3,622 matches
-
bârfele, umilințele, exagerările, lingușeala, ipocrizia Îmbătrâniților și limbajul acidulat al noilor juni) fac contrapunctul și contraponderea grotescă a cadrului. O carte a surdinelor, interceptate cu mare finețe, surdina Estului dinainte și din timpul comunismului și cea a Germaniei naziste și postbelice. Abia sugerat, de asemeni, dar audibil, zumzetul agresiv al prezentului pragmatic și „global”, din care ne tragem oboseala și energia de fiecare zi. Structura sincopată a narațiunii, cu modificări de registru stilistic, cu necesare reprize de „lunecare” dedesubtul epicului potențează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Hitler n-a cucerit orașul acesta decât după grea luptă”, „Ceea ce este mai viu azi În Germania descoperi la Berlin, În tensiunea, complicațiile și fermentul berlinez”... Se discută aici, adesea, despre neagra perioadă nazistă, dar și despre ambiguitățile situației politice postbelice. Tac și ascult. „De la un anumit nivel uman, indivizii se Înțeleg instantaneu, să știți. Indiferent de limba, culoarea sau experiența lor”, spune profesoara de germană care lucrează cu oaspeții la DAAD. Prietena mea bibliografă intervine: „Să nu idealizezi. Dacă ar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
antiintelectuală proprie tuturor dictaturilor, numeroase volume apărute prin strădania sa. Lui Rowohlt Îi datorează enorm nu doar Musil și alți importanți scriitori interbelici de limbă germană, ci și Sinclair Lewis, Hemingway, Faulkner, Thomas Wolfe, al căror rapid succes În Germania postbelică n-ar fi fost posibil fără eminenta sa acțiune culturală. * În 1927, cu un an Înaintea apariției primului volum din Omul fără Însușiri, când locuia la pensiunea Rinkel, de pe fosta Kaiserallee, la nr. 222 (interval În care a ținut, la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sacralizați ai Utopiei, devenită insuportabila realitate de care izbutisem, În cele din urmă, să mă Îndepărtez. De partea ceastălaltă, Stadionul Olimpiadei naziste din 1936 și clădirea Reichstagului evocau o tragedie simetrică și opusă. În Berlinul Occidental, dialogau cu altă istorie, postbelică, a dramei europene, marcată de patetica declarație a lui Kennedy din timpul Blocadei, dar și cu ultimatumul lansat de Reagan către Gorbaciov chiar În acele zile când devenisem și eu, temporar, „ein Berliner”. O nouă vizualizare și a propriei mele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
după, Cioran a fost șocat, se pare, de tragedia evreilor, de ceea ce li s-a Întâmplat prietenilor săi evrei (romancierul Mihail Sebastian, rămas la București; poetul Benjamin Fundoianu, ucis la Auschwitz; poetul Paul Celan, sinucis la Paris). În eseul său postbelic dedicat evreilor (Unpopor de solitari) pe care Susan Sontag Îl consideră „surprinzător de superficial și arogant” (o referire la această afirmație poate fi găsită și În selecția din Caiete), Cioran a Încercat un fel de dialog codificat cu textele sale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fier”. Rinocerita avea să reapară, Însă, și după evadarea lui Ionescu din Patria rinocerizată... Rinoromânia socialistă, cine ar putea-o uita? „Tot ce am făcut rău mi se datorează, tot ce am făcut bine datorez Partidului”, declarau, prin ședințele deceniilor postbelice, rinocerii roșii. Da, „growth and improvement”... nu era ușor est-europeanului să se elibereze de amestecul româno-englez al lecturii. Regăsi, totuși, tonul alb al concluziei: „Aparent cel mai nesatisfăcut, Bérenger este primul (și ultimul) care respinge noua ideologie. Frica Împiedică oamenii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adevărat, băiete, ce ai văzut În vitrina aia! Dacă un episcop poate scrie asemenea lucruri, ce poți aștepta de la un soldat prostit? Din ucigași ne tragem... Ce Îți rămâne este să nu devii și tu unul.” Drept care, urmează... fervoarea comunistă postbelică. Contrar așteptărilor, În familia Schuster, ca și În familia Manea, comunismul nu fusese adus de evrei sau ruși sau unguri, ci de... români! În cazul lui Paul, prin mijlocirea contactului cu incendiarul Manifest comunist al lui Marx și Engels. „Ion
