5,260 matches
-
reveni, regele lor, haganul numit Bayan, rupsese unilateral alianța cu longobarzii și hotărâse să răpească ducatul friulan. Gisulf și-a convocat degrabă oștenii de frunte, dar nu a dorit ca nepoții, eu și cu Rotari să-l însoțim. Ne-a poruncit să organizăm încă o chemare la oaste a longobarzilor care locuiau în afara zidurilor orașului și să fortificăm Cividale. Grasulf, în ciuda protestelor sale, a fost trimis cu cinci luptători de vază să-l apere pe patriarhul Fortunato la Aquileia. Două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
domeniile friulane și la ducele de Treviso, implorându-i să ne vină-n-ajutor și să-l informeze pe rege despre invazia avară. Neputând să ne bazăm pe trupele disponibile, am stăruit mai curând să întărim cât se poate de mult zidurile, poruncind închiderea tuturor porților și dublarea celei principale cu grilajul de fier. Am socotit iar proviziile și am ajuns la concluzia că se putea rezista, dar nu mai mult de două săptămâni. Am văzut sosind armata avară de pe turnul cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Romilde, singuri, s-au apropiat de grilajul porții. Au vorbit vreme îndelungată și fără succes, dar noi n-am aflat tot ce și-au spus. S-au întâlnit zadarnic de trei ori, după care Rotari, Rodoald și Grimoald i-au poruncit lui Romilde să nu se mai arate pe glacisuri și să aibă grijă de Gumbert. Fapt e că după discuții devenea tot mai agitată. Bănuitor, le-am întrebat pe slujnice în ce stare sufletească se afla stăpâna. Mi-au zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
convins că bandiții aceia nu erau atât de proști, încât să piardă ocazia unui șantaj pe cinste. În zori, din oraș se înălțau flăcări enorme. Haganul a sosit la noi și, după ce ne-a cercetat pe fiecare-n parte, a poruncit să fim dezlegați și a făcut un gest către soldații care-l escortau. De îndată au fost aduse câteva tinere femei, între care Gaila și verișoarele ei, precum și mai mulți copii, fetițe și băieți, săriți de cinci ani, între care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să mai spună ceva, dar i-am strâns tare brațul ca să-l fac să tacă: nu trebuia să dea de înțeles că ar cunoaște limba avarilor. Haganul a întrebat cine știa grecește, drept care am făcut un pas înainte. Mi-a poruncit: - Tălmăcește ceea ce am să spun! Țarcul era în mijlocul taberei; Bayan a ordonat să fie demontate corturile din jurul nostru și, îndepărtându-și soldații, s-a creat un vast loc liber între țarcul unde ne aflam noi și cortul său. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-i plăcerea pe care o dorea. Romilde mi-a mai cerut să cruț și orașul, ceea ce n-am putut să fac. Răsplata pentru neputința mea va fi aceasta: Romilde nu va avea un singur soț, ci două sute. Zicând acestea, a poruncit să mi se înmâneze mesajul lui Romilde și a dorit să-l citesc cu voce tare și să confirm că era scrisul ei. Auzind acestea, femeia a fost cuprinsă de spaimă și de suspinuri, tremurând din tot corpul, făcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
provocându-le o moarte lentă. Trebuia să fac ceva, și asta cât mai iute. M-am înfierbântat și, în cele din urmă, mi-a venit o idee legată de femei: în seara aceea ne vom preface doar că mâncăm puii, poruncind femeilor să-și bage în sân și în perizom bucăți de carne și măruntaie crude. În combinație cu căldura trupului lor, ar fi intrat în putrefacție și ar fi început să pută. Nădăjduiam ca astfel să-i țin departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Nu vrei să mulțumești Dumnezeului ceresc pentru darul ce ți l-a făcut? Era atât de fericit, încât s-a simțit vinovat că nu s-a gândit singur la acest lucru. - Spune-le negustorilor să găsească ceva frumos, mi-a poruncit. I-am dat replica pe loc: - De ce să cumperi ceva care e posibil să nu-ți placă? Tu ești un om de gust; chemăm aici un aurar, alegi din ceea ce-ți arată și poți să controlezi execuția lucrării. Rotari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în odaie. Abia am putut să zăresc un pat înconjurat de femei. Am rămas afară, neclintiți și tăcuți, așteptând rezultatul. N-a durat mult. Călugărul a ieșit împreună cu împărăteasa Martina. Am îngenuncheat, și tânăra femeie, abia stăpânindu-și mânia, a poruncit: - Toată lumea să-l asculte pe acest om! Garibaldo a spus, adresându-li-se medicilor: - Fetele sunt foarte aproape de punctul fără întoarcere. De ce n-ați folosit canulele? S-au uitat unul la altul nedumeriți. Cel mai tânăr dintre ei a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
