3,904 matches
-
miorlăi ea. — În clipa asta nu-i aici, i-am răspuns. —Ah, nuuuu! Trebuie să vorbesc cu ea neapărat despre dl Valentino. Vrea cu disperare să-i creeze el rochia de miresă. Există vreo șansă să-i scoți din cap prăpastia cu Zac Posen? Fără s-o presezi, dar sunt tare îngrijorată c-o să-mi pierd slujba de muză dacă nu pun mâna pe comanda miresei Bergdorf și a domnișoarelor de onoare. —Jazz, știu și eu. Iată un fiasco al modei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Hollinger. — Desigur, Îl invidiați pentru „crima“ lui. Nu-i de mirare că Bobby Crawford vă intrigă atît de tare. — E-adevărat - există ceva fascinant În toată energia asta a lui promiscuă. Crawford Îi farmecă pe oameni, navigînd mereu pe buza prăpastiei. Le face viața mai atractivă cu posibilitatea de a fi realmente păcătoși și imorali. În același timp, de ce-l suportă? N-aveam stare să rămîn pe fotoliu, așa că m-am ridicat și am Început să mă Învîrtesc printre cutiile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Înceta să fim Înstrăinați de natură - prin cunoștințele, lăcomia, vanitatea noastră - până când nu-i vom recunoaște propria ei Înstrăinare inconștientă față de noi. Nu fac parte dintre optimiștii extremi care cred că toate relele acestei lumi, și mai cu seamă această prăpastie crescândă dintre om și natură, pot fi rezolvate printr-o Întoarcere la o societate cvasiagricolă, „grijulie“ din punct de vedere ecologic. Teoretic, nu mă Îndoiesc că asta ar putea fi o rezolvare, Însă posibilitatea reîntoarcerii depășește puterea imaginației mele. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
vreo mașină din alaiul Dictatorului. Vai! Memoriul e la mijloc, îl răbufni pe Mircea amintirea convorbirii prostești pe care o avusese la cârciumă, cu prietenul său de încredere. Se prăbuși în rana lui permanentă, acaparatoarea frică generală, ca într-o prăpastie! Nedefinită, îndepărtată, frica lui rituală al doilea val de frică se apropia treptat, punându-i în față succesivele eventualități ale riscurilor de a fi considerat în tagma celor periculoși pentru viața nouă, care înaintează, impetuos, pe făgașul croit de Partidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și decise să-și impună practica severă de a-și prezenta, înainte de plecare, conținutul buzunarelor și al maletei-diplomat, fie admirabilei și arătoasei patroane de hotel, fie altcuiva, care va fi disponibil și la îndemână, astfel silindu-se să iasă din prăpastia inconștientului și a execrabilei porniri a hoției. Ajunse să se înșele personal de atâta sinceritate avântată, încât propriile aspirații mincinoase începură să-l consoleze pe el însuși, simțind, cu această ocazie, un elan de colosală onestitate. Vladimir, rotind între palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
s-ar fi inversat cu cel al locatarei de la balcon, Vladimir nu ținu seamă de tămbălăul pe care-l stârni poziția lui de echilibrist în adâncul beznei, simțindu-se, în consecință, azvârlit de la înălțimea unui subțire minaret, până într-o prăpastie fără fund. Visă, încă o dată, episodul biblic cu zborul vulturilor, care coborau trâmbițând țipete răgușite, apropiindu-se și încercând să-i mănânce merindea din coșurile cu carne pe care el le ducea pe creștet, după obiceiul mediteranean al celor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
deranjau mecanismele din interiorul revistelor și editurilor, relațiile patron-client din literatură, grupurile de prestigiu (ca să citez pe cineva). Așa că nu ne-a fost prea greu să trecem de la sociologia culturii la sociologie În general, apoi la politică. Ce-i drept, prăpastia ce ne despărțea de politic s-a umplut, Încetul cu Încetul, tot cu reziduurile artistice ale Celebrului animal. Erau vremuri bune. Pentru toată lumea și pentru mine. Mă mai liniștisem, C.a. mă obligase să trec mai des pe la Joy’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
singura pârghie de susținere a viitoarei lumi, restul sunt inutili. Și atunci cum rămâne cu iubirea, altruismul, compasiunea, speranța? Lumea antică a arătat prin exemplul Spartei, acolo unde copiii născuți slabi sau bolnavi erau aruncați imediat după naștere într-o prăpastie, că o astfel de societate nu poate supraviețui. De ce nu învață omenirea din greșelile făcute? Oare în viitor umanitatea va fi un loc unde, așa cum spune Nietzsche, valorile nu mai valorează nimic? Omul de mâine va fi un individ pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unui copac. Se uită și vede o bucată de schijă cu dinți tăioși. Vreo doi din plutonul lui alunecă si se rostogolesc pe pantele abrupte ale muntelui. Disperați, încearcă să se prindă de cioturi și copaci. Pier, plonjând drept în prăpastie. Înainte! Pas alergător! urlă Marius cu voce răgușită. Pornește în fugă către culme, luând-o de-a curmezișul peste lespezile colțuroase, verzi-cenușii, apoi în sus, către creastă. Numai așa pot ieși de sub focul violent. Ajung aproape de stâncă. Unii își pregătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