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care tradusese peste cinci mii de pagini din literatura română și rămăsese Îndrăgostit de Caragiale, Arghezi, Dinicu Golescu, Panait Istrati, nu se rezolvase prin Încetățenirea În patria limbii sale, Germania. Scriitorul de marcă al literaturii germane din România primelor decenii postbelice trecea, mai curând, printr-o reinițiere dureroasă În propria fisură. Pendularea Între trecutul estic, turmentat de toate vârtejurile Istoriei, și pragmatismul prezentului nu asigură un domiciliu confortabil spiritului său Însetat de pasiune. Continua să scrie, să traducă și să citească
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acestui fapt monstruos lumea se va mai istovi multă vreme”. Pentru a Întregi imaginea, aș adăuga acestor citate complementare cele afirmate de Imre Kertész În 1990 În revista Szombat, În care Holocaustul, văzut ca o „cultură”, este situat În context postbelic. Referindu-se la supraviețuitorii deveniți scriitori care, ulterior, s-au sinucis (Primo Levi, Jean Amery), Kertész consideră că, prin comparație, el a fost „ajutat” să treacă prin deceniile postbelice de totalitarismul comunist, care, „după Auschwitz, dovedea că nu exista vreo
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În care Holocaustul, văzut ca o „cultură”, este situat În context postbelic. Referindu-se la supraviețuitorii deveniți scriitori care, ulterior, s-au sinucis (Primo Levi, Jean Amery), Kertész consideră că, prin comparație, el a fost „ajutat” să treacă prin deceniile postbelice de totalitarismul comunist, care, „după Auschwitz, dovedea că nu exista vreo șansă de libertate, liberare, catharsis”. Dacă În Occident, prin dezbaterea liberă a temei, trauma supraviețuitorilor s-a reciclat și uneori regenerat până la efect fatal, În Est, tocmai „continuarea vieții
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adaugă, apăsat: „Nimic după Auschwitz nu a negat Auschwitzul. În scrierile mele, Auschwitz nu apare niciodată la trecut”. Fisura umană profundă produsă de grozăvia cu acest nume și de cele similare ei poate fi deslușită, crede Kertész, În creația europeană postbelică. „Nu este necesar să alegi anume Holocaustul ca subiect pentru a observa disonanța care domnește de decenii În arta contemporană a Europei... nu există artă valabilă și autentică unde nu se simte fisura, după noaptea de coșmar.” Am citit opiniile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de sine, legitimitate... par, În acest context, grimase caricaturale ale chiar lumii pe care Kertész o refuză și acuză. În scena primă de după eliberarea lagărului, Kertész Își urmează naratorul În revelația care va marca scepticismul său imuabil, față de toate „rearanjările” postbelice. Viața lagărului nu se schimbase esențial imediat după eliberare decât În aceea că „soldații eliberatori luaseră locul santinelelor de dinainte”. În a doua dimineață de după, fostul captiv, deschizând ușa așa-numitului spălător și Îndreptându-se spre una dintre chiuvete, se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a unor interlocutori ca Rossi și Marta să forțeze des-inhibarea. Pentru un obișnuit al „realismului socialist” transformarea evazionistului mizantrop și contemplativ Într-un om de acțiune nu putea să nu reamintească standardul „omului nou” În literatura „angajată” a primelor decenii postbelice staliniste din Europa de Est. Le-am vorbit studenților despre această experiență a mea, provocându-i la abordarea lecturii și din acest unghi... Au polemizat inteligent cu viziunile simpliste ale Utopiilor tiranice, dar și cu atâtea superproducții ale Holywoodului, În care Învinge
