3,076 matches
-
o mică fortificație (pe amplasamentul actual al Bisericii Reformat-Calvine). In secolele XIV-XV Turda se extinde neîncetat, contopindu-se, cu timpul, așezările învecinate Turda Veche și Turda Nouă. În jurul anului 1400 se ridică în centrul Turzii actuala Biserică Reformată-Calvină (până la Reforma protestantă - Romano-Catolică), iar în a doua jumătate a secolului al XV-lea Biserica Romano-Catolică, pe marginea de nord a pieței centrale. În secolul al XV-lea se construiește o reședință voievodală, locul în care s-au ținut câteva din Dietele Transilvaniei
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
bazele noii organizări a Ardealului sub suzeranitate turcă (“Principatul Transilvania”, condus de principi). Convenția Națională a Principatului Transilvaniei, convocată la Turda în anul 1544, anunță unirea Transilvaniei cu Partium. Diete ținute la Turda au decretat libertatea confesională a 3 culte protestante: reformat-luterană (în anul 1557), reformat-calvină (1564) și unitariană (1568), cât și tolerarea cultului ortodox românesc. La Dieta Transilvaniei întrunită la Turda în anul 1568 se proclamă libertatea religioasă pentru prima dată în Europa. În memoria acestui eveniment, pieței centrale din
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
a întreținut relatii frățești cu reprezentanții Bisericilor izvorâte din Reforma calvină, luterană și unitariană, întinzându-le o "mână caldă" și "lucrând în colaborare, în adevăratul spirit ecumenic". Ca semn de înaltă apreciere și prețuire a acestei activități ecumenice, Institutul Teologic Protestant din Cluj i-a conferit Arhiepiscopului Teofil înaltul titlu academic de doctor honoris causa, la data de 13 mai 1974. A trecut la cele veșnice în 3 noiembrie 1992, fiind înmormântat într-o cripta în subsolul Catedralei Ortodoxe din Cluj
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
murit pe 31 martie 1794 la Cluj, unde familia sa se mutase după ce devenise evident că reședința guvernului provincial va rămâne permanent acolo. Johann Michael Soterius von Sachsenheim (cel tânăr) s-a născut pe 2 februarie 1775. A urmat școala protestantă locală și apoi a studiat filosofie si drept la liceul din Cluj până în 1794, anul în care a murit tatăl său. După câteva luni, a intrat în administrația guvernamentală districtuală și, în 1796, a fost promovat în administrația guvernamentală centrală
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
o scrisoare deschisă trimisă de către sora lui, , conferinței episcopilor catolici din 1848 de la Würzburg, cerând reforme ecleziastice, precum abolirea celibatului preoților și oficierea cultului în limba germană, a cauzat controverse publice. a scris o scrisoare publică, acuzând-o de convingeri protestante. La rândul ei, Sophie i-a invalidat argumentele într-o altă scrisoare publică ulterioară. În vara lui 1850, împreună cu soția și fiul lor, s-a întors la Sibiu, unde au stat în casa familiei Soterius. Aici li s-a născut
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
fost Anselm de Aosta, unul dintre cei mai mari învățați ai scolasticii. În anul 1534, regele Henric al VIII-lea a ordonat separarea Bisericii Angliei de Biserica Romei și de papalitate, astfel fiind înființată Biserica Anglicană, una dintre primele biserici protestante. Astfel, arhiepiscopii nu mai erau supuși papei, intrând sub controlul strict al regalității engleze. Reformatorul Thomas Cranmer a fost pus arhiepiscop de Canterbury, devenind primul lider al noii Bisericii Anglicane și scriind prima carte despre ceremoniile și rugăciunele anglicanismului.