furia. Șuieratul vântului printre brazi pare respirația unui dragon înfuriat. Lovită cu sălbăticie, mica construcție de beton și lemn trosnește din toate încheieturile încât pare că acuși se va frânge iar bucățile vor fi luate pe sus și aruncate în prăpastie. Istovit de luptă, în scurt timp, neașteptat, Marius se simte cuprins de moleșeala plăcută a somnului. Ațipește, fără alt așternut decât o manta ghemuită sub cap. Ca prin ceață i se pare că aude ceva, un glas omenesc. Cine poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tehnico-științifice foarte rapide, când s-au înregistrat creșteri deosebite ale producției materiale, cea mai mare parte a omenirii trăiește în mizerie. - Fenomenul subdezvoltării: există unele discrepanțe puternice între țările slab dezvoltate și cele dezvoltate (discrepanțe care cresc tot mai mult). Prăpastia dintre țările bogate și cele sărace este elementul esențial care alimentează această criză. Țările bogate și sărace depind unele de altele, în cadrul unei singure economii mondiale. Nordul (țările bogate), cu doar o pătrime din populația mondială, posedă patru cincimi din
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
aceste pierderi vor face industriile Europei mai competitive pe piața mondială și vor crea forță de muncă mai competentă; provocarea integrării se adresează nu doar Estului, ci și Vestului. O dată cu semnarea Tratatului de la Maastricht, crearea unei punți care să desființeze prăpastia între bogați și săraci a devenit principalul obiectiv al politicii U.E. Extinderea spre Est reclama reforme serioase, vizând, în special, revizuirea mecanismelor de redistribuire a veniturilor. Schema de redistribuire a veniturilor U.E. se sprijină pe doi piloni de bază: politică
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
fără să-i spună cineva, fără să ceară părerea cuiva. În felul acesta, o lume paralelă, interzisă, despre care nu se putea vorbi, prindea rădăcini, puțin cîte puțin În mentalitatea noilor generații, În pofida minciunii universale care ține să convingă de prăpastia morală a acelei lumi, de extensia mizeriei ei materiale. - Mamă, nu e așa că odată și odată... Dar maică-sa nu-i răspundea, fiica nu se supăra, era sigură că Într-o zi... Învățătorul devenise vorbăreț, antrenat de țuica și buna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o Întrebai, dar nu-mi răspunse; zîmbi doar. Era felul ei Între grație, uitare și umilință, toate Într-un zîmbet - căci, scăpasem din vedere, ne aflam Încă la porțile Orientului, unde totul era posibil. Plecarea domnului Pavel Îi deschisese o prăpastie pe care n-o putu trece niciodată și golise ceva, iremediabil, dar găsi inteligența de a descoperi În jurul prăpastiei și pînă departe, iarba grasă și verde pe care se putea odihni uitînd golul din apropiere. Mai erau păsările lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
zîmbet - căci, scăpasem din vedere, ne aflam Încă la porțile Orientului, unde totul era posibil. Plecarea domnului Pavel Îi deschisese o prăpastie pe care n-o putu trece niciodată și golise ceva, iremediabil, dar găsi inteligența de a descoperi În jurul prăpastiei și pînă departe, iarba grasă și verde pe care se putea odihni uitînd golul din apropiere. Mai erau păsările lui Dumnezeu ciripind În răsfirarea pădurii rare de mai Încolo, așa că zîmbetul ei venea din partea vieții asupra morții, - mult tîrziu, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
inerția, obstinata tendință a cetățeanului de a se deroba, spune ceva cronicarului. Firea sa sceptică, frecvent pățită, ar conchide că interesele nu coincid, luând, cum se citea într-o carte a vechiului meu profesor de logică Ion Zamfirescu, forma unei prăpăstii (Șerban Cioculescu dimpreună cu Vladimir Streinu se amuzau copios de formulă!), un anume contratimp de afect e la vedere. Pe când candidadul se dă de ceasul morții să-l convingă pe alegător că el e cel mai bun, mai potrivit locului
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
de teatru (și film) era obișnuită, iar vestea era preluată de ziarele locale făcînd reclamă ereziei. Aristocratului Leon totul îi pute, de la înghesuiala prostimii cu damfurile ei la prețul insignifiant, cinema-ul la începuturi este ruda săracă a teatrului, o prăpastie desparte cele două genuri, cea dintre artă și spectacolul de bîlci. Însă în sfumatto-ul sălii înecate în întuneric, Leon cunoaște revelația, rîsul său umple fosele kitului, zguduie pereții, este ca și cum Dumnezeu s-ar uita la creația lui și s-ar
