nu știa de ce era În stare, pe la spatele ei, cînd era ea la serviciu - Dacă Julia credea că-și putea bate joc - Helen știuse din momentul În care ajunsese acasă că Julia ieșise cu Ursula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În oglindă. Părul era pieptănat cu grijă, cu cărarea aia dreaptă și albă, pijamaua Încheiată pînă la bărbie, dar nu mai era un băiețel. Nu avea zece ani. Și nici măcar șaptesprezece. Avea douăzeci și patru de ani, și putea face tot ce poftea. El avea douăzeci și patru, iar domnul Mundy... Domnul Mundy, Își zise el brusc, poate să se ducă la dracu’. De ce să nu iasă și să-l ia pe Fraser, dacă asta dorea? Cunoștea drumul pîna la strada lui Fraser. Știa chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zece minute, slăbise. Tăcerea devenea tot mai profundă, mai intimidantă, și a Încerca s-o rupi acum era s-o faci să apară și mai nesuferită. Căci, la urma urmelor, se gîndi Duncan, puteai să cînți și să ragi cît pofteai - asta nu era decît un mod de a amîna momentul - care venea inexorabil - cînd singurătatea nopții În Închisoare te Împresura ca apa Într-o barcă gata să se Înece. Încă auzea cuvintele cîntecelor la fel cum putea vede filamentul aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
poți mărturisi totul. Nici măcar ție. 5tc "5" Boxing Daytc "Boxing Day" Iată, am supraviețuit și acestor sărbători fericite. Mai rămâne prânzul de Boxing Day. Uit mereu de unde vine sărbătoarea asta, dar mă Întreb dacă sentimentul că ai chef să-ți poftești toate rudele afară, una câte una, și să le dai câte un pumn În față intră și el În schemă? Oricum, a fost vina mea În Întregime, spune Richard, și nu se Înșeală complet, dar pledez cum că am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mă uit În jos constat că ciorapii au iepurași Playboy desenați cu strasuri pe partea din spate a piciorului. Jur că o aud pe Jill râzând. Catedrala St Botolph, Greengate, 15.17: Ajung la timp să-l aud pe preot poftindu-i pe credincioși să Îi mulțumească lui Dumnezeu pentru viața lui Jillian Cordelia Cooper-Clark. Nu știam că a chemat-o și Cordelia. I se potrivește, principială și definită de dragoste. Îi văd pe Robin și pe băieți În prima strană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a mă duce Într-un weekend de maternitate, În Stoke Newington, organizat de Beth: biscuiți de ovăz, sunetele balenelor, un pelvis făcut dintr-un umeraș și un bebeluș dintr-o minge de tenis băgată Într-un ciorap. Beth ne-a poftit pe toate să purtăm o discuție cu vaginele noastre. Eu i-am zis că nu mai vorbesc cu al meu și ea a crezut că glumesc. A izbucnit În râs ca un elan căzut Într-o fântână. Richard a urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
adesea nu o plătesc, deoarece se pare că proprietarul acceptă și alte forme de plată. De exemplu, dacă îl las să urce la mine pentru un triplu espresso, îmi face o reducere de peste 100%. Deviza mea este: nu irosi, nu pofti! Știu că sună ca un înfiorător slogan inventat de britanici în timpul războiului, pentru a-și obliga odraslele să-și mănânce toată porția de pâine din făină integrală, dar pentru mine asta înseamnă: nu cheltui banii pe enervanta aia de chirie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]