3,372 matches
-
mă fixa. Mă plictisești gândea el. Haide, încearcă - dă-mi un motiv să-mi înfig colții gândea el în continuare. - De ce latră toată noaptea câinele ăsta bădăran? am întrebat, întorcându-i câinelui privirea răutăcioasă. - Poate pentru că a fost scârbit de priveliștea studenților tăi de nouăsprezece ani punându-și-o în garajul nostru, mi-a răspuns Jayne imediat, fără să se întoarcă. Sau poate pentru că Jay McInerney s-a aruncat gol pușcă în piscina noastră. - Nu prea seamănă cu... Jayster, am zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se întoarse spre fereastră. Aparatul de filmat îl înfrunta. Nu se mișcă și nici mu încercă să se ascundă. Dar tata nu putu sau nu reuși să vadă nimic și se întoarse de la fereastră. Aparatul panoramă în jurul casei oferind acum priveliștea unei grădini mici și elegant aranjate, urmându-l pe tata care ieșise pentru a se îndrepta în direcția în care bolborosea jacuzzi-ul, aburul fiind împrăștiat de briza care unduia peste grădină. Luna atârna deasupra acestui peisaj și era într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și m-am așezat pe scaunul meu lângă fereastra care dădea spre Commons și aproape că m-a podidit plânsul pentru că în aceiași zi Aimee Light pretinsese că nu-l cunoaște. Afară, norii negrii care împânziseră Midland County se destrămau, priveliștea devenind atât de strălucitoare încât puteam vedea dincolo de Commons în valea de sub campus. Caii pășteau pe un câmp lângă un cort și un tractor galben se însăila printre stejarii și arțarii uriași care se înălțau în continuarea pădurii care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Schunda cânta frumos din ghitară. Altădată am fost invitată cu mama la masă la Comino, care locuia alături de casa D-lui Ciurea. Tot altădată plecam cu Dl. Comino și Aurel Băeșu, În trăsurica D lui Comino, ca să pictăm toți trei priveliști de pe malul Moldovei. Aurel Băeșu mi-a făcut portretul după natură, eu cu o pălărie mare albă pe cap. Nu mai știu de soarta lui. În fața tuturor ofertelor, eu rămâneam indiferentă, dar cu gândul la... Dl. Roman . De Costescu Însă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
este și părerea colegilor mei -, tezaurizând pe parcurs emoțiile, care să explodeze la Lisabona într-un final apoteotic. Așa, mi-e teamă că vom instala încă de la debutul traseului nostru un background defavorizant, un termen de comparație pretențios, față de care priveliștile altor escale vor păli în strălucire. De la hotel în orașul vechi ajungi cu metroul - 100 escudos (0,50$), un tichet pentru două călătorii. Metroul e nou, ușor de folosit (doar patru linii) și foarte curat. Călătorii nu citesc absorbiți romane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui, în Mexic, ca participant la un Congres al PEN Centrului Internațional, la Guadalajara. Vom merge de-a lungul coastei aproape o oră, admirând prin geamul autocarului întinderea verzuie a oceanului, împestrițată de fâșii violete, pierzându-se la orizont. O priveliște mirifică. Din loc în loc, stațiuni, hoteluri, pensiuni cu aspect mediteranean. La o răspântie de străzi remarc un indicator cu inscripția Estoril - localitate renumită pentru circuitul său de Formula 1, care găzduiește și etape ale Cupei Mondiale la motociclism viteză. Undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Evul Mediu și locul unor încleștări sângeroase dintre mauri și lusitani. Ziduri netede, creneluri precis decupate pe cerul albastru. Tot ce am primit acolo a reprezentat răsplata unei zile încărcate de emoții estetice, satisfacții culinare și decepții de exploratori întârziați. Priveliștea Lisabonei și a împrejurimilor sale de pe terasa Castelului Săo-Jorge - cred că ar trebui să constituie pânza unui mare maestru, expusă într-unul din faimoasele muzee ale lumii. Panorama orașului, absolut impresionantă, este vegheată aici, de pe esplanadă, de tunuri fioroase, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să constituie pânza unui mare maestru, expusă într-unul din faimoasele muzee ale lumii. Panorama orașului, absolut impresionantă, este vegheată aici, de pe esplanadă, de tunuri fioroase, de mult amuțite, orientate spre estuarul râului Tajo și spre cartierele centrale ale orașului. Priveliștea e dominată de acoperișurile îmbrăcate cu olane ale majorității caselor, alcătuind un peisaj uniform. Lunete instalate pe suporturi metalice te ajută să „personifici”, să scoți din anonimat anumite case și străzi, introducând o monedă de 100 de escudos. Câteva monumente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
