5,162 matches
-
asupra fenomenului însuși". Deseori, nici măcar autorii ce ar putea fi calificați drept postmoderni nu sprijină clarificarea conceptuală, unii dintre ei refuzând pur și simplu atribuirea acestei etichete, alții situându-se pe o poziție ambiguă, adică sunt și nu prea sunt postmoderni, valorizând și semantizând atributul după circumstanțe. Pe deasupra, postmodernismul nu a apărut din nimic, semnele prevestitoare făcându-se simțite la autori care au precedat perioada de ecloziune, dar care, bineînțeles, nu sunt tratați ca postmoderni. Se poate, evident, deduce de aici
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
adică sunt și nu prea sunt postmoderni, valorizând și semantizând atributul după circumstanțe. Pe deasupra, postmodernismul nu a apărut din nimic, semnele prevestitoare făcându-se simțite la autori care au precedat perioada de ecloziune, dar care, bineînțeles, nu sunt tratați ca postmoderni. Se poate, evident, deduce de aici caracterul dinamic al fenomenelor, asimilabile, în diverse grade de motivație, curentului respectiv, dar aceasta face cu atât mai grea sarcina cercetătorului, care acceptă termenul ca o "necesitate culturală" în domenii dintre cele mai diverse
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la descrierea anumitor aspecte ale postmodernismului, eliminând ideea de exhaustivitate în favoarea principiului selecției, aspectele analizate fiind cele recomandate de scopul cercetării: să ofere, pe baza unor teorii "din cele mai relevante", un set de trăsături cu adevărat definitorii pentru discursul postmodern. Un scop care, odată atins, conferă o certă valoare cercetării Cameliei Grădinaru. Ca o concluzie cu valoare practică de instrument pentru realizarea analizei, după un parcurs sinuos destinat prezentării teoriilor, ni se propune o schemă alcătuită de Ihab Hassan, unde
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
interconectate", utile pentru definirea curentului: 1) profunda implicare a pluralismului critic în domeniul cultural al postmodernismului; 2) limitarea acestui pluralism, în sensul că el reprezintă, într-o oarecare măsură, "o reacție împotriva relativismului radical și a indeterminărilor ironice ale condiției postmoderne". La aceste concluzii, Ihab Hassan adaugă o constatare deosebit de importantă pentru demersul Cameliei Grădinaru, întrucât este avansată ca perspectivă adoptată "în general" în ceea ce privește conceptul de postmodernism. Este vorba de două motive pentru care interesul față de acesta a rămas "cel puțin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a vedea și de a concepe lumea prin intermediul discursivității" este cea mai pertinentă, drept care retoricii și limbajului li se rezervă un spațiu pe măsura importanței rolului pe care îl dețin într-un demers angajat și efectuat din perspectiva discursului. Preferința postmodernă pentru retorică s-ar datora faptului că Nietzsche i-a acordat acesteia o mare demnitate, spre deosebire de poziția marginală ocupată de-a lungul istoriei, de la Platon la Descartes și până la romantici, pentru vina de a fi căutat aflarea adevărului prin metode
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
considerabilă, este bine documentat, bibliografia consultată este de primă mână, constatare ce poate fi de altminteri generalizată la întregul demers. Se urmărește, în special, găsirea răspunsului la întrebarea dacă discursul filosofiei și cel al multor umanități poartă sau nu mărcile postmoderne, care ar trebui să fie, parțial, bineînțeles, cele ale societății postmoderne, caracterizată de rapiditate, de pluralitatea planurilor și de efectele de putere. Unor chestiuni ca acestea încearcă autoarea să le răspundă, multe alte detalii clarificatoare fiind adăugate în partea de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ce poate fi de altminteri generalizată la întregul demers. Se urmărește, în special, găsirea răspunsului la întrebarea dacă discursul filosofiei și cel al multor umanități poartă sau nu mărcile postmoderne, care ar trebui să fie, parțial, bineînțeles, cele ale societății postmoderne, caracterizată de rapiditate, de pluralitatea planurilor și de efectele de putere. Unor chestiuni ca acestea încearcă autoarea să le răspundă, multe alte detalii clarificatoare fiind adăugate în partea de analiză a discursului baudrillardian. Această tratare a discursului, amplă, documentată, susținută
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cel cantitativ, de pildă, prin transfrastic înțelegând transgresarea verbalului, manifestarea în extralingvistic, potrivit afirmației lui Benveniste: lingvisticul se sfârșește cu fraza. O manifestare lingvistică devine discursivă tocmai atunci când este purtătoare a mărcilor exteriorității, ale socialului, ceea ce este în spirit cert postmodern, contextul favorizând și faimoasele "jocuri de limbaj" de sorginte wittgensteiniană, îndrăgite de autorii postmoderni. Definirea discursului prin comparație cu textul se dovedește indispensabilă, cele două concepte fiind adesea confundate cu destulă dezinvoltură. Încheind acest capitol, Camelia Grădinaru se întreabă dacă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lui Benveniste: lingvisticul se sfârșește cu fraza. O manifestare lingvistică devine discursivă tocmai atunci când este purtătoare a mărcilor exteriorității, ale socialului, ceea ce este în spirit cert postmodern, contextul favorizând și faimoasele "jocuri de limbaj" de sorginte wittgensteiniană, îndrăgite de autorii postmoderni. Definirea discursului prin comparație cu textul se dovedește indispensabilă, cele două concepte fiind adesea confundate cu destulă dezinvoltură. Încheind acest capitol, Camelia Grădinaru se întreabă dacă există într-adevăr o specificitate discursivă postmodernă, concluzia fiind că "postmodernismul nu este o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
