4,267 matches
-
editor articolului este "Tradiții istorice". 219 Marc Angenot, op. cit., p. 42, p. 103. 220 Publicat în Convorbiri literare, anul X/nr. 5 din 1 august 1876. 221 Cornel Munteanu, " Pamfletul și presa", în op. cit., p. 114. 222 Vezi Alexandru George, "Polemica și pamfletul arghezian", "Note despre polemică", "Din nou despre polemică", în La sfârșitul lecturii, III, Editura Cartea Românească, București, 1980. 223 Tudor Arghezi, Scrieri 26, p. 100. 224 Apud Cornel Munteau, op. cit., p. 79. 225 Mihai Eminescu, "Unul din argumentele
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Marc Angenot, op. cit., p. 42, p. 103. 220 Publicat în Convorbiri literare, anul X/nr. 5 din 1 august 1876. 221 Cornel Munteanu, " Pamfletul și presa", în op. cit., p. 114. 222 Vezi Alexandru George, "Polemica și pamfletul arghezian", "Note despre polemică", "Din nou despre polemică", în La sfârșitul lecturii, III, Editura Cartea Românească, București, 1980. 223 Tudor Arghezi, Scrieri 26, p. 100. 224 Apud Cornel Munteau, op. cit., p. 79. 225 Mihai Eminescu, "Unul din argumentele cele mai obicinuite", în Opere XI
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
42, p. 103. 220 Publicat în Convorbiri literare, anul X/nr. 5 din 1 august 1876. 221 Cornel Munteanu, " Pamfletul și presa", în op. cit., p. 114. 222 Vezi Alexandru George, "Polemica și pamfletul arghezian", "Note despre polemică", "Din nou despre polemică", în La sfârșitul lecturii, III, Editura Cartea Românească, București, 1980. 223 Tudor Arghezi, Scrieri 26, p. 100. 224 Apud Cornel Munteau, op. cit., p. 79. 225 Mihai Eminescu, "Unul din argumentele cele mai obicinuite", în Opere XI, ediția Perpessicius, Editura Academiei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Dreaptă, un articol incisiv la apariția Istoriei lui Ștefan cel Mare, o "dare de seamă" cum a numit-o poetul Agatelor negre, care l-a ofensat pe Iorga și a constituit, astfel, punctul de plecare al unui lung șir de polemici între cei doi. 229 Cornel Munteanu, op. cit., p. 224. 230 Tudor Arghezi, "Un răspuns", în Scrieri 41, p. 168. 231 Tudor Arghezi, "Pârțotina boșoroagă", în Scrieri 25, p. 147. 232 Șerban Cioculescu, " Caracterul inovator al prozei argheziene", în Argheziana, p.
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Editura Cantes, Iași, 2001), și autorul mai multor studii și articole pe teme de teorie politică, în volume colective și reviste de specialitate. În jurnalism a debutat ca redactorșef al revistei Opinia studențească (1998), fiind în prezent corealizator al emisiunii "Polemici cordiale" de la Radio Iași. Daniel Șandru, Reinventarea ideologiei. O abordare teoretico-politică (c) 2010 Institutul European Iași pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN, editură academică recunoscută de Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43, 700107
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
gânditorului maghiar de a-i conferi un sens neutru, conceptul de ideologie își menține semnificația negativă, trebuie să admitem că "a adopta din capul locului analiza în termeni de clase sociale, înseamnă a te închide în același timp într-o polemică sterilă pentru sau împotriva marxismului"118. Or nu acesta este interesul analizei pe care o propun. Revenind, ceea ce putem extrage ca "pozitiv" din concepția negativă asupra ideologiei este rolul acordat funcției sale legitimatoare, cu amendamentul necesar că fenomenul ideologic nu
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
producerii, ale reproducerii, ale comunicării imaginilor, iar, pe de altă parte, pe latura filozofiei sale fundamentale, a dat dovadă de o mefiență iconoclastă (care "distruge" imaginile sau măcar le suspectează) endemică"205. Nu este în intenția mea, desigur, să aprofundez polemicile care au vizat, în domenii particulare ale teoriei sociale 206, precum antropologia, psihologia sau sociologia, problema imaginilor reflectate în conștiință (individuală sau colectivă) sau, în sens mai larg, aceea a imaginarului simbolic. Ceea ce mă interesează este să circumscriu câteva dintre
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care le subîntind, se constituie în continuare, din punctul meu de vedere, în elemente ale abordării societății care nu pot fi ignorate numai din dorința de a ne elibera limbajul de niște concepte în jurul semnificațiilor cărora se duc în continuare polemici consistente (acest ultim fapt fiind el însuși, de altfel, un indiciu că "endismul" postmodern se află, la rându-i, într-o situație problematică). Ca atare, "îngrijorarea" ce pare să domnească în cortegiul postmodern format cu ocazia afirmării tezelor "sfârșitului ideologiei
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pentru caracterul general al impozitului și pentru uniformitatea impunerii, completând maximele fiscale ale lui Adam Smith. Ultima grupă, a principiilor de administrație fiscală, viza fixitatea impunerii, practicarea regulii comodității la Încasarea impozitelor, precum și reducerea cheltuielilor de percepere a acestora. Dincolo de polemicile și nuanțele de interpretare, concepțiile clasice au pus bazele științifice ale abordărilor moderne În toate domeniile vieții economice și sociale. În acest sens, În cazul prelevărilor fiscale, afirmația anterioară este susținută de Karl Heinrich Rau44 care, Încă din anul 1837