expoziționale din capitala portugheză -, cu splendida lui colecție de corăbii, arme albe și arme de foc, piese de artilerie, uniforme și instrumente de navigație reprezentând toate perioadele istoriei. Lisabona nu ne-a dezvăluit decât o mică parte din frumusețile sale. Priveliștea pe care am cucerit-o pe terasa Castelului Săo-Jorge trebuie să cuprindă și acele perle ale geniului uman. Chiar dacă nu le-ai văzut cu ochii tăi, îți ajunge să știi că există - este un mod comod până la urmă de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în compartimente, dar mulți rămân să discute pe culoar. Îmi pare rău - poate la fel simt și alții - că nu voi vedea noaptea crestele Pirineilor. Cu o impresie mai puțin și, vorba lui Vitalie, cu o „ciupitură” în minus în fața priveliștilor care îți spun că ești chiar acolo, că nu trăiești o iluzie livrescă. 10 iunie, sâmbătă Bordeaux VITALIE CIOBANU: O dimineață mohorâtă, umedă de ploaie, în Franța. Oprim într-o haltă, dar numai pentru o transbordare: părăsim trenul incomod în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
uriaș în afara grupului nostru de scriitori și oficiali germani. Lunecăm în mare viteză fără să simțim nici cea mai mică denivelare a terenului, ca pe o suprafață intens polizată, suntem atât de integrați acestui spațiu mobil și perfect etanș, încât priveliștile de dincolo de geam par niște cadre de film a căror succesiune nu are nici o legătură cu ritmul vieții noastre din interior. Lumea s-a risipit prin vagoane: din fericire, unele sunt special rezervate fumătorilor, încât poți să eviți cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
verdeață, tronând peste podgorii întinse și pustii. E ciudat să constați că un asemenea latifundiu de mare valoare poate fi „uitat” între dealuri de ipoteticii săi stăpâni, chiar și într-o zi de duminică. Desigur, este o iluzie creată de priveliștea surprinsă de la distanță. Mă uimește via meticulos îngrijită, cu tufe aranjate în rânduri drepte, după un calcul matematic, ai zice. Stratul nisipos și cu mult prundiș a fost, evident, adus din alte locuri și turnat la rădăcina fiecărui butaș, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sus cu verdeață, e cu parter, etaj și o mansardă. Ferestre multe și mari, obloane date de pereți. Livadă la nord, o pajiște netedă, asemenea unui covor persan, în partea de est. Alei pitorești de plopi și carpeni deschid o priveliște adâncă, învăluită într-o ușoară pâclă, în care vezi sclipind la soare un viaduct întins peste râul Garonne. În depărtare, la limita ținutului Landes, o linie de chiparoși limitează podgoriile domeniului. Vizităm casa scriitorului în grupuri de 15 persoane, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înălțime, loc din care poți scruta împrejurimile - în zilele cu o foarte bună vizibilitate - pe o rază de 70 km (cel puțin așa scriu pliantele turistice). Și totuși, imaginea Parisului noaptea, contemplată de pe colina Montmartre, m-a impresionat mai mult. Priveliștile văzute din Turn au, în general, o stilistică previzibilă, clasicistă: Le Palais de Chaillot, școala militară și uriașul Câmp al lui Marte. Dar, curios detaliu, la nord, în depărtare, învăluite într-o pâclă, se văd building-urile înalte ale unui city
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
montarea de semnificații, care să garnisească discursul unui demnitar cu ce trebuie. Pe terasa cu parapet, spre care dau geamurile mari ale sălii de ceremonii, lumea încearcă să-și consume mai plăcut timpul afectat alocuțiunilor oficiale. E foarte cald, și priveliștea curții cu portic de jur-împrejur trezește încântare. Discut cu un coleg de tren, gruzinul Giorgi Achwlediani. Ajungem din aproape în aproape la situația din Cecenia și la relațiile gruzino-cecene, care sunt destul de încordate, zice el. Sigur că rușii fac atrocități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dramatice, în necuprinsul Uniunii Sovietice. Filmările alternează, caleidoscopic, secvențe alb-negru și color, se reiau anumite scene și se confruntă prim-planurile eroilor. Renunț la postura de spectator și urc panta abruptă, unde dau peste surpriza cea mare a scenariului: Marea Baltică! - priveliștea ei ne vindecă dezamăgirea de a fi acostat prea devreme. Totul fusese gândit în alt fel. De fapt, nu știu cât de mult mi-ar fi surâs o ieșire în larg pe o asemenea vreme. Suntem într-un loc izolat, marea își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am intrat, oamenii de pe peron, cu aerul lor pierdut, accentuând pustietatea garniturilor de pe liniile paralele, o haită răzlețită de câini, traversând fără chef peroanele intermediare, o debarcare sub un cer... de plumb (nu știu ce cuvânt mai potrivit să găsesc - în fața acestor priveliști dezolante, intră în șomaj imaginația cea mai exuberantă). O stare de tristețe, ca un abur otrăvit, începuse să-și facă