2,965 matches
-
pe cel puțin încă un cuvant negativ. Frază franceză cuprinzând numai propoziții coordonate și corespondență ei românească nu prezintă diferențe esențiale, însă cea cu propoziție/propoziții subordonată/subordonate diferă în mai multe privințe. Una este folosirea modului în care stă predicatul subordonatei, dar și a timpului acesteia, deoarece în franceză concordanță timpurilor este mai puțin supla decât în română. Altă deosebire între cele două limbi este că procesul subordonat se exprimă cu verbul la infinitiv mult mai frecvent decât în română
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
la infinitiv cu prepoziție. Acestea se plasează în felul următor: Pronumele care exprimă complementul este cel mai adesea de forma accentuată, dar cu unele adjective poate fi și de forma neaccentuata, și atunci este fără prepoziție, locul său fiind înaintea predicatului: "Cette voiture est trop chère pour moi" „Mașină asta este prea scumpă pentru mine”, dar "Cette personne m’est chère" „Persoană asta îmi este dragă”. În construcțiile comparative, complementul se leaga cu o conjuncție de adjectiv: "Îl est gros comme
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
complementul acestuia, daca fără substantiv acesta din urmă poate sta după numeral: "trențe seulement" „numai treizeci”, "trențe heures seulement" „numai treizeci de ore”. În limba franceză, în propoziția afirmativa canonica, adică în aceea în care sunt trei părți de propoziție, predicatul constând dintr-un singur cuvânt, nefiind scoasă în evidență niciuna din părțile de propoziție, dar din punct de vedere prozodic toate trei fiind accentuate, topica este subiect + predicat + complement: "Pierre mange une pomme" „Pierre mănâncă un măr”, "Pierre téléphone à
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
afirmativa canonica, adică în aceea în care sunt trei părți de propoziție, predicatul constând dintr-un singur cuvânt, nefiind scoasă în evidență niciuna din părțile de propoziție, dar din punct de vedere prozodic toate trei fiind accentuate, topica este subiect + predicat + complement: "Pierre mange une pomme" „Pierre mănâncă un măr”, "Pierre téléphone à să mère" „Pierre îi dă telefon mamei sale”. Într-o asemenea propoziție, din punct de vedere logic, tema (partea din enunț deja cunoscută de destinatarul acestuia) este subiectul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
și stă pe locul întâi, iar rema (partea de enunț care constituie o informație nouă pentru destinatar) ("mange une pomme") este pe locul al doilea, iar vorbitorul nu face niciun efort pentru că acesta să fie rolul părților logice ale propoziției. Predicatul poate avea două sau trei feluri de complemente în același timp: direct, indirect, circumstanțial. Dacă are complement direct, acesta stă înaintea celorlalte, iar dacă are câte unul din toate cele trei feluri de complemente, ordinea acestora este complement direct + complement
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
exprimat printr-un cuvânt accentuat, atunci este exprimat printr-un pronume neaccentuat. Și complementele pot fi exprimate prin pronume neaccentuate, și atunci topica naturală a propoziției este diferită de cea canonica. Locul acestor pronume este după subiect și direct înaintea predicatului: Predicatul poate avea numai două asemenea complemente. Ordinea acestora unul față de celălalt depinde de felul pronumelor și, în cazul celor personale, de persoana lor. Dacă este vorba de două pronume personale, unul este complement direct, celălat - complement indirect: Un pronume
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
printr-un cuvânt accentuat, atunci este exprimat printr-un pronume neaccentuat. Și complementele pot fi exprimate prin pronume neaccentuate, și atunci topica naturală a propoziției este diferită de cea canonica. Locul acestor pronume este după subiect și direct înaintea predicatului: Predicatul poate avea numai două asemenea complemente. Ordinea acestora unul față de celălalt depinde de felul pronumelor și, în cazul celor personale, de persoana lor. Dacă este vorba de două pronume personale, unul este complement direct, celălat - complement indirect: Un pronume personal
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
poste demain" „Merg la poștă mâine”, în care tema este "Je vais à la poste", iar rema - "demain", accentuat mai puternic decât cuvintele "vais" și "poste". Dacă însă întrebarea este "Que fais-tu demain ?" „Ce faci mâine?”, adică se referă la predicat, răspunsul este același din punct de vedere gramatical și al conținutului că cel precedent, "Demain, je vais à la poste" „Mâine merg la poștă”, dar aici "Demain" a devenit tema prin plasarea la începutul propoziției și cu pronunțarea pe un
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
