3,008 matches
-
central, prin aparatul de lucru, realizarea legăturilor funcționale între secțiile de specialitate, între acestea și filialele teritoriale, precum și colaborarea cu terții. În exercitarea atribuțiilor sale, secretarul general este sprijinit de un secretar executiv al AȘJR, numit, la propunerea acestuia, de către prezidiu. ... ---------- Alin. (2) al art. 17 a fost modificat de pct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1 din 30 mai 2016 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 485 din 29 iunie 2016. Articolul 18 Mandatul președintelui AȘJR, al vicepreședinților și
STATUTUL din 2015 (*actualizat*) Academiei de Ştiinţe Juridice din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272980_a_274309]
-
AȘJR și al unităților din subordine Articolul 19 (1) AȘJR are un aparat de lucru la nivel central și la nivelul filialelor teritoriale. ... (2) Structura organizatorică a aparatului de lucru la nivel central și la nivelul filialelor se aprobă de către prezidiul AȘJR, iar statele de funcții, de către președintele AȘJR, la propunerea secretarului general. În m��sura în care în subordinea AȘJR se constituie institute și centre de cercetare, structura organizatorică a aparatului de lucru al acestora va avea același regim de
STATUTUL din 2015 (*actualizat*) Academiei de Ştiinţe Juridice din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272980_a_274309]
-
institutele Academiei Române au fost recunoscute de Comunitatea Europeană ca institute de excelență. Conform statutului actual, un mandat de președinte are durata de patru ani, iar o persoană nu poate deține funcția de președinte pentru mai mult de două mandate. Biroul Prezidiului Academiei Române este format din șase academicieni, din președintele Academiei Române, cei patru vicepreședinți și din secretarul general. Pe 16 iulie 2014, fostul șef al Fundației Academiei Române (Fundația Patrimoniu), Alexandru Bogdan, a fost pus sub urmărire penală pentru trafic de influență.
Academia Română () [Corola-website/Science/297366_a_298695]
-
Băcia, Hunedoara - d. 7 ianuarie 1958, București) a fost un avocat și om politic român interbelic și după cel de-al Doilea Război Mondial, prim-ministru în primele guverne comuniste ale României, între 1945 și 1952. A fost președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, funcție asimilată celei de șef al statului, în perioada 2 iunie 1952 - 7 ianuarie 1958. La 6 martie 1945 a fost impus în funcția de prim-ministru de către Uniunea Sovietică, care a amenințat
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
va fi exercitată de Adunarea Deputaților până la dizolvarea ei și întrunirea unei Adunări Naționale Constituante, care se va face la o dată fixată de Adunarea Deputaților. Aceasta va adopta noua Constituție a RPR. Prin al doilea proiect s-au numit membrii Prezidiului Provizoriu al RPR: Constantin Ion Parhon, președinte, Mihail Sadoveanu, Ștefan Voitec, Gheorghe Stere și Ion Niculi, vicepreședinți. Ședința s-a încheiat după numai o oră. Pe 24 februarie 1948 a fost dizolvată Adunarea Deputaților. Trei zile mai târziu s-a
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
fundamentală. Constituția Republicii Populare Române a fost promulgată pe 13 aprilie 1948. Groza și-a păstrat mandatul de prim-ministru până pe 2 iunie 1952. Zece zile mai târziu l-a înlocuit pe Constantin Ion Parhon în funcția de președinte al prezidiului Marii Adunări Naționale, instituția care asigura în mod simbolic șefia RPR. A rămas în această funcție până la sfârșitul vieții. Începând din anul 1948, autoritățile comuniste au început să impună modelul stalinist de organizare și conducere a societății. La 11 iunie
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
Se elaborase un program care prevedea tranziția spre comunsim, o societate ideală fără clase, cu o singură formă de proprietat asupra mijloacelor de producție. Congresul a adoptat o serie de decizii privind controlul colectiv asupra conducerii. Membrii CC și ai Prezidiului CC rămâneau în posturile lor dacă primeau 3/4 din voturi. La 19 octombri 1961, o serie de participanți la congres au adus discuția privind destalinizarea stârnind nemulțumirea grupei antipartinice-Molotov, Kaganovici, Malonkov etc. Hrușciov a oferit detali despre moartea lui
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
artiști încetase. La 10 septembrie 1962, Hrușciov a înaintat un proiect de reformă care prevedea împărțirea partidului în două: o jumatate se ocupă de probleme agricole, cealaltă de cele industriale. Dar nici această reformă nu a adus rezultatele dorite. Membrii Prezidiului se temeau că vor fi obligați să rezolve probleme economice concrete, micșorându-le prestigiul și crescându-le răspunderea. Cadrele regionale își vedeau puterea divizată. Hrușciov promovat dezvoltarea tehnologică: lansarea primului satelit artificial al Pământului, Sputnik, în octombrie 1957, care a
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