limbaj" de sorginte wittgensteiniană, îndrăgite de autorii postmoderni. Definirea discursului prin comparație cu textul se dovedește indispensabilă, cele două concepte fiind adesea confundate cu destulă dezinvoltură. Încheind acest capitol, Camelia Grădinaru se întreabă dacă există într-adevăr o specificitate discursivă postmodernă, concluzia fiind că "postmodernismul nu este o teorie sau o platformă de doctrine", întrucât "canonizarea sa este un demers cvasi-imposibil din cauza contradicțiilor inerente cărora i-ar fi supusă". Asociindu-se opiniei exprimată de Domnul Profesor Constantin Sălăvăstru într-una din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
stare de spirit. Gândit astfel, oare postmodernismul nu ar putea fi cumva apropiat de mentalitate? Studiul de caz, Jean Baudrillard, este destinat să valideze rezultatele obținute în încercarea de a stabili, pe cât se poate de inatacabil, trăsăturile ce definesc discursivitatea postmodernă în filosofie, posibilitățile de extrapolare fiind evidente, având în vedere faptul că, la nivel discursiv, între unele dintre umanitățile contemporane nu prea poate fi vorba de existența unor bariere etanșe. După ce a demonstrat în mod, dacă nu chiar întotdeauna cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Camelia Grădinaru demonstrează, la fel de cuceritor, alegerea lui Baudrillard datorită poziției sale "emblematice", poziția de "simptom" al curentului, datorită capacității de a se sincroniza perfect cu mutațiile survenite pe toate planurile, așadar datorită puterii lui de adaptare și discursului său tipic postmodern, pe care l-a practicat și îmbogățit. Starea discursului și scriiturii baudrillardiene" de remarcat epitetele derivate din antroponime, cel mai spectaculos fiind acesta -, examinarea depășirii "normalului discursiv" prin activarea unor noțiuni ca seducție, strategie, gândire radicală, simulacru, hiperrealitate etc., care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
limitele anumitor moduri de a gândi societatea, cultura, semnificația, aspecte ce fac într-adevăr din Jean Baudrillard "o figură emblematică a postmodernismului". O bună înțelegere a textelor acestuia este asigurată de analiza ce ține seama nu numai de cadrul propriu-zis postmodern, ci de întreaga "atmosferă culturală a epocii", de influența mișcărilor universitare, de contestarea metodelor, a discursurilor, a disciplinelor, de influența formației de germanist, de influența marxismului și a semiologiei, adică aspecte la care cineva caracterizat de o atât de puternică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să nu reacționeze. Toate acestea i-au furnizat temele lucrărilor sale consumul, schimbul simbolic, cultura, hiperrealitatea, mass-media, seducția, toate sunt examinate din perspectiva strategiilor discursive, rezultatele analizelor autorizând concluzia că avem de a face cu o ipostază exemplară a stilului postmodern de a scrie, despre care aflăm multe din cartea Cameliei Grădinaru și despre care aceasta ne poate spune încă multe lucruri pe care, cu siguranță, ni le va oferi într-o altă lucrare. Mărturisesc că mă număr printre aceia care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernism ca un cadru în care să fie asamblat un model mai complex al prezentului cultural nu poate fi dinainte garantată"1. Ca o consecință interesantă a acestei situații se poate nota și fenomenul de "supracoerență proeminentă a conceptului de postmodern"2, care derivă din dorința de a-l explica și structura cât mai bine (de unde și numărul mare de antologii, critici, lexicoane, studii în jurul acestui subiect) și care implică ironia colaborării dintre direcțiile postmoderne de dispersare, diseminare, fragmentare și impulsul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de "supracoerență proeminentă a conceptului de postmodern"2, care derivă din dorința de a-l explica și structura cât mai bine (de unde și numărul mare de antologii, critici, lexicoane, studii în jurul acestui subiect) și care implică ironia colaborării dintre direcțiile postmoderne de dispersare, diseminare, fragmentare și impulsul de a-i "captura sinoptic" principalele înțelesuri. Termenul de postmodernism este, în sine, unul paradoxal, contopind numeroase contradicții și determinând multiple dificultăți de interpretare. Nu se poate așadar vorbi despre o definiție unică a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de postulate, principii sau poziționări critice, cu toate că există câteva cazuri notabile de încercări de susținere a faptului că, în ciuda diferențelor, traiectoriile disparate ale postmodernismului se unesc într-o nouă paradigmă sau epistemă. Deoarece lipsește un corpus doctrinar unitar, eticheta de postmodern este regăsită pe o pluralitate de teorii extrem de diferite (dacă nu divergente sau chiar opuse), astfel încât deși numărul lucrărilor care se ocupă de acest fenomen a cunoscut o creștere considerabilă, aceasta nu semnifică automat și o mai coerentă conturare a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