En Laponie, en été, îl y a beaucoup de moustiques" „În Laponia, vara, sunt mulți țânțari”. Mai ales în limba scrisă, cănd complementul circumstanțial este pe locul întâi, iar subiectul este exprimat printr-un cuvânt accentuat, acesta poate ajunge după predicat: "Une heure plus tard se produisit un évènement imprévu" „Cu o oră mai târziu se produse un eveniment neprevăzut”, "Ensuite seront désignés leș lauréats" „După aceea vor fi desemnați premianții”. Și predicatul verbal poate deveni tema prin inversarea locului părților
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
printr-un cuvânt accentuat, acesta poate ajunge după predicat: "Une heure plus tard se produisit un évènement imprévu" „Cu o oră mai târziu se produse un eveniment neprevăzut”, "Ensuite seront désignés leș lauréats" „După aceea vor fi desemnați premianții”. Și predicatul verbal poate deveni tema prin inversarea locului părților propoziției canonice: "Pierre, Paul, Mărie et Juliette ont été reçus" „Pierre, Paul, Mărie și Juliette au trecut la examen” → "Ont été reçus Pierre, Paul, Mărie et Juliette" „Au trecut la examen Pierre
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Ce-o să facem, întreba el?” În registrul de limbă familiar și complementul direct poate fi tema: "J’adore le chocolat" „Îmi place foarte mult ciocolată” → "Le chocolat, j’adore" „Ciocolată îmi place foarte mult” (cu accentul cel mai puternic pe predicat). În exemplele de până aici, modificarea propoziției canonice în necanonica implică numai schimbări de topica și prozodice (de accentuare și de înălțime a vocalei accentuate). Acest procedeu este mai puțin frecvent în franceză decât în română, deoarece topica acestui tip
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
accentuată din tema are o înălțime mai mare decât ultima vocală accentuată a remei, iar tema este reluată în remă de către un pronume neaccentuat. Asemenea tema poate fi: Alt procedeu prin care o parte de propoziție devine tema este trecerea predicatului la diateza pasivă: "Pierre accuse Paul" „Pierre îl acuză pe Paul” → "Paul est accusé par Pierre" „Paul este acuzat de Pierre”. În limba vorbită este posibilă scoaterea în evidență a unei părți a propoziției numai prin accentuare mai puternică, ce
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
personal are forma accentuată diferită de cea neaccentuata, este obligatorie cea accentuată: "C’est moi qui le ferai" „Eu (sunt cel care) o voi face”. În general, verbul "être" din primul element al construcției rămâne la timpul prezent și dacă predicatul este la alt timp: "C’est votre frère qui avait raison" „Fratele dv. (este cel care) avea dreptate”. Dacă predicatul este nominal, la scoaterea în evidență a subiectului, "qui" este facultativ: "C’est Paris qui est la capitale de la France
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
cel care) o voi face”. În general, verbul "être" din primul element al construcției rămâne la timpul prezent și dacă predicatul este la alt timp: "C’est votre frère qui avait raison" „Fratele dv. (este cel care) avea dreptate”. Dacă predicatul este nominal, la scoaterea în evidență a subiectului, "qui" este facultativ: "C’est Paris qui est la capitale de la France" sau "C’est Paris la capitale de la France" „Parisul este capitala Franței” (nu alt oraș). Topica celei de-a doua
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Observații: În exemplul precedent, "c’est" poate fi înlocuit cu adverbul "voilà" „iată”: "Brasser des affaires, voilà ce qu’îl ambitionne" „Să învârtă afaceri, iată ce are ambiția să facă”. Cu "voilà" poate fi scos în evidență și subiectul unui predicat nominal: "Le hasard est la clé de l’évolution" „Întâmplarea este cheia evoluției” → "Le hasard, voilà la clé de l'évolution" „Întâmplarea, iată cheia evoluției”. Specificul propoziției interogative franceze este că întrebarea totală și oricare dintre întrebările parțiale poate fi
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
fi formulată în una, două, trei sau patru feluri, fără deosebiri de sens. Între construcțiile lor diferențele sunt numai de registru de limbă. Aceasta are trei construcții. Unei întrebări că „Vii?” îi corespund următoarele construcții franceze: Observații: Propoziția exclamativa cu predicat nominal poate fi alcătuită cu construcția a treia a propoziției interogative: "Est-elle jolie !" „Ce drăguță e!” Întrebările referitoare la majoritatea părților de propoziție au cele trei variante descrise mai sus, ba chiar în cazul unora există și o a patra
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