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
1945-1946), redactor la ziarul „Tribuna nouă” (1946-1947), referent literar la Teatrul Național din Cluj (1949-1950). În 1947 devine membru al Uniunii Sindicatelor de Artiști, Scriitori și Ziariști, iar din 1949 este membru al Uniunii Scriitorilor. Participă la viața literară clujeană postbelică încă de la primele ei coagulări: în martie 1949 se numără printre colaboratorii publicației „Împreună. Almanah literar”/ „Együtt. Irodalmi almanach”/, iar în decembrie același an se află, alături de A.E. Baconsky, Aurel Gurghianu, Aurel Rău ș.a., între fondatorii revistei „Almanahul literar
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
4; Roxana Sorescu, Nimicuri și nu prea, LCF, 1996, 41; Ana Bantoș, Epifanie și grotesc în poezia lui Emilian Galaicu-Păun, „Limba română”, 1997, 3-4; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 246-247; Constantin Dram, Lumi narative, Iași, 1998, 14-19; N. Leahu, Literatura română postbelică..., Chișinău, 1998, 571-577; Emilian Galaicu-Păun, PRA, I, 135-148; Daniel Corbu, Tânăr, neliniștit și experimentalist, CL, 1999, 7; Cărtărescu, Postmodernismul, 472; Mihaela Ursa, Cine mai crede în poezie, ST, 2000, 7-8; Bucur, Poeți optzeciști, 85-89; Cistelecan, Top ten, 12-14, 185-188; Pop
GALAICU-PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
Albina”, „Flacăra” și la „Contemporanul”. Face parte (1955-1957) din comitetul de redacție al revistei „Tânărul scriitor”. A fost, de asemenea, secretar al Uniunii Scriitorilor și director al Editurii Tineretului. A colaborat la multe dintre revistele și ziarele din primele decenii postbelice: „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „Luceafărul”, ‚Munca”, „Orizont”, „Presa noastră”, „Scânteia tineretului”, „Urzica”, „Viața militară”, „Viața românească” ș.a. Debutează în 1940 la „Convorbiri literare”, cu tălmăciri din poezia germană, în același an apărându-i placheta de versuri Din inimă, consemnare discretă
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
Pătrășcoiu) și al lui Sebastian Diaconescu, funcționar. A urmat școala elementară în Bălănești, Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu (1956-1960) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1960-1965). A devenit doctor în teatrologie cu teza Condiția umană în dramaturgia postbelică (2002). Redactor și șef de secție la ziarul „Înainte” din Craiova (1966-1974), redactor și redactor-șef adjunct la „Ramuri” (1974-2003). Din 2002 este cercetător la Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopșor” și profesor la Facultatea de Filologie, secția teatru
DIACONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
dramatic (Gellu Naum, Ecaterina Oproiu, Vasile Rebreanu, Iosif Naghiu, Theodor Mănescu, Radu F. Alexandru, Ion Coja ș.a.). Într-o epocă de dezbateri literare intense, când valorile sunt contestate cu sau fără argumente estetice, D. publică volumul Condiția umană în dramaturgia postbelică (2002), o dezvoltare a tezei sale de doctorat și, în același timp, încoronare a activității de cronicar dramatic. Este analizată aici, cu pertinență și obiectivitate, dramaturgia lui Horia Lovinescu, Teodor Mazilu, Marin Sorescu, D. R. Popescu. În viziunea comentatorului, Horia
DIACONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
apelează la documente și argumente istorice, etnofolclorice, de istoria artei românești și universale. Romanul Migrații fără sezon (1984), cu note autobibiografice, pune în dezbatere, prin destinul unui tânăr absolvent de filologie repartizat în provincie, problema generației de intelectuali din perioada postbelică. Și un alt roman, Neuitatele amurguri (1988), radiografiază realitatea socială trăită de autor, în timp ce De veghe pentru învingători (I-II, 1987-1989), construit prin alternanța unor secvențe temporale situate în trecut și în prezent, restituie dramatismul anilor primei conflagrații mondiale. SCRIERI
DIACONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
1979; Trebuia să se nască Brâncuși, București, 1981; Dramaturgi români contemporani, Craiova, 1983; Migrații fără sezon, București, 1984; De veghe pentru învingători, I-II, București, 1987-1989; Neuitatele amurguri, Craiova, 1988; O lume a dialogului, București, 1998; Condiția umană în dramaturgia postbelică, Craiova, 2002. Antologii: Cartea „Ramurilor”, București, 1997. Repere bibliografice: Vasile Marian, Istorie, civilizație, viață, LCF, 1977, 24; Ulici, Prima verba, II, 193-194; I. Lazăr, Spații teatrale, RL, 1980, 17; C. Zărnescu, „Trebuia să se nască Brâncuși”, TR, 1982, 7; Valeriu
DIACONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
susține necesitatea ca atenția reformiștilor să se Îndrepte mai degrabă către nivelul constituțional - piesa centrală și anterioară sistemului public. 3. Problemele principale ale modelului formaltc "3. Problemele principale ale modelului formal" Încă din perioada interbelică și, din ce În ce mai clar, În perioada postbelică, deficiențele practice și explicative ale modelului clasic au devenit evidente. Deși au fost analizate extensiv de-a lungul timpului, aceste probleme-cheie nu sunt și nu pot fi asimilate În activitățile curente de planificare a politicilor publice ori de gândire a
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
se retrage în satul natal, din 1963 până în 1967 a fost profesor de limba română în Nicorești. De la romanul Pe frontul Mărășești învie morții... (1934; reeditat în mai multe rânduri) - frescă încrâncenată a războiului pentru întregire și satiră a anilor postbelici, indiferenți față de cei ce s-au jertfit atunci (indiferență pe care eroul cărții, Mircea Boteanu, voluntar pe front, apoi doctor în filosofie și cercetător al lui Bergson, o înregistrează cu o revoltă dusă până la nebunie) - la polemica din Istoria literaturii
DRAGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286840_a_288169]
-
literară”. În aceste pagini se configurează opțiunile sale tematice. În exercițiul ficțiunii. Eseu despre Școala de la Târgoviște este o încercare, prima la dimensiunile unei monografii în critica literară românească de azi, de a aproxima fenomenul estetic exemplar în literatura română postbelică reprezentat de Școala de la Târgoviște. D. abordează creația lui Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu, Tudor Țopa, Petru Creția și Alexandru George din perspectiva unor concepte de poetică a prozei. Fixat, totuși, mai mult pe evoluția prozei lui M.
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
lor atât de diferite. Se observă însă cu ușurință că, indiferent de tiparul adoptat, lirica lui D. își păstrează o puternică - aproape violentă imagistic - originalitate. Sub un material „străin”, exprimată în termenii „altuia”, pulsează o sensibilitate cu totul aparte. Poetul postbelic nu are, așadar, o frază argheziană și una barbiană, nu oscilează între mari modele, preluate mai întâi cu șovăieli de novice și abandonate apoi cu lejerități de maestru. Traseul său poetic nu este unul ondulat, cu inegalități și incongruențe, cu
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
să se dilueze. În poeme coexistă două tipare lirice bine încrustate, altfel opuse în esența formulei lor. Detenta lui D. este însă mai înaltă decât o simplă pastișă, și decupajele sale nu au nici finalitate parodică. Raportul pe care poetul postbelic îl stabilește cu cele două voci inconfundabile ale modernității interbelice nu este nici de inferioritate, nici de superioritate; este vorba, mai curând, de un fel de „comerț” intelectual-liric, de un parteneriat măgulitor pentru ambele părți. Este vorba, în primul rând
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]