3,972 matches
-
multe indicii autobiografice. În locul ocheadelor amuzate, a aluziilor malițioase, a sub- înțelesurilor împărtășite cu care Momentele ne obișnuiesc, avem parte de o ironie sarcastică, incomodă și neliniști- toare. De fapt, în locul umorului, avem sarcasmul, în locul comicului lejer, bulevardier, un comic problematic cu un dramatism conținut. Nu este nimic amuzant în acest moment care nu duce lipsă de un relief propriu grotescului ca expresie a deformării. Ce conferă unitate textului ? Din punctul meu de vedere, există două teme esențiale inter- conectate : exacerbarea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
postromantism în formule adesea epigonice, dar rezistente și capabile de mutații. Simbolismul are parte de un al doilea val cu cercul minulescian, iar postromantismul se diluează tot mai mult în formula sămănătoristă. Cariera revoluționară a junelui patriot cunoaște un hiatus problematic, punctat doar de susținerea tardivă a licenței în drept, teză al cărei titlu funcționează ca o sub- stanță de contrast, „Ordinea publică în Statul modern“. Și în acest caz, efectul augmentativ este prelucrat pe filiera unui retorism jucat, cel al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
păr de toate nuanțele posibile : ea înfățișează un munte depărtat în fund ; pe vârful lui stă un călător, iar la poale-i curge o apă mare ; dincoace de apă e un cioban, care pășunează o turmă de o speță destul de problematică ; în sfârșit, călătorul din vârful muntelui își aprinde țigara la luleaua ciobanului din vale... Ce per- spectivă ! De câte ori mă rade, o admir, căci într-adins m- așează cu fața spre opera lui - știe bine cât îmi place.” Într-adevăr, în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
literarității prin raport cu limbajul curent ; 2. ca o funcție mimetică a unor stiluri și idiolecte semnalat prin semne tipografice precum ghilimelele sau italicele, printr-un comentariu sau chiar de context. O didactică și sintetică trecere în revistă a întregii problematici a raportului dintre clișeu și literatură o avem în capitolul „Clichés, stéréo- types et littérature” din volumul lui Ruth Amossy și Anne Herschberg Pierrot, Stéréotypes et clichés. Langue, discours, société . Cel mai adesea, la Caragiale, clișeele provin din uzura unui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ferică în raport cu un Centru omologat. Mircea Eliade era preocupat de un astfel de demers în Românii, latinii Orien‑ tului (1943) prin comparație cu Portugalia. Și Andrei Pleșu identifica grotescul și caricatura drept componente ale unei stilistici identitare, ale unui raport problematic cu Sinele, iar această identificare deformatoare era pusă sugestiv sub semnul unui narcisism à rebours. „Suntem scuturați toți de febra caricaturii (s.n.), de voluptatea grotescului. Avem un ochi rău : cultivăm grimasa, reinventăm expresio nis- mul. Grimasa nu este aici cea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a fost prezent în tot cursul vieții. Axinte Frunză a fost, de asemenea, un scriitor cu totul remarcabil, care a scris nuvele, care a făcut traduceri reușite, recreând opere străine în limba noastră. Scrisul său beletristic este pătruns de seva problematicii sociale, care generează și îi animă mesajul profund uman. Scrierile sale sunt pline de observații fine, originale. Semnificative, în acest sens, sunt impresiile de călătorie de la Muntele Athos (1909ă, publicate între cele două războaie mondiale. Axinte Frunză a tradus, totodată
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
s) se cear) aprobarea Uniunii Sovietice pentru un eventual acord. Este puțin probabil c) rușii ar garanta un acord care „le-ar oferi prietenilor și clienților lor arabi mai puțin decât ar dori”. În ceea ce privește garanțiile americane, acestea sunt „aproape la fel de problematice”. Garanțiile trebuie s) aib) În vedere intervenția militar), iar Congresul și națiunea americane sunt dominate de o atitudine izolaționist). Chiar dac) ar fi un caz clar de agresiune, s-ar putea auzi voci scandând: „Nu mai vrem Vietnamuri!”. În afar
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Dumnezeu în grijă o viață mai bună oamenilor, libertate pentru țara sa. Dramatica istorie a Voievodului Ștefan și a Moldovei lui în furtuna acelor ani cumpliți fac subiectul unei tragedii demne de pana unui Shakespeare. Un roman cu bătaie lungă, problematic general uman ochind peste veacuri în omul de totdeauna, în omul zilelor noastre chiar. În acțiunile lui, Ștefan vădește grijă nu numai pentru prezent, ci prefigurează consecințele lor asupra viitorului: "Nu pot să vând țara veacului de întuneric". "E în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu fie o sală plină la fiecare din cele două spectacole. Din scuzele spectatorilor care ne-au așteptat la ieșire, manifestându-și admirația pentru spectacol, am aflat că sala respectivă avea o proastă reputație, având la subsol, cândva, un club problematic. Să ne uităm numai cine mai merge azi la Casa Sindicatelor și e suficient să constatăm că publicul se împarte singur în mai multe categorii! În Italia, prestigiul Scalei din Milano dă totdeauna fiori! Reputația câștigată a fost sfințită cu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