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
columbian Fernando Vallejo, originar din Medellín (n.1942), dar care, de la începutul anilor '70, trăiește în Mexic, unde a debutat ca scriitor. Distins în 2003 cu Premiul Rómulo Gallegos - s-ar putea spune Nobelul latino-american- pentru romanul său El desbarrancadero (Prăpastia), Fernando Vallejo este fără îndoială cea mai puternică și mai originală voce în literatura columbiană de după Gabriel García Márquez. În spiritul noii literaturi latino-americane începînd cu anii optzeci, care supune identitatea Americii Latine la o radicală revalorificare și reinterpretare, Fernando
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
nonparlamentar), Sebastian scrie despre ruptura dintre instituțiile politice și realitatea românească, despre "politica noastră" care are o "atitudine abstractă" și "democratică" față de realitate, fiind astfel "profund despărțită de indicațiile instinctive ale pămîntului pe care trăim"; și conchide că: "E o prăpastie între politica românească și viața românească". Leacul este unul singur: revoluția. La fel ca mentorul său, care susținea că epoca contemporană este a revoluțiilor, și Sebastian mizează pe revoluție. Dar nu pe cea democrată - cum a încercat Spania, care în
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
și încep cu libertatea, egalitate, fraternitatea și suveranitatea, încît bătrînii-și pierd cu totul călindarul. Parcă se pornise morile de pe apa Siretului. Și le povesteau câte în lună și în soare, câți cai verzi pe pereți toți, c-un cuvânt câte prăpăstii toate. Cum să nu-i amețească? Cap de creștin era acela, unde se mai pomenise atâtea asupra lui? Apoi s-au pus pe iscodit porecle bătrânilor. Ba strigoi, ba baccele, ba ciocoi, ba retrograzi, ba câte altele toate, până ce au
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe picior liber. [4 februarie 1878] CONTESTAREA ALEGERII D-LUI MAIORESCU Colegiul I din Iași au ales deputat în Cameră pe d. Titu Maiorescu și aceasta din cauze binecuvântate. Politica oarbă a roșiilor au adus soarta romînimei întregi la marginea prăpăstiei. Prin buna chibzuință și înțelepciunea generației reprezentate de Negri, Alesandri, Grigorie Ghica Vodă și alții, Moldova a recăpătat acea bucată de pământ din teritoriul ei strămoșesc care stăpânește gurile Dunării și o parte a Mării Negre, Basarabia. Poporul românesc - deși destul de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nefericite, duce nepăsător greul unei vieți fără bucurie și fără ticnă. Fără îndoială că nici un partid, tocmai pentru că e partid, nu e în stare de a pune capăt unei stări de lucruri care, văzând cu ochii, apropie statul român de prăpastia unei depline descompuneri. Dar între partizi e desigur acela mai preferabil care nu amăgește pe nimeni, ale căruia interese sânt identice cu ale bunei orânduieli, care prin averea, dar mai cu seamă prin cultura sa, dă mai multe garanții contra
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-ne calomniatori când i-am denunțat că vor emite bani de hârtie, azi le-a căzut până și masca hipotecarelor și vin la ideea falită de-a înființa bancă de caimele. Mergeți dar înainte pe această cale și cădeți în prăpastia ce vă așteaptă, nulități pe cari poporul românesc, pentru rușinea lui, v-a suferit atât de mult la cârmă. Votați cu amândouă mînile, după obicei, oricând va clipi din ochi bătrânul fanariot care vă hrănește și fără de care ați fi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
privilegiu nu-l cerem pentru ca să câștigăm o popularitate de care n-am fost vrednici niciodată de a o căpăta nici prin lingușiri, nici prin îngîmfata încredere în puterile noastre, ci pentru că așa este făcută mintea noastră, că nu înțelegem adecă prăpăstiile, nici să credem orbește vorbe ale căror cuprins real nu se pipăie și nu se vede. {EminescuOpX 146} Așadar nu se teamă d. T. că ne deosebim tocmai mult în privirea politicei esterioare, factorii reali ai acestei politice fiindu-ne
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-n exil... la Paris, ca să petreacă acolo mâncând pînea neagră a străinătății, stropită cu vin de șampanie și lacrimi de crocodil, ba s-adună toți boierii bucluc[c]ii la Mazar Pașa să răstoarne domnia, ba d. Cămpineanu găsește o prăpastie între tron și țară, care se umple numaidecât c-un portofoliu, ba fagăduiești nației suverane că te ții grapă de turcul suzeran, c-ai să desființezi toate dările și armata, și în urmă declari război turcului și pui peste dări
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]