câteva clipe. În timp ce eu strigam implorându-l să n-o facă, regele și-a înfipt cuțitul în pieptul ajutorului de paharnic, care s-a prăbușit mort. - Nu trebuia să te grăbești, Arioald! Cum facem acum să aflăm cine i-a poruncit să te otrăvească? Regele, cuprins de un tremurat năprasnic, a strigat: - Am să-i pun în furci pe toți cei de la cuhnii, pe toți intendenții. Cineva tot o să mărturisească! Am clătinat din cap descurajat, în timp ce Arioald părea sleit. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
papa Onoriu. El poate să-i submineze autoritatea, ațâțându-i pe catolici. Făcând o plecăciune, m-am retras cu un pas înapoi, fără să-i răspund la îmbrățișare. Rodoald mă aștepta nerăbdător. Misiunea noastră a luat sfârșit. Rotari ne-a poruncit să mergem s-o luăm pe Gaila și să o readucem la curte. Dulcea mea prietenă s-a dovedit mai dură decât fierul unei săbii. Nici măcar rugămințile fiului ei n-au izbutit să o clintească din hotărârea ei de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a repezit spre mine: - De ce nu faci nimic? Mi-am trecut obosit o mână prin păr și i-am răspuns: - Rodoald, îmbrățișează-ți mama și să avem credința că timpul o va face să se răzgândească. Oare vrei să poruncesc soldaților să o aducă la palat cu forța? A scos de sub blană micul scramasax care se dă copiilor de vârsta lui și, furios nevoie mare, dar fără să pară ridicol, a strigat: - Dacă cineva îndrăznește să se atingă de mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mele că situația nu era cea dorită de el. A alergat spre car, a tras coviltirele și a strigat la mine amenințător: - Unde este soția mea? I-am relatat cuvintele Gailei, și fața lui a devenit țeapănă și cruntă. A poruncit curții să se retragă, nefiind nevoie de alte explicații. Retrăgându-se în odăile sale, împodobite ca pentru prima noapte a nunții, Rotari nu a reușit să se mai stăpânească. Mânia lui se revărsa peste mine și Rodoald printr-o volbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ești mai mult bizantin decât longobard. Rămâi să-mi fii de ajutor și nu face greșeli. I-am trimis un scuipat la picioare, și s-a retras, din nou nepăsător, în beznă. Exarhul, care urmărise toată scena amuzat, mi-a poruncit din nou: - Mâine în zori o să pleci, altfel nici măcar Andras n-o să te poată salva. Nesuportând ca viața mea să fi depins de acel om nelegiuit, am scos înscrisul cu care m-a privilegiat Heraclion. L-am aruncat la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe când l-am văzut îngândurat în grădină sub un tei, m-am hotărât să-l înfrunt. - Rotari, îmi recunosc vina de a te fi îndurerat, dar durerea aia poate fi și o armă. Spune-i Gailei că ești gata să poruncești depunerea în secret a cadavrului lui Romilde în apropierea unui zid de biserică, să zicem cea izolată și necunoscută de la Gruse. O fulgerare vestind interesul s-a citit în ochii posomorâtului meu prieten. S-a gândit o clipă, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi-a răspuns? Că ideea i se pare dreaptă și că voi fi răsplătit în Cer. A făcut fărâme câteva cupe de pe masa de lângă noi. Deși înțeleg că intenția ta a fost bună, nu mi-ai adus decât ponoase. Îți poruncesc să nu mai scoți nici măcar un singur cuvânt despre Romilde în prezența Gailei. Nu-i răspunde și, dacă tot a venit vorba, ferește-te să-i tot dai amănunte despre mine. M-am uitat la el. L-am privit pieziș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să faceți asta, nu înainte de a vedea ce se află în interiorul acestei biserici. Unul dintre ei, furios, mi-a întors-o: - Și cum o să intri să vezi? M-am uitat la el mustrător. - Există printre prizonieri doi preoți. Ei vor porunci celor dinăuntru să deschidă. Drept răsplată, voi cere regelui ca nimeni să nu se atingă de ei. A fost nevoie cam de două ceasuri pentru ca, în fine, să văd ieșind din cortul regelui o fată cam ciufulită, care se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