din partea Rusiei, care amenința siguranța sud-est europeană. În cadrul unui bal de curte, la care a fost invitat la 6 februarie 1883, Împăratul Franz- Iosif a ținut să-i precizeze că poziția guvernului român și animozitatea presei române Împotriva Austro-Ungariei fac problematic rezultatul apropiatei Conferințe de la Londra În chestiunea Dunării, și că Austro-Ungaria nu va ceda nimic. La 7 februarie 1883, Kalnoky i-a reproșat trimisului român că guvernul, În afară de dușmănia Austro-Ungariei la Dunăre, tolera mișcări și ziare iredentiste și nu
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
sigur. Este interesantă de relevat disparitatea părerilor exprimate de laici, soldați inclusiv, și cele formulate de mai mulți ecleziaști. Pentru laici, tânărul Calabria era un model de virtuți umane și creștine și inspira încredere; dar pentru ceilalți era o persoană problematică, complexă, dificil de încasetat în schema prestabilită a unui cleric model; îi recunosc virtuțile, dar se opresc cu preocupare asupra lipsurilor și defectelor sale. Cei dintâi dădeau atenție faptelor concrete ale solidarității, sincerității, fidelității față de cuvântul dat, zelului față de aproapele
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
își păstrează aproape intacte relațiile sociale și profesionale. Totuși, în anumite cazuri, starea lor se degradează atât de mult, încât se ajunge la incapacitatea de a îndeplini o funcție publică și chiar la izolare socială. Cele mai multe definiții ale delirurilor sunt problematice, de aceea mulți specialiști adoptă un demers multidimensional. O convingere este identificată drept "delirantă" (delusional) dacă: 1) este trăită ca un eveniment de o mare importanță personală, care preocupă intens pacientul în cauză, acum atât de pătruns de credința sa
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Deși o astfel de formulă generalizează prezența situați-ilor complicate la nivelul totalității ființării individuale, ea are meritul de a indica că unul dintre momentele fundamentale pe care le experimentăm ca oameni în decursul propriei evoluții prin lume este momentul problematic, vicisitudinea, clipa dificilă, secvența de incurcătură existențială. Așadar, obstacolul își poate asuma această ținută ontică de împrejurare complicată ieșindu-ne spre a ne întâmpina în traectul destinului nostru. Intrarea într-o astfel de secvență-paradigmă primejdioasă înseamnă introducerea de sine pe
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
presupunem că sunt, deasemenea, un membru optimist al unei societății plină de încredere în sine. Viciul domnește sub aparența libertății, iar progresul fără axiomatica iubirii se dorește a fi reperul fundamental pentru dinamica mundană. Lumea funcționează eficient-mașinal, fără situaționarea în problematic, ființa umană nu își mai ridică probleme, ci doar ecuații ce trebuie rezolvate puctual, fără apelul la alt tip de considerente, cum ar fi cele de ordin moral. În mijlocul acestei dinamici în care omul, paradoxal, se sacrifică pe sine, mai
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
1948 Reapariția Jurnalului literar, ca buletin al catedrei de istoria literaturii române moderne din București. Programul revistei e același: "Noul J. l. continuă în general programul vechi cu excluderea aspectului popularizant. Pornind de la punctul actual el va străbate literatura istoric, problematic și critic, în viziune sferică, mergând până la valorile universale și până la un concept despre lume prin fenomenologia artistică." G. Călinescu publică aici eseurile: Istoria ca știință inefabilă și sinteză epică, Universul poeziei, Poezia "realelor", "Domina Bona, Marino și Gongora etc.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
informând-o pe Cornelia Emilian.” Firește, nu poate fi vorba decât de același nebun: mai întâi a țintit de la distanță cu praștia, apoi a lovit din imediata apropiere. Crimă cu premeditare într-un spital de alienați mintali unde este foarte problematic dacă Eminescu avea ce să caute. Aceste concordanțe cu mărturia lui Dumitru Cosmănescu ne vor interesa în demersurile noastre următoare. Amintim că, după 1944, singur Virgil Ierunca susține, în Franța, că Eminescu a murit asasinat. România trecea prin alt infern
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
din studenție, care apoi îl va duce la Viena și, după însănătoșire, îl va aduce acasă după un ocol italian. Când confundă data de 28 iunie, atât de importantă în istoria pe care însuși o trăiește, cu un 8 iulie problematic N. Pătrașcu nu poate să convingă. Când propune relația Leopardi Ranieri ca gen proxim al aceleia dintre Eminescu și Chibici, nu vrea decât să epateze prin erudiție, cum fac mulți dintre contemporanii săi. Mai mult ca sigur, avem de-a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