o tendință de a lua decizii și schimbări imprevizibile pentru partid. La 30 septembrie, urmând sfaturile colegilor de partid, Hrușciov a plecat la Soci să se odihnească. Folosindu-se de absență să, colegii lui Hrușciov au convocat pentru 12 octombrie Prezidiul CC, iar pe 13 octombrie a fost convocată Plenară CC. Întors la Moscova, Hrușciov a fost pus în față cererii de a demisiona din toate funcțiile. În fața unei plenare și a unui CC ostil, Hrușciov a demisionat. Leonid Brejnev, secretarul
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
din toate funcțiile. În fața unei plenare și a unui CC ostil, Hrușciov a demisionat. Leonid Brejnev, secretarul general PCUS, a venit la putere împreună cu Aleksei Kosighin ca președinte al Consiliului de Miniștri și cu președintele Nikolai Podgornii ca președinte al Prezidiului Sovietului Suprem. Conducerea unilaterală că cea specifică perioadei Hrușciov nu mai era tolerate. Perioadă Brejnev a fost considerată ca fiind una de normalizare și birocratizare a vietii socialiste cotidiene. Din a doua jumătate a anilor 1970, conducerea sovietică s-a
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
o treime. Brejnev a criticat reformele și reorganizările organelor economice și ale partidului ale predecesorului în cadrul Congresului XXIII al PCUS. Reformele erau însoțite de o schimbare neîncetata a cadrelor ce au dus la apariția neîncrederii în rândul funcționarilor de partid. Prezidiul CC a redevenit Biroul Politic, iar primul secretar al CC al PCUS și-a reluat vechea denumire de secretar general. În 1965-1966 a avut loc afacerea scriitorilor Andrei Donatovici Siniiavski și Iuri Markovici Daniel, declanșată de KGB. Ei erau acuzați
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
Siniiavski și Iuri Markovici Daniel, declanșată de KGB. Ei erau acuzați de propagandă și agitație în scopul subminării autorității sovietice. Au expediat în straintate operele lor care au fost tipărite. O serie de personalități literare și artiști au trimis scrisori Prezidiului CC în sprijinul celor învinuiți. Cei doi au fost însă condamnați la închisoare. Scrisorile au constituit însă o formă de protest politic. La 25 august 1968, un grup de intelectuali a protestat în Piață Roșie împotriva invadării Cehoslovaciei, printre aceștia
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
etnografic, în 1949 Comitetul executiv și Comitetutul orășenesc la Partidului Comunist al Moldovei, într-o hotărâre comună propunea Consiliului de Miniștri ai RSSM și Comitetului Central P.C. al Moldovei să redenumească localitatea în Dnestrovsk. În 1950 Comitetul executiv orășenesc roagă Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S.M. să schimbe denumirea orașului din Benderî în Suvorov (în legătură cu aniversarea a 150 ani de la moartea comandatului rus A. Suvorov). Niciunul din aceste demersuri nu a fost examinat de către organele implicate. În 1956, se mai încearcă odată
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
al lui Carol al II-lea, își schimbă orientarea politică după cel de-al Doilea Război Mondial, făcând parte din Partidul Comunist Român. În această perioadă este numit președinte al Adunării Deputaților și face parte din cei cinci membri ai Prezidiului provizoriu al Republicii Populare Române, care a preluat conducerea statului după abdicarea regelui. Scrie în favoarea Uniunii Sovietice și a stalinismismului. Multe dintre operele și discursurile sale, printre care și romanul politic "Mitrea Cocor", dar și celebrul slogan "Lumina vine de la
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
instalarea regimului comunist la putere, Sadoveanu primește cele mai înalte poziții care au fost acordate vreodată unui scriitor român, însoțite de beneficii materiale substanțiale. Între anii 1947-1948, el, alături de Parhon, Ștefan Voitec, Gheorghe Stere, și Ion Niculi, devine membru al Prezidiului ales de BPD. A rămas membru al noii Academii a Republicii Populare Române, și, alături de alți intelectuali pro-sovietici, este ales în conducerea acesteia. După ce Societatea Scriitorilor a fost reorganizată în Uniunea Scriitorilor din România în 1949, Sadoveanu devine președintele de
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Scriitorul donează în 1950 "Casa cu turn" statului român, și se mută înapoi în București, unde deține o casă în apropierea Muzeului Zambaccian. Între 7 și 11 ianuarie 1958, Sadoveanu, Ion Gheorghe Maurer și Anton Moisescu sunt președinții interimari ai Prezidiului Marii Adunări Naționale, funcție care îl propulsează vremelnic pe scriitor în poziția de șef al statului. Contribuțiile literare, dar și afinitățile ale politice, fac să i se acorde, în 1961, „Premiului Lenin pentru Pace”. Suferă un infarct care îi afectează
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
