78,673 matches
-
pe filosoful Paul Ricoeur care a ținut o conferință cu subiectul: Justiție și răzbunare. Nicolae Manolescu i-a luat un interviu televizat lui Paul Ricoeur în care s-a discutat și despre Mircea Eliade. Prin intermediul Asociației EURO-CULTURE, încerc să ajut publicul din România la înțelegerea unor concepte și principii - politice, juridice, etice sau filosofice - care sînt necesare transformării mentalității, instaurării democrației, a societății civile și a unui stat de drept: "schimbarea la față a României". Fără asumarea lucidă și responsabilă a
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
zonă tulbure a enigmelor". * în același număr din iulie al Cuvîntului, un interviu cu profesorul și criticul teatral John Elsom, care a participat la Festivalul Shakespeare din Craiova. Ciudat că lipsește din prezentarea intervievatului tocmai referința cea mai importantă pentru publicul român și care ar fi lămurit și primul răspuns al lui Elsom: faptul că Editura Meridiane a publicat în 1994, în traducerea lui Dan Duțescu volumul Mai este Shakespeare contemporanul nostru?, coordonat de Elsom ca urmare a dezbaterilor pe temă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16832_a_18157]
-
a unei "rămîneri în lume"? Cred că observațiile lui Dan Mănucă, pertinente de altfel, ar merita o analiză curățată de inerții critice. Observațiile cu adevărat interesante le găsim în analizele "pe text" ale studiului: "Cu prima lui poezie adresată unui public larg (avînd în vedere audiența "Familiei"), Eminescu propune un model propriu, deși încă timid, de abordare a feminității, anume preluarea opticii civile asupra ei și canalizarea acestei optici către ceremonial și dubitativ." Dan Mănucă este un excelent stilistician. însă, în
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
și dirijați pe ecran, după bunul plac... Va veni, poate, și vremea cînd creaturile numerice vor căpăta o asemenea complexitate, încît își vor cîștiga independența, își vor fi suficiente lor înselor, își vor crea, singure, propriul cinema (numeric) și propriul public (numeric), pentru o eternitatate, și ea numerică... Dar să ne întoarcem de la SF la filmul istoric. De fapt, istoria e, în Gladiatorul, un simplu cadru - pentru aventură, curaj, răzbunare -, un cadru în care adevărul istoric propriu-zis nu interesează decît în
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
înfricoșător", trebuie să ajungă sclav, gladiator, trebuie să audă urletul arenelor dezlănțuite, trebuie să joace în spectacolul morții care cheamă aplauze. Poate din pricina violenței uneori amuțitoare din arenă sau de pe cîmpul de bătălie, filmul a fost "restricționat", în America, pentru publicul sub 17 ani. Altminteri, acest spectacol înflăcărat despre "putere și onoare" pare făcut în primul rînd pentru publicul foarte tînăr, pentru vîrsta la care se citește Spartacus. Russell Crowe, interpretul gladiatorului, ilustrul actor australian (născut în Noua Zeelandă), și-a început
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
care cheamă aplauze. Poate din pricina violenței uneori amuțitoare din arenă sau de pe cîmpul de bătălie, filmul a fost "restricționat", în America, pentru publicul sub 17 ani. Altminteri, acest spectacol înflăcărat despre "putere și onoare" pare făcut în primul rînd pentru publicul foarte tînăr, pentru vîrsta la care se citește Spartacus. Russell Crowe, interpretul gladiatorului, ilustrul actor australian (născut în Noua Zeelandă), și-a început cariera americană abia în 1995, cu un western oarecare (chiar dacă produs și jucat de Sharon Stone), Mai iute
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
a tot pierdut, pentru că a preferat mirajul. Iar mirajul e făcut să te ucidă. Ficțiunea își are regulile ei și n-o poți transfera în viață. Don Quijote știe asta și de aceea nu ezită nici o clipă. Nu-i pasă de public, nu-și abandonează rolul de actor, cum nici la acela de regizor nu renunță. Cînd ai ales să fii în ficțiune, orice du-te-vino este imposibil și, în final, sinucigaș. Cavalerii ce plecau în cruciade sau în căutarea Graalului o făceau
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
1968, la Galeriile Fondului plastic -, această expoziție a trezit un interes și o curiozitate aproape fără precedent. Numai retrospectiva Corneliu Baba din 1997 a reușit să mai determine o asemenea participare în masă. Dacă ținem seamă de faptul că reperele publicului pentru arta lui Camilian Demetrescu sînt minime, artistul a lipsit cu desăvîrșire din țară în ultimii treizeci de ani - din 1969 el trăiește în Italia -, iar după 1990 nu a deschis nici o expoziție în România, această așteptare enormă pare inexplicabilă
Arta bicefală (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16849_a_18174]
-