teoretizează, încât, după cum au observat mulți critici, trebuie recunoscut, cel puțin la o primă analiză, că o caracteristică esențială a sa este mișcarea. Un alt fapt interesant de semnalat în această "rizomatică" înfățișare a postmodernismului este raportarea teoreticienilor etichetați drept postmoderni la acest curent. De altfel, chiar numărul mare de scriitori și artiști care au fost introduși sub această "umbrelă conceptuală", în pofida numeroaselor deosebiri dintre ei, face și mai dificilă descoperirea unei referințe unice pentru termenul luat în discuție. Unii autori
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Unii autori, considerați ca reprezentanți de seamă ai curentului, dau dovadă de o afiliere involuntară sau, în orice caz, nedoctrinară și neasumată la ideile sale generale. Un exemplu grăitor este oferit de reacția lui Foucault care, întrebat despre coerența proiectului postmodern, răspunde: "ce anume numim postmodernitate? Eu unul nu sunt la curent!"3, în timp ce Paul Virilio pare a fi de acord cu poststructuralismul și "hipermodernismul", dar mai puțin cu postmodernismul, care reprezintă pentru el cel mult o noțiune cu sens în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a inițiatorilor acestui curent, care, în filosofie par a fi Nietzsche (perceput drept un "postmodernist avant la lettre") și Heidegger, cât și tendința de a coborî cât mai mult în timp și, retroactiv, de a găsi o serie de motive postmoderne, sau de a eticheta astfel o serie de autori care au activat cu mult înaintea apariției termenului, ori de a descoperi, în opera unui același scriitor, atât texte moderne, cât și postmoderne (este binecunoscut, în literatură, cazul Joyce: dacă Portretul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
retroactiv, de a găsi o serie de motive postmoderne, sau de a eticheta astfel o serie de autori care au activat cu mult înaintea apariției termenului, ori de a descoperi, în opera unui același scriitor, atât texte moderne, cât și postmoderne (este binecunoscut, în literatură, cazul Joyce: dacă Portretul artistului la tinerețe a fost receptată ca o lucrare cu tentă modernă, Finnegans Wake este considerată o scriere postmodernă). * * * Aceste sumare treceri în revistă ale unor trăsături ale postmodernismului au indicat, concomitent
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de a descoperi, în opera unui același scriitor, atât texte moderne, cât și postmoderne (este binecunoscut, în literatură, cazul Joyce: dacă Portretul artistului la tinerețe a fost receptată ca o lucrare cu tentă modernă, Finnegans Wake este considerată o scriere postmodernă). * * * Aceste sumare treceri în revistă ale unor trăsături ale postmodernismului au indicat, concomitent, și o serie de dificultăți care pot apărea în fața unui demers care se vrea a fi unul cât mai analitic și riguros: cum se poate scrie "academic
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cercetarea atentă a textualității sale. Modurile de scriere și tehnicile discursive utilizate de către reprezentanții unui curent vor reprezenta întotdeauna repere valoroase în vederea identificării presupozițiilor despre limbaj, semnificație, critică, societate. Studiul își propune să descrie o serie de aspecte ale fenomenului postmodern, dar nu într-un mod exhaustiv, ci selectiv, alegându-le doar pe cele considerate importante din perspectiva scopului urmărit. Astfel, din diversitatea teoriilor, definițiilor și abordărilor le-am selectat pe cele relevante pentru demersul de față, utilizând categorii semnificative de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scopului urmărit. Astfel, din diversitatea teoriilor, definițiilor și abordărilor le-am selectat pe cele relevante pentru demersul de față, utilizând categorii semnificative de decupaje teoretice și aplicative. Scopul principal al lucrării este identificarea unui set de trăsături importante ale discursului postmodern, așa cum au fost ele discutate la nivel teoretic în unele dintre cele mai importante luări de poziție din acest domeniu, dar își propune și o parte aplicativă, și anume cazul Baudrillard, care încearcă să surprindă la lucru o parte dintre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discutate la nivel teoretic în unele dintre cele mai importante luări de poziție din acest domeniu, dar își propune și o parte aplicativă, și anume cazul Baudrillard, care încearcă să surprindă la lucru o parte dintre caracteristicile enunțate ale discursivității postmoderne. Cadrul general, în mod constant avut în vedere pe parcursul lucrării, este conectat la câmpul retoricii, și în particular la cel al "retoricii postmoderne", cu nucleul său principal de asumpții și caracteristici. Alături de retorică, un domeniu de bază al cercetării va
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]