teacă și după ce am tras zăvoarele și am ridicat drugii, am deschis ușa și am scos afară un braț făcând semn soldaților să se apropie. Cei opt longobarzi pe care i-am băgat înăuntru mi-au fost suficienți ca să le poruncesc preoților să deschidă portița. Au îngenuncheat invocându-l pe Mântuitor și spunând că nu le stătea în putință să facă acel lucru, deoarece portița, când se deschidea aici, se închidea de partea cealaltă. I-am amenințat că aveau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rugat să-l ajut să și-l scoată din piele, nu înainte de a-mi spune: - Nu vorbi cu nimeni până ce se va sfârși războiul și ne vom vedea întorși la Pavia. A vrut să vadă trupul lui Andras și a poruncit bătrânilor încă rămași în biserică să-l îngroape acolo unde murise. Am plecat de-acolo doar după ce am văzut cum era bătătorit pământul amestecat cu nisip și prundiș peste cadavru; mareea nu mai avea mult să-l ajungă din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și a citit-o cu voce tare. Teodoro Calliopa își punea singurul fiu în mâinile lui Rotari, drept ostatic în schimbul unui armistițiu. În fine, a fost rândul solului papal să vorbească. Acesta a spus o singură frază: - Noul papă îi poruncește Gundepergăi să nu se mai amestece în treburile bisericești, să se considere prizonieră în mănăstirea din care va ieși doar atunci când o să fie dusă la groapă. Îl cunoșteam prea bine pe rege, și atunci când, cu un gest copilăresc, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Așa că, atunci când am ajuns la locul unde se lasă în urmă via Traiana pentru a o lua spre Lucera, am încercat din nou, în numele regelui, să-l opresc pe Aio. N-a vrut să-mi dea ascultare, ba chiar a poruncit, cu încăpățânarea idiotului, să ne îndreptăm imediat spre Siponto. Singurul lucru cu care a fost de acord: să rămân la Lucera și să aștept acolo cu o mână de soldați. Venind pe drumul care ajunge la Lucera dinspre nordul ținutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în așteptarea bucatelor, m-a întrebat: - Cine ești, frate? Ce anume te-a adus la noi? După haine, pari a fi o persoană importantă, ai drept escortă un tânăr nobil, iar privirea și gesturile tale sunt ale cuiva obișnuit să poruncească. Firește, dacă nu vrei să-mi răspunzi, nu-mi răspunde. Amândoi sunteți daruri de la Dumnezeu. Era un bărbat de etatea mea, sau cel puțin așa mi s-a părut. Numele lui era Ansechise și aparținea unei stirpe rar întâlnite. Mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe când răsuflarea ei aducea cu cea a unui spânzurat strâns tot mai tare de funia din jurul gâtului; fața i se albăstrise. Inima îmi bătea de să-mi spargă pieptul, dar am încercat să mă stăpânesc. M-am dus lângă ea, poruncind să fie aprinse toate lămpile. Gaila s-a uitat la mine înspăimântată, implorându-mă fără grai în același timp. Era leoarcă de o sudoare rece, din pricina căreia șuvițele de păr i se lipeau pe frunte. I-am luat mâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
celor de parfum, printre care le pitea. După ce am trecut pe la Amos, am revenit la curte. Pe când străbăteam culoarul ce ducea la odaia de lucru a Gailei, iată-l pe Rotari, care mi s-a postat în față. Amenințător, a poruncit celor patru oșteni care-l escortau: - Percheziționați-l, dacă e cazul, până la piele. Au găsit numaidecât flacoanele, și am fost nevoit să-l rog cu cerul și cu pământul: - Îngăduie-mi doar atât, o, tu, rege al longobarzilor, las-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mijlocirea cernelii și a scrisului, curtezanele au început să se laude cu propria ignoranță. În ziua în care, în forum, sodomitul Marziale l-a acuzat de sodomie pe cinstitul Giulio, afirmând că-l iubea fără prihană pe Valerio, Ariberto a poruncit ca acei doi amanți să fie măcelăriți în aplauzele episcopilor și ale concubinelor lor. Toate acestea le-am aflat de la fiul meu. Cu toate că nu mai era decât un notar oarecare în cancelaria palatului, avea încă parte de confidențele multor oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]