loc în inima mea de îndată ce părăsiserăm Tallinul. Ba chiar de mai înainte. Ca în fața unei fatalități inexorabile: când înțelegi cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu ai aceeași vedere generală ca atunci când pătrunzi în ansamblul camaieu prin labirintul lipsit de armonie al suburbiilor. Odată pătruns în incintă, încâlceala străduțelor și îngrămădirea de clădiri te obligă să urci pe vreo terasă mai înaltă pentru o eventuală priveliște cuprinzătoare. Aluziile culturale, religioase domină în asemenea măsură aluviunile istoriei, contrastul dintre consistența memoriei stocate în spațiile inaccesibile și modestia a ceea ce vezi la suprafață este atât de mare, încât dacă nu dispui de explicațiile unui ghid bun, mai bine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Dar că iudaismul și islamul sunt intim legate prin niște relații comune cu regnul mineral, în vreme ce creștinul se însoțește mai degrabă cu vegetalul de la lemnul răstignirii până la crinul legat de cultul Fecioarei Maria -, nimic n-o atestă mai convingător decât priveliștea ce ți se așterne la picioare de pe Muntele Măslinilor, așa cum o poți admira pe înserat din înaltul celor Șapte Arcade, fostul palat al regelui Iordaniei transformat în hotel. În fața ta vezi deslușindu-se, în umbra zidurilor lui Saladin, cimitirul musulman
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
limbii române pe toată întinderea și pe întreaga-i istorie nu pierde nici un prilej pentru a-i ilustra tezaurul. Relatările diaristului perspicace, notele lui de drumeție pe itinerarii de la Balcic și Mangalia până în Deltă (1908 și 1914) cu rezonanțe în Priveliști dobrogene (1914) și-n Ostrovul lupilor (1941), cele din 17 iulie-2 august 1919, stilizate în Drumuri basarabene (1921) ori contactele transilvane (din luna mai 1927) la Deva, Uioara, Blaj, Crăciunel și Cheresig toate vorbesc de particularități și regionalisme. Precum textele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
istovitor pentru cineva corpolent (103 "chilograme") în uniformă militară. "Marșul mi-a ars tălpile așa de tare și mi-a rănit un picior"; până la "scheletul negru" al mănăstirii Probota, "două sute de metri, fac jumătate de ceas șchiopătând". Dealuri și râpi, priveliști copleșite de soare, "necazuri multe"; cursa comandată pune la încercare rezistența convoiului. Într-un Discurs către mine însumi (intercalat în jurnal) considerații deloc amabile despre ofițerii de carieră; "domnul căpitan Holban, cumnatul ilustrului literat Eugeniu Lovinescu", e un personaj bizar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am luat doi, și doi i-am lăsat..." Și urmează alte mărturisiri de pe vremea hoției lui pe care le face cu un aer cinstit, ca un om de treabă care nu se mai îndeletnicește cu lucruri de acestea. Cheile Bărnarului, priveliște măreață și sălbatică. Pod de lemn pe albia îngustă; la dreapta și la stânga pădurea neagră urcă drept în cer. Ici colo, în rărituri, se prevede muntele de var alb, și îți dă iluzia unei deschideri spre cer alburiu. Barnarul vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îngustă de se poate străbate numai cu piciorul. În Klosterstrasse, o biserică veche, cu clopote care cântă un imn vechiu și pașnic. Alături, în Parochialstrasse, case vechi germane, foarte vechi, înflorite și romantice: cele mai frumoase și mai cu caracter priveliști din Berlin. Am văzut ș-o biserică veche în fața căreia este statuia lui Luther. Aproape de Parochialstrasse, casa Orezului într-o parte și Primăria în alta. În piața Potsdam, mare circulație, c-un turn de semnalizare american pentru regularea circulației. Deaice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe mânele gâzilor (Țiganilor) spre a-l bate fără milă pe la răspinteni. Iar corpurile celor omorâți le lăsa să stea neînmormântate pe uliți, ca să se sature cânii din mâncarea lor și oamenii să se facă mai ascultători în fața unei așa priveliști. [PAGINĂ RĂZLEAȚĂ] Tatarii își luaseră timporar meseria săbiei. Nu puteau să-și câștige altfel pânea cea de toate zilele. Erau nevoiți să-și dea sângele pentru a agonisi. O expediție era o afacere (x). În vremi de pace erau blânzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sănătății. Doamna aceea, cu fierăstrăiaș și cu mănuși de piele pe mâini, nu făcea desigur un lucru rău. Sunt țări, unde așa ceva ar înfățișa o stare de mizerie și de umilință. Când m-am întors de sus, unde am avut priveliștea depărtată spre Sudeți și am intrat din nou în târg, am văzut vrăbii ciugulind într-un cotlon al uliței, fărâmături depuse de o mână caritabilă. Este obiceiu aici ca toate fărâmăturile dela masă să se strângă cu grijă și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]