Arhiepiscopul de Canterbury () [Corola-website/Science/329648_a_330977]
-
Confesiunea neschimbată, recalcitrantă, din Hessa) a luat ființă în anii 1873-1874, prin inițiativa unui preot din provincia istorică germană Hessen-Nassau, ca o reacție împotriva religiei protestante impusă de ocupația prusaca. Confesiunea evaghelică din Hessa se baza pe învățătura lui Luther refuzând să accepte pe cea calvinistă. Hessa a fost ocupată în 1866 de Prusia, administrația prusacă creînd provincia Hessen-Nassau. În rândul populației din Hesa a apărut
Althessische Kirche () [Corola-website/Science/329670_a_330999]
-
europeni se consideră creștini, Catolicii sunt cel mai mare grup creștin de pe continent (reprezentând mai mult de 46% din creștinii europeni), al doilea cel mai mare grup creștin în Europa sunt Ortodocșii, care înglobează 35% din creștinii Europei. După Reforma Protestantă începută în secolul al XVI-lea, 18% din creștinii europeni sunt parte a religiei Protestante, de asemenea, reprezentanții religiilor creștine neoprotestante (Baptiști, Adventiști, Penticostali, etc) reprezintă 1.0% din populația creștină a continentului. După populație, Rusia este cea mai mare
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
mult de 46% din creștinii europeni), al doilea cel mai mare grup creștin în Europa sunt Ortodocșii, care înglobează 35% din creștinii Europei. După Reforma Protestantă începută în secolul al XVI-lea, 18% din creștinii europeni sunt parte a religiei Protestante, de asemenea, reprezentanții religiilor creștine neoprotestante (Baptiști, Adventiști, Penticostali, etc) reprezintă 1.0% din populația creștină a continentului. După populație, Rusia este cea mai mare țară creștină din Europa, urmată de Germania și Italia. În mare parte a istoriei sale
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
aeiparthenos"), pentru întreaga ei viață, Iisus fiind singurul ei fiu biologic, concepția și nașterea lui fiind considerate miraculoase. Această doctrină este susținută de evangheliile apocrife și de tradiția bisericilor creștine - ce au fost una până în 1054 și două până la Reforma protestantă (1517), inclusiv în timpul reformei protestante, chiar numele Mariei primind acest atribut: Fecioara Maria sau după cum este denumită în biserica ortodoxă. Până în secolul al IV-lea, doctrina a avut susținerea Părinților bisericii, iar până în secolul al VII-lea fusese deja confirmată
Pururea Fecioară Maria () [Corola-website/Science/328049_a_329378]
-
Iisus fiind singurul ei fiu biologic, concepția și nașterea lui fiind considerate miraculoase. Această doctrină este susținută de evangheliile apocrife și de tradiția bisericilor creștine - ce au fost una până în 1054 și două până la Reforma protestantă (1517), inclusiv în timpul reformei protestante, chiar numele Mariei primind acest atribut: Fecioara Maria sau după cum este denumită în biserica ortodoxă. Până în secolul al IV-lea, doctrina a avut susținerea Părinților bisericii, iar până în secolul al VII-lea fusese deja confirmată de mai multe sinoade ecumenice
Pururea Fecioară Maria () [Corola-website/Science/328049_a_329378]
-
al VII-lea fusese deja confirmată de mai multe sinoade ecumenice. Credința este inclusă în învățăturile bisericii catolice, anglo-catolice, ortodoxe, fiind exprimată în liturghiile lor, unde în mod repetat se folosește apelativul „pururea fecioară” în privința Mariei. Anumiți inițiatori ai reformei protestante, cum ar fi Luther, au susținut această doctrină. Totuși, mai târziu a fost abandonată de anumite biserici protestante, fiind menținută în prezent de către teologii anglicani și luterani. Credința în fecioria eternă a Fecioarei Maria, care este considerată ""(parte esențială a
Pururea Fecioară Maria () [Corola-website/Science/328049_a_329378]
-
anglo-catolice, ortodoxe, fiind exprimată în liturghiile lor, unde în mod repetat se folosește apelativul „pururea fecioară” în privința Mariei. Anumiți inițiatori ai reformei protestante, cum ar fi Luther, au susținut această doctrină. Totuși, mai târziu a fost abandonată de anumite biserici protestante, fiind menținută în prezent de către teologii anglicani și luterani. Credința în fecioria eternă a Fecioarei Maria, care este considerată ""(parte esențială a credinței catolice, spre exemplu), susține că Maria a fost fecioară înainte, în timpul și după ce l-a născut pe
Pururea Fecioară Maria () [Corola-website/Science/328049_a_329378]
-
pol. "Tumult toruński", ger. "Thorner Blutgericht") se referă la torturile și execuțiile ordonate în 1724 de Curtea Supremă a Poloniei aflată atunci sub conducerea regelui Frederic August II cel Puternic dintr-o dinastie saxonă. În timpul conflictului religios dintre populația majoritar protestantă reprezentată de Johann Gottfried Rösner, primarul orașului Toruń din Prusia Regală, și studenții colegiului iezuit, clădirea colegiului a fost devastată de o mulțime de protestanți germani. Primarul și alți nouă oficiali protestanți au fost acuzați de neglijarea datoriei, condamnați la
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
dinastie saxonă. În timpul conflictului religios dintre populația majoritar protestantă reprezentată de Johann Gottfried Rösner, primarul orașului Toruń din Prusia Regală, și studenții colegiului iezuit, clădirea colegiului a fost devastată de o mulțime de protestanți germani. Primarul și alți nouă oficiali protestanți au fost acuzați de neglijarea datoriei, condamnați la moarte și executați în ziua de 7 decembrie 1724. Orașul Toruń a fost construit de cruciații germani ai Ordinului Teutonic în apropierea unui mai vechi oraș al slavilor. În 1223 orașul a
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