prin enciclopedismul poetic practicat cu bună știință de Chatterton (inspirat și prin studierea antologiei The Muses library) ca o parte importantă a strategiei lui pentru a ajunge la faimă literară. Rowley ca autor din secolul al XV-lea este, însă, problematic dintr-un motiv ce poate fi derivat din două fragmente epice scrise de Chatterton în legătură cu poemul Battle of Hastings / Bătălia de la Hastings: aici Rowley este descris ca fiind nu autorul original, ci doar traducătorul unor "originale" scrise de un anume
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
unei evoluții a viziunii teoretice propuse de Ț. asupra actului literar, ca parte integrantă a fenomenelor culturale ale modernității și contemporaneității. Optând pentru o atitudine istoricista și relativista, autorul are în vedere, din unghiul analizei critice a discursului teoretic contemporan, problematică definirii literaturii și artei sau a existenței în contextul modernității a unor discipline precum istoria ori estetică. În Pour Cocon Idiotiseanul... interpretarea conduce spre o abordare instituțională a literaturii, completată de reconstrucția unor mituri fondatoare: geniul și actul de creație
TOMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290215_a_291544]
-
cele din urmă de diferențe de denumire și izolare a acelorași entități (ca unități de analizat) și, ca atare, avem de a face cu aceeași operație analitică, abordarea nivelurilor de analiză ca surse explicative ale relațiilor internaționale este mult mai problematică. În această a doua accepțiune, nivelurile de analiză sunt considerate în continuare a fi cele distinse de Waltz însă ceea ce diferă între teoriile relațiilor internaționale și, uneori, chiar de la un autor la altul, în cadrul aceleiași teorii, este ponderea atribuită fiecăruia
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
se propagă foarte ușor, creșterea comerțului ilegal ori presiunea asupra mediului datorită dezvoltării. Amenințările la adresa securității sunt cu atât mai evidente cu cât există o legătură directă între puterea economică și cea militară a unui stat. O delimitare clară între problematici este, după cum se observă, de multe ori greu de făcut, opțiunea încadrării conceptuale revenind cercetătorului, în funcție de scopurile studiului său. Amenințările din sectorul societal se referă la ceea ce poate afecta identitatea unei comunități oarecare. Dincolo de criteriul folosit, care poate fi de
Extinderea conceptului de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
vedere al trăsăturilor interne. Evidența regularității nu le era în nici un caz străină unor teoreticieni precum Morgenthau, după cum nu le scăpase nici protagoniștilor celei de-a doua dezbateri din cadrul disciplinei Relațiilor Internaționale. Utilitatea teoriilor la nivelul sistemului era larg recunoscută, problematic fiind însă faptul că aceste teorii sfârșeau prin a explica funcționarea sistemului făcând apel la variabile de la nivelul unității. Cum în arena internațională rezultatele nu corespund decât rareori intențiilor actorilor, înseamnă că trebuie să existe un nivel de cauzalitate care
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
acestei organizații mi-l puteți spune? A rămas numele organizației numele localității. N-avea un nume dinainte hotărât de noi... Pentru că toți puștii eram din Alexandria, Securitatea i-a spus „Organizația Alexandria”. Această organizație avea cumva legătură, ca viziune, ca problematică sau ca simpatii, cu Mișcarea Legionară? Nu, nu, nu. Noi eram prea tineri... Era fără nici o legătură cu Mișcarea Legionară. Nu eram nici copii de legionari, și noi nici n-am avut timp să trăim pe vremea aia, că eram
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
alt îndemn mai potrivit ca să-l scot din starea de ușoară panică în care intrase. Pentru numărul restrîns al celor ce l-am însoțit, sala senatului părea copleșitor de largă. Ascultîndu-i (auto)referatul, am reflectat, inevitabil, la „densitatea scrisului”, cam problematică, pe anumite porțiuni, în textul său. Prima calitate a lui T. e fluența, cu care, și de astă dată, a făcut o frumoasă impresie. În plus, revenindu-și din emoție, a jonglat, un pic histrionic, la limita prețiozității, cu nume
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
le numește „sferele marii erezii”. Fidel unei adevărate transe surrealiste, autorul pune În chestiune formele imitative și sterpe ale aparențelor, automatismele de memorie ale materiei, reproducându-și, apatică și monstruoasă, lehamitea, spleenul, atavismul. Tatăl, fascinat de „formele extreme, echivoce și problematice”, este un profet dezlănțuit În violente diatribe contra unui Demiurg rival, dar el este, mai ales, un Noe nocturn, somnambulic, care salvează, din nou și din nou, arca propriei sale creații și, prin aceasta, dreptul inalienabil al fiecăruia de a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]