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
Dumnezeu încă din scrierile areopagitice, în care „nu estevorba atât de apărarea credinței în fața filosofiei, cât, mai degrabă,de transformarea filosofiei în instrument de transmitere a esenței teologiei, care însumează cunoașterea lui Dumnezeu. Nu este vorbaaici de o apologie sau polemică, ci de încărcarea vocabularului filosofic cu semnificații supradiscursive, ca posibilă exprimare a adevărului suprem”<footnote Remus Rus, Dicționar enciclopedic de literatură creștină din primul mileniu, Editura Lidia, București, 2003, p. 185. footnote>.Întâlnirea transcendentului (ca transcendență) se petrece astfelși metafizic
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Menschwerdung Gottes, Ausgewhlt und übertnagen von L.A. Winterswyl, Leipzig, 1937, prefața, p. 27. footnote>.Astfel, în bună parte, teologia Sfântului Atanasie - îndeosebi la-tura trinitară - și în special sensul pe care îl are cuvântul oJmoouvsio"la el și utilizarea lui în polemica teologică se explică prin lupta de oviață întreagă pe care Sfântul Atanasie o duce împotriva ereziei ariene, care, în diferite forme, a tulburat adânc viața creștină câtevaveacuri de-a rândul. 29 Eusebieni (oiJ periv Eujsevbion), numire dată de Sfântul Atanasie
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
că cetățenii ca majoritate nu pot face greșeli. Pot și chiar fac. Tocmai acesta este motivul pentru care adepții democrației au pus întotdeauna mare preț pe educație. Și educația civică necesită nu doar școlarizare, ci și discuții publice, deliberări, dezbateri, polemici, disponibilitatea promptă a unor informații demne de încredere, precum și alte instituții ale unei societăți libere. Dar să presupunem că instituțiile pentru formarea cetățenilor competenți sînt fragile și că mulți cetățeni nu știu îndeajuns pentru a-și proteja valorile și interesele
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
pur metafizică care exclude pe cum din formarea limbajului, evident că nu este o soluție. Ea nu ne învață nimic. Ea a pierdut orice valoare științifică” (p. 26). Max Müller, mai la curent cu progresele științelor naturii și intrat în polemică cu Darwin, comite aceeași eroare ca Renan: „Cele 400 sau 500 de rădăcini ce rămân ca elemente constitutive ale diferitelor familii de limbi nu sunt nici interjecții și nici imitații. Omul, în statutul lui primitiv și perfect, avea nu doar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
al unor astfel de bucate. Printre altele, îi mai reproșează faptul că nu a văzut în această rețetă decât o „coptură „haiducească“, în loc să sesizeze existența unei „ceremonii sacramentale“ de origine tracică. Ceea ce nu menționează Radu Anton Roman în această scurtă polemică este faptul că Păstorel, un foarte bun compilator, s-a inspirat, în compunerea acestei rețete, dintr-un text al lui Ion Ghica (Scrisori către Vasile Alecsandri), precum și din Ciocoii vechi și noi ai lui Nicolae Filimon, roman din care reproducem
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
o teză radical opusă, atribuind "meseriei" de comediant mult mai multă importanță decât geniului său. Actorul talentat joacă, după părerea lui, cu sânge rece, supunându-se în cadrul jocului său unor reguli stricte: de-abia atunci impresionează publicul. Aceștia sunt termenii polemicii atunci când Diderot abordează subiectul la rândul său în A Doua Convorbire despre Fiul nelegitim (1757). El susține aici un punct de vedere identic cu cel al lui Luigi Riccoboni, afirmând că marele comediant este animat de entuziasm. "Poeții, scrie el
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lumii" produce absurdul, adică o stare de inadecvare afectivă". Însă absurdul are și o altă față. Mutațiile politico-sociale provocate de al Doilea Război Mondial, dezvăluirea ororilor provocate de fascism, critica totalitarismului sovietic în L'Homme révolté, 1951, de Albert Camus, polemica dintre Sartre și Camus referitoare la "angajarea" scriitorului și a literaturii au dezvăluit conotațiile ideologice ale noțiunii. Simțul comicului și întoarcerea la Caragiale spre absurd sunt motivate prin formație intelectuală, structură caracterială și predispoziții ereditare. "Neam de comedian valah", Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
politice impuse de ideologia comunistă interpretării creației caragialiene nu sunt ocolite. Sub impactul luptei de clasă, modurile comice au fost disociate de gratuitatea consubstanțială și li s-a imprimat "combativitatea" de clasă, prin "utilizarea imperativă a invectivei, apostrofei și a polemicii incisive". Schimbarea era necesară pentru a distruge atât formele civilizației autohtone, dar și pentru a "demasca" dușmanii "vechi și noi" ai proletariatului. "Urmele genealogice" ale creației lui Caragiale, reluate, revalorificate și amalgamate în creații artistice postcaragialiene sunt selectate din reprezentările