este și ea posibilă, dar doar în cursul aplicării dreptului marțial sau cu 3 de luni înainte de sfârșitul mandatului. Seimul și Senatul aleg din cadrul lor un președinte al camerei, numit mareșal ("marszałek") și vicepreședinți, numiți vicemareșali ("wicemarszałkowie"), care formează un prezidiu ("prezydium"). Președintele Seimului ("Marszałek Sejmu") este ales ca reprezentant suprem al camerei inferioare a Parlamentului. Prerogativele sale sunt conducerea dezbaterilor camerei și reprezentarea Seimului în exterior. Ambele camere creează și comisii parlamentare - permanente, care au drept scop pregătirea proiectelor din
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
fost numiți vicepreședinți. Statele membre erau reprezentate de câte un reprezentant al fiecărui șef de stat și de câte 2 reprezentanți ai parlamentului din fiecare țară (în total 30 de membrii), 16 membrii ai Parlamentului European și 2 comisari europeni. Prezidiul era alcătuit din președinte, vicepreședinți, 9 membrii ai Convenției și era asistat de un Secretariat al Convenției. Observatorii au fost compuși din 3 reprezentanți ai Comitetului Economic și Social, 3 reprezentanți ai partenerilor sociali europeni, 6 reprezentanți din Comitetul Regiunilor
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
pe principalii lideri de partid să-l elimine pe Beria de pe scena politică. Beria a fost abandonat și de principalul său aliat, Malenkov. Relatările despre căderea lui Beria sunt controversate. Potrivit unei versiuni recente, Hrușciov a convocat o ședință a prezidiului CC al PCUS pentru ziua de 26 iunie; în ședință a lansat un atac dur la adresa lui Beria, pe care l-a acuzat că ar fi fost în slujba spionajului britanic. Beria a fost luat prin surprindere. Au vorbit împotriva lui
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
ziua de 26 iunie; în ședință a lansat un atac dur la adresa lui Beria, pe care l-a acuzat că ar fi fost în slujba spionajului britanic. Beria a fost luat prin surprindere. Au vorbit împotriva lui și alți membri ai prezidiului, iar Hrușciov a propus demiterea sa imediată. Malenkov a apăsat un buton de pe biroul său - semnal convenit dinainte cu mareșalul Gheorghi Jukov - și un grup de ofițeri de armată aflați într-o încăpere alăturată au intrat în cameră și l-
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
Partidului Comunist al uniunii Sovietice din februarie 1956. În mod oficial, Gulag-ul a fost închis prin ordinul 20 al MVD (ministerul sovietic de interne) din 25 ianuarie 1960, pentru ca și MVD însuși să fie eliminat prin ordinul 44-16 al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, doar pentru a renaște sub denumirea de KGB. Numărul total de morți din sistemul lagărelor de muncă corecțională despre care există documente pentru perioada 1934 - 1953 este de aproximativ 1.054.000 (număr care include prizonieri
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
din 8) i-au căzut victime. Atât Republica Populară Română, cât și Republica Socialistă România, au avut la rândul lor o rețea de închisori, penitenciare și lagăre de muncă silnică pentru deținuții politici: „"Gulagul românesc"”. Prin Decretul nr. 6 al Prezidiului Marii Adunări Naționale din 14 ianuarie 1950 se ordonează înființarea Unităților de Muncă (UM). Scopul acestora a fost acela de a reeduca prin muncă persoanele care prin originea lor socială, poziția economică și trecutul istoric, pot reprezenta o amenințare la adresa
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
a stârnit puternice controverse, în prezent cea mai mare parte a dosarelor și documentelor putând fi consultate și studiate în cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Securitatea a fost, oficial, înființată prin decretul nr. 221 din 30 august 1948 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR. Inițial a purtat numele de Direcția Generală a Securității Poporului (DGSP). Securitatea a început să acționeze după lovitura de stat din 23 august 1944, când Ministerul Afacerilor Interne a fost infiltrat masiv de comuniști. Securitatea
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
a fost un politician sovietic și Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice care a condus Uniunea Sovietică din 13 februarie 1984 până la moartea sa care a survenit numai treisprezece luni mai târziu. Cernenko a fost și Președinte al Prezidiului Sovietului Suprem din 11 aprilie 1984 până la moartea sa. Cernenko s-a născut în Bolșaia Tes, raionul Novosiolovski, Krasnoiarsk Krai, Siberia. El a intrat în Komsomol în 1926 și în Partidul Comunist în 1931. A absolvit facultatea de istorie a
Konstantin Cernenko () [Corola-website/Science/298385_a_299714]
-
Ильич Брежнев, n. 19 decembrie 1906 - d. 10 noiembrie 1982) a fost conducătorul efectiv al Uniunii Sovietice din 1964 până în 1982, în calitate de Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și în perioadele 1960 - 1964 și 1977 - 1982, președinte al Prezidiului Sovietului Suprem (șef al statului). Ca șef al statului, a promovat o politică rigidă, ceea ce a dus la o politică de stagnare a vieții economice și sociale. A fost urmat la președinție de Iuri Andropov. s-a născut la Kamenskoe
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]