polono-lituanienă era foarte tolerantă în problemele religioase. Totuși, această situație s-a schimbat pe măsură ce Contrareforma făcea tot mai multe progrese. În 1595 jesuiții au sosit în oraș pentru a promova Contrareforma și au preluat controlul asupra Bisericii Sf. Ioan. Oficialii protestanți au încercat să limiteze influxul populațiiei catolice în oraș, cu atât mai mult cu cât călugării iezuiți și dominicanii dețineau deja controlul asupra majorității bisericilor cu excepția catedralei Sf. Maria, singura care aparținea protestanților. În a doua jumătate a secolului al
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
distrugeri. Câțiva iezuiți au fost bătuți, icoanele sfinților catolici au fost profanate iar altarul principal, parțial distrus. După acest eveniment, atât iezuiții cât și dominicanii au încercat să-i convertească cu forța pe Johann Gottfried Rösner și alți 10 cetățeni protestanți de vază ai orașului, însă aceștia au refuzat și au rămas în oraș în ciuda presiunilor exercitate asupra lor de iezuiți, care i-au chemat în fața Curții Supreme a Regalității din Varșovia. Procesul s-a desfășurat pe timpul Sejm-ului liniștit din cea
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
1672-1741), un istoric repectat (autorul unei cronici a orașului, publicată în 1711 - "Chronica Thornica"), apropiat al lui Rösner și predecesorul său în funcția de primar, care va fi grațiat pe 12 decembrie și va emigra la Danzig (Gdańsk). Ultima biserică protestantă din oraș (Sf. Maria) va fi confiscată de catolici și atribuită călugărilor franciscani care au oficiat aici o slujbă chiar în ziua execuției (7 decembrie 1724), dată care de atunci este comemorată de protestanți ca fiind ziua execuției martirilor. În
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
călugărilor franciscani care au oficiat aici o slujbă chiar în ziua execuției (7 decembrie 1724), dată care de atunci este comemorată de protestanți ca fiind ziua execuției martirilor. În același timp au mai fost confiscate și acordate catolicilor o școală protestantă, o capelă și o tiparniță. S-a hotărât și ca majoritatea membrilor consiliului municipal să aparțină catolicilor. Evenimentul a fost folosit de propaganda susținută de statul Brandenburg-Prussia ca exemplu al intoleranței poloneze. Într-o mare parte a continentului unde protestanții
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
de pe întregul continent încât ar fi putut declanșa un nou război general european. În istoriografia poloneză, episodul numit “” este arareori menționat. Istoricul Norman Davies consideră că doar datorită acestui incident orașul natal al lui Copernic a devenit cunoscut în Europa protestantă.
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
secolului al XX-lea, tensiunile etnice și demografice, și în cele din urmă la declarația de independență în 2008. Rata înaltă de fertilitate a Irlandezilor catolici (40.8% din populația statului), creează o stare de tensiune permanentă din parte Britanicilor protestanți (41.6%). Mulți hinduși văd în musulmani o "amenințare demografică", din cauza creșterii demografice mari, având o rată de fertilitate ridicată și din cauza imigrației ilegale din Bangladesh. În anii 1950 Șoham Melamad a constatat că rata fertilității arabilor era mai mare
Amenințare demografică () [Corola-website/Science/328326_a_329655]
-
Maria și onoarea sa din cauza că este Maica Domnului, invocarea sfinților, mărturisirea preoțească, folosirea imaginilor la închinare sau despre pâinea și vinul care devin prin Euharistie trupul și sângele lui Iisus Hristos. Nicio comunitate a Bisericii nu subscrie la învățăturile protestante ale mântuirii prin credință (înțeleasă ca un lucru care nu necesită acte de iubire sau de caritate) sau la Sola Scriptura (prin care se exclud învățăturile doctrinare care au intrat în Biserică prin intermediul apostolilor sub forma Sfintei Tradiții). Cuvintele folosite
Diferențe teologice între Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/327563_a_328892]
-
profeți mici" sau "cei doisprezece profeți" poate face referire, de asemenea, la cele douăsprezece autori ai acestor lucrări profetice. Cei 12 scriitori și cele 12 lucrări sunt de obicei studiate împreună, și sunt ordonate în mod constant în Bibliile evreiești, protestante și catolice astfel: Multe Biblii ortodoxe ordonează cele 12 cărți astfel: Termenul "minor" se referă la lungimea fiecărei cărți (variind de la un singur capitol la paisprezece), chiar și cea mai lungă dintre ele fiind scurtă în comparație cu cele trei profeții majore
12 Profeți Minori () [Corola-website/Science/327588_a_328917]
-
Poloniei. Începând cu Marele Duce Lituanian Vladislav, dinastia Iagello a condus uniunea polono-lituaniană (1385-1569). Uniunea de la Lublin din 1569 a format Uniunea statală polono-lituaniană ca un jucător influent în politica europeană și o entitate culturală vitală. În 1525, în timpul Reformei Protestante, Marele Maestru al Ordinul teutonic, Albert de Hohenzollern, a secularizat teritoriul prusac al ordinului, cu capitala la Königsberg, a devenit fief al Coroanei Regatului Poloniei. Regatul Suediei, care fusese slăbit de Războiul de treizeci de ani, a semnat Tratatul de la
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
ziduri și turnuri. Înainte de 1465, castelul ce era locul de reședință al administrației a fost puternic devastat în timpul războaielor suedeze. După prima separare, castelul a fost în mare parte distrus, fiind conservată numai aripa principală, care a devenit o biserică protestantă. Apoi castelul a servit drept depozit și stație de pompieri. La sfârșitul anilor 70, castelul a început sa fie reconstruit și adaptat pentru a expoziții culturale, fiind finalizat în 1992. http://pl.wikipedia.org/wiki/Szlak Zamk%C3%B3w Gotyckich
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]