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
poetică este ziarul"30, acesta reprezentând, de fapt, nivelul intermediar între realitate și sublimarea artistică a acesteia realizată inegalabil de pana autorului Momentelor. Amploarea fenomenului exegetic 31 stârnit de "efectul Caragiale"32 și mai cu seamă contradicțiile vizibile care generează polemici nesfârșite poate să descumpănească și să pună din start pecetea relativității asupra oricărui nou demers interpretativ. Stăruie, în plus, impresia că obiectul studiului este oricum, extrem de glisant, caleidoscopic, flexibil, compatibil cu abordări dintre cele mai diverse fiind așadar, asemeni comicului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noua pragmatică politică. S-a impus oficial abandonarea ironiei sau a zeflemelei ușoare în favoarea modului sarcastic, pentru optima expresie de respingere și nimicire a vechilor și noilor "dușmani ai poporului" "burghezo-moșierimea", chiaburii și "imperialiștii" prin utilizarea imperativă a invectivei, apostrofei, polemicii incisive. Ca urmare, au fost recomandate forme și specii literare precum pamfletul în versuri sau proză, foiletonul, fabula, caricatura, fotomontajul, schița, comedia satirică. Și parodiei i s-au marcat granițe: istoria națională, politica prezentului sau valorile de patrimoniu precum poezia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
arzătoare de estetică, filozofie"60, "inspiratorii, diriguitorii opiniei publice, mai ales când e vorba de mișcarea culturală"61, nu se deosebesc esențial de tineretul eliadesc din perioada posterioară Marii Uniri. "Huliganii" blazați ai deceniului al patrulea se pierd în nesfârșite polemici sterile pe tema dragostei și a sexualității, a morții și a revoluției, a opțiunii existențiale, pendulând între viețuirea în concretul cotidian sau izolarea necesară desăvârșirii utopice a creației absolute. Privit din exterior, cu vădită superioritate și cu un dispreț abia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
săi. Ori de câte ori sesizăm erori gramaticale sau de gândire care nu sunt puse pe seama personajelor, se întrevede fără dificultate intenția de șarjare sau, pur și simplu, de abilă cunoaștere a procedeelor de generare a râsului. Ne amintim, pentru primul caz, de polemicile în care face uz de cacofonii -"Cine mai poate scrie ca Caton?" (Poetul și "Moftul") iar ca exemplu de paralogism deliberat cu sens ironic, putem cita un comentariu al lui Caragiale din cronica teatrală cu titlul Ruy-Blas-Răsăritul unei stele: "Desigur
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
potențial poate sfida toate lecturile normative tradiționale, căci este un corp dincolo de limite, "poate fără limite".748 Aceste corpuri sunt puternic sexualizate, posesoarele unei "super-sexualități" dihotomice cu grijă construite ("erotizare a corpului și sexualitate violentă"), desfășurându-se chiar la limita polemicii pornografice, cum afirmă Taylor, etaloanele unui fetișism care deși este consumat de public adolescentin, masculin și heterosexual, oferă nenumărate indicii despre o potențială subiectivitate bisexuală: "personajele masculine, cu capete mici și mușchi de piatră și vene pline de steroizi sunt
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
918 (al "salvatorului", mai exact al americanilor eliberatori, mit "sfâșiat" în urma înăbușirii revoltei maghiare din 1956, sau al "dizidentului"), au forat în adâncime imaginarul colectiv, lăsând sechele și traume vizibile și azi, funcționale în mitul integrării în Occident și în polemica fără menajamente dintre integraționiști și izolaționiști în anii '90.919 Fig. 37 Parabola SF a lui Valentin Iordache, cu multiple chei de lectură Concluzia la care a ajuns Radu Preda este cât se poate de justificată: comunismul a reprezentat și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
24. 474 Ibid., p. 44. 475 Ibid., p. 47. 476 Frederic Jameson, Review: Ideology, Narrative Analysis, and Popular Culture, p. 543. Autorul se întreabă dacă nu cumva conceptul de "masă" este anacronic, provenind din realitățile vechilor orașe industriale și ale polemicilor vechilor poziții de "stânga" și "dreapta", la fel cum depășită i se pare chiar și sintagma "cultură mediatică", expresie a determinismului tehnologic al lui McLuhan. ibidem, p. 558, nota 2. Pentru el, distincția "cultură înaltă" "cultură de masă" este mai
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
inventată în această perioadă. 646 John Springhall, op. cit., p. 136. 647 Ibidem, p. 136. 648 Cf. Comic Book Confidential. 649 Chiar dacă respingea ideea de cenzură ca echivalând cu sinuciderea artistică, el se exprimase împotriva benzilor desenate de groază, intrând în polemică nu de puține ori cu Gaines. interviu cu Kim Thompson și Gary Groth în The Comics Journal, nr. 67, 1982. Gaines, în ciuda conflictului deschis cu Wertham, care a fost la un pas de a-l ruina, îi recunoaște acestuia intențiile
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]