culturală pe care distanța și prizonieratul nostru comunist au transformat-o, pe nesimțite, în substanță mitologică. Evenimentul în sine, atît ca proiect cultural de mare cuprindere, cît și sub aspectul lui de ceremonial monden, a oferit, în mod cert, ceea ce publicul aștepta de la el: cantitate, suport teoretic, diversitate, acuratețe muzeografică, dinamică a spațiului și volubilitate a formelor, impact mediatic și, pe deasupra, acea doză necesară de imponderabil. Și este obligatoriu să vorbim acum despre această expoziție ca despre un fenomen mai amplu
Arta bicefală (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16849_a_18174]
-
prostului-gust specific propagandei comunistei face din Ioan Groșan principalul animator al grupului Ars amatoria. (în această calitate scrie, printre altele, romanul istoric parodic O sută de ani de zile la porțile Orientului, care, publicat în foileton, are ecou în rândurile publicului cultivat.) între 1978-1988, Ioan Groșan este profesor de limba și literatura română la o școală generală din București (experiență utilizată, fără îndoială, în descrierea atmosferei din prima parte a nuvelei Marea amărăciune), iar după 1989 face parte din conducerea a
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
frumusețe celebră a Parisului, să se privească pentru ultima oară în oglindă și apoi să se claustreze pentru totdeauna în palatul ei. Nu că mi-aș închipui că aceste rânduri o vor determina pe primadonă să nu mai cânte în public, mulțumindu-se - spre deosebire de Contesa care și-a spart oglinzile - să trăiască în memoria ascultătorilor tocmai prin reflectarea ideală din discurile ei! Au existat în teatrul liric modern personalități scenice mai puternice (Callas), voci mai interesante (Domingo, Baltsa) dar nu cred
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
jenă în fața acestui spectacol trist, refuzul de a accepta realitatea, inevitabilul. Și mai supărătoare au fost lapsusurile, greșelile solistei, încheiate cu o scenă de comedie bufă: diva mâniată a sfâșiat partitura dirijorului, aruncând-o pe jos în aplauzele fericite ale publicului (!). Este adevărat că bietul dirijor nu a avut prezența de spirit să-i acopere erorile (sărise 11 măsuri, uitase orchestrația) dar tot atât de adevărat este că reflexele, rapiditatea în reacții fac parte neapărat din panoplia de calități a unui dirijor - mai
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
e ritmată prin muzică (A.R. Rahman), versuri (Anand Bakshi), imagine (Kabirlal), coregrafie (Saroj Khan, Ahmed Khan, Shiamak Davar) și reverberează intens, remixînd sentimentele și amintirile eroilor într-un savuros cocktail al exuberanței și exaltării la unison. Creatori și spectatori. Publicul urmînd a fi îmbogățit de această - destul de rară în peisajul cinematografic actual - demonstrație de o iscusită filmicitate care impune elegant o pildă pe cît de specifică pe atît de universală: generozitatea în dragoste. Bineînțeles nu poate fi uitat meritul actorilor
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
Cum ea refuză acest plan diabolic, Carol începe să o supună unui tratament insuportabil, fiindu-i luat Mihai. A fost silită să părăsească țara. La început s-a opus. Finalmente, nemaiputînd suporta tratamentul ofensator (i se interzisese să apară în public la festivități alături de fiul ei), a părăsit țara, după ce Carol s-a angajat că fiul ei va sta cu ea, două luni pe an, la Florența unde s-a stabilit sau oriunde în altă parte! Șicanele, dure, au continuat, firește
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
Première, cu un clip electoral de 2h4o', numai bun pentru perioada electorală în care se află acum America. Rămîne de văzut ce va spune marele public, ale cărui reacții nu rimează, de obicei, cu cele ale criticii. Apropo de reacțiile publicului: după ce mai mulți cronicari bucureșteni au dat maximum de stele (e mult!) Omului din lună, al lui Milos Forman, am avut surpriza să văd, la o oră de prînz, la un cinematograf ultracentral și renovat (Luceafărul), cum filmul nu a
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
timpurile mult hulite...): Actul I - reprezentații în Sala Radu Stanca a Departamentului de Teatru din cadrul Facultății de Litere Cluj în prezența studenților, a cîtorva oameni de cultură invitați privilegiați. Actul II: mai 1999: spectacolul "călătorește" la New York și e prezentat publicului la Centrul Cultural Român împreună cu alte manifestări susținute de artiști clujeni: La New York, succesul e fără cusur. Actul III - din nou acasă, se dau puține reprezentații în sala Departamentului de Teatru. Același public de teatrofili devotați. De fiecare dată, maxime
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
spectacolul "călătorește" la New York și e prezentat publicului la Centrul Cultural Român împreună cu alte manifestări susținute de artiști clujeni: La New York, succesul e fără cusur. Actul III - din nou acasă, se dau puține reprezentații în sala Departamentului de Teatru. Același public de teatrofili devotați. De fiecare dată, maxime eforturi ale realizatorilor, de la curățenia sălii, aranjarea decorului, jocul propriu-zis, pînă la "dez-vrăjirea" ambalării recuzitei și altă spălare (la propriu) a "urmelor". Apoi, mutarea în incinta Teatrului Național Cluj, în spațiul Sălii Atelier