interogativ. Grupul substantival pe care il formează cu substantivul pe care il precede poate avea toate funcțiile pe care le are pronumele. Exemple: Propoziția negativă canonica se construiește cu două cuvinte de negație. Dintre acestea primul, "ne", stă totdeauna înaintea predicatului. În cazul unei negații simple, al doilea cuvânt de negație este "pas". Pentru a exprima nuanțe de sens suplimentare, se folosesc diverse alte cuvinte de negație care îl înlocuiesc pe "pas". Exemple cu predicatul la o formă temporală simplă, cu
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
acestea primul, "ne", stă totdeauna înaintea predicatului. În cazul unei negații simple, al doilea cuvânt de negație este "pas". Pentru a exprima nuanțe de sens suplimentare, se folosesc diverse alte cuvinte de negație care îl înlocuiesc pe "pas". Exemple cu predicatul la o formă temporală simplă, cu principalele cuvinte de negație secundare, în care acestea stau imediat dupa predicat: Între "ne" și predicat pot sta doar unul sau două pronume neaccentuate: "Je ne l’entends pas" „Nu îl/o aud”, "Tu
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
acestea stau imediat dupa predicat: Între "ne" și predicat pot sta doar unul sau două pronume neaccentuate: "Je ne l’entends pas" „Nu îl/o aud”, "Tu ne m’y verras plus" „N-o să mă mai vezi niciodată acolo”. Între predicat și al doilea cuvânt de negație pot sta unele adverbe de întărire a negației: "Je ne vois absolument rien" „Nu văd absolut nimic”. Dacă predicatul este la un timp compus, în construcțiile analoge cu cele în care este la un
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
aud”, "Tu ne m’y verras plus" „N-o să mă mai vezi niciodată acolo”. Între predicat și al doilea cuvânt de negație pot sta unele adverbe de întărire a negației: "Je ne vois absolument rien" „Nu văd absolut nimic”. Dacă predicatul este la un timp compus, în construcțiile analoge cu cele în care este la un timp simplu, "pas", "plus", "jamais" și "rien" se plasează între verbul auxiliar și forma ce poartă sensul lexical al verbului, iar celelalte cuvinte de negație
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
plus", "jamais" și "rien" se plasează între verbul auxiliar și forma ce poartă sensul lexical al verbului, iar celelalte cuvinte de negație - dupa: În aceeași propoziție pot fi și două sau trei cuvinte de negație secundare, păstrându-și locul față de predicat. "Plus" este totdeauna primul dintre ele: „Nu l-am mai văzut nicăieri”, "Je ne lui parlerai plus jamais „N-o să mai vorbesc niciodată cu el”, "On ne l’a plus jamais vu nulle part „N-a mai fost văzut niciodată
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
plus „Nici el n-a venit”. În propoziție negativă, acelasi adverb poate avea locuri și sensuri diferite în funcție de partea propoziției la care se referă negația: "Îl n’est toujours pas d’accord" „Tot nu e de acord” (negație referitoare la predicat) vs. "Îl n’est pas toujours d’accord" „Nu totdeauna e de acord” (negație referitoare la complement). Cu "ne" se formează și o construcție restrictivă, în care predicatul este urmat de conjuncția "que" „decât”: "Îl ne mange que des végétaux
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
toujours pas d’accord" „Tot nu e de acord” (negație referitoare la predicat) vs. "Îl n’est pas toujours d’accord" „Nu totdeauna e de acord” (negație referitoare la complement). Cu "ne" se formează și o construcție restrictivă, în care predicatul este urmat de conjuncția "que" „decât”: "Îl ne mange que des végétaux" „Nu mănâncă decât vegetale”. În construcția cu "ne ... que" poate fi prezent și "pas", dar atunci sensul propoziției este cu totul diferit, adică neagă restricția: "Îl ne mange
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
este cu totul diferit, adică neagă restricția: "Îl ne mange pas que des végétaux" „Mănâncă nu numai vegetale”. Fie "ne", fie "pas" poate lipsi în anumite cazuri. Se poate folosi numai "pas" într-o propoziție coordonată, pentru a evita repetarea predicatului: "Je connais Paris mais pas Dijon" „Parisul îl cunosc, dar Dijonul nu”. "Pas" trebuie omis în unele propoziții formule consacrate: "și je ne me trompe" „dacă nu mă înșel”. "Ne" sau "pas" pot lipsi facultativ și în funcție de registrul de limbă
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
accentuată: "(Țoi,) reste ici !" „(Tu) rămâi aici!”, "Venez plus près (, vous) !" „(Voi) veniți mai aproape!”, "Allons dans le parc !" „Să mergem în parc!” Spre deosebire de celelalte moduri personale, în cazul formei pozitive a imperativului, complementele exprimate prin pronume neaccentuate stau după predicat (în scris cu cratima între cuvinte), iar pronumele personal de persoana I singular complement indirect ia forma "moi". Topica cu pronume personale: Topica cu pronume personal și cu pronume adverbial: Dacă predicatul la imperativ pozitiv are și alt fel de
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]