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
elementele comerciale, care nu pot lipsi, dar se cer bine strunite, presa trebuie să se orienteze spre marile valori.Cu excepția cîtorva ziare, din presa noastră lipsesc paginile de cultură, de știință, în vreme ce publicațiile specializate au, fatalmente, un acces limitat la public. Dar aș merge mai departe cu această discuție și cu această preocupare a domniei voastre legată de pedagogie raportată la relația profesor student. Există însă și această pedagogie, care privește întreaga plajă a societății. Și aici, vrînd-nevrînd, ajungem la modele
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
cărora le spunem astăzi antropologie culturală, respectiv cercetare antropologică, bîntuie întreaga operă a lui D. Caracostea, diversă, inegală și greu de parcurs, ca o obsesie fertilă pentru viitor, dar nocivă pentru propria carieră critică și pentru ecourile demersurilor sale în public. Căutările disproporționate în domeniul metodologiei, nevoia de a se explica și de a-și căuta justificări de ordin filosofic grevează textele sale și le fac confuze în ochii cititorului obișnuit, cel care stabilește pe termen scurt ierarhiile și reputațiile; ele
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
straturile existențialului, deși nu pot depăși condiția scrierii lor, care e cea de ficțiune a unei ficțiuni. Aceasta e, în fond, reconstituirea vieții unui scriitor (căci nimeni nu alcătuiește biografia unui anonim). Chiar dacă nu e tributară "romanțării", gen gustat de publicul larg și, în consecință, avînd un iz "popular", biografia nu poate fi decît o ipoteză a operei, o privire asupra acesteia dinspre rădăcini spre coroana-i inflorescentă. E o critică existențială a operei, dar nu mai puțin o critică, deci
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
au devenit în ultimii ani cărți: Spiritul românesc în fața unei dictaturi și Riscul în cultură. După cum se știe, eseul cu titlul Spiritul românesc în fața unei dictaturi a fost scris încă din 1988-1989, la Paris, din dorința autorului de a explica publicului francez ce se întâmplă în România. în schimb, textele din Riscul în cultură datează din perioada postdecembristă, când Nicolae Breban, dând dovadă de o anumită surditate față de vacarmul evenimentelor dramatice din România, monologa interminabil în legătură cu locul lui și al generației
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
Verlags-Anstalt" din Stuttgart (DVA), scris direct în germană, sare dintr-odată în ochii presei de specialitate și a mass-mediei din Germania și Elveția. Printr-o congruență formală, autorii recenziilor recurg la rîndul lor la titluri neobișnuite pentru a atrage atenția publicului, prin cronici de dimensiuni variabile și aprecieri diferențiate, dar dominant pozitive, asupra cărții tinerei scriitoare: Un număr de scamatorie, Peste tot și niciunde, Marea pe scaun, De păr, Acasă în străinătate, Un număr de virtuozitate și umor negru, Suferințe în
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
din Köln - un adevărat salon literar, printre ai cărui invitați s-au numărat și regretatul Marin Sorescu, și Alexandru Vona, Oskar Pastior sau Norman Manea - am făcut cunoștință cu Aglaja Veteranyi. O seară cu vînt și ploaie afară, cu un public foarte numeros, atent și sensibil, în interiorul librăriei ale cărei rafturi erau acoperite cu mari coli de hîrtie pe care erau reproduse sub forma unor citate, fragmente din textul romanului. Aglaja, care împreună cu partenerul ei Jens Nielsen este și fondatoarea grupului
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
directă, o inflexiune a vocii extrem de sensibilă pe parcursul lecturii făcute într-o germană impecabilă - i-au garantat din start Aglajei Veteranyi cu mult mai mult decît succesul scontat de organizatori. Ca de obicei, lectura a fost urmată de dialogul cu publicul în cursul căruia, cu o foarte bine mimată ingenuitate, autoarea nu a ezitat să dea răspuns și unor întrebări mai delicate... Cea mai naivă și poate cea mai stînjenitoare a fost însă următoarea: cît adevăr și cîtă ficțiune conține romanul
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
unui anumit mod de a "vedea lumea". Într-o stare de imponderabilitate între fictiv și real, discursul literar al autoarei pare a se prelungi și dincolo de paginile cărții, în dialogul pe care l-am avut după seara de lectură cu public. Înregistrat pe bandă, acest interviu este, conform mărturisirii Anglajei Veteranyi, primul pe care l-a dat ea în limba română. Stîngăciile de exprimare, căutarea cîte unui cuvînt potrivit în italiană, franceză sau germană, înainte de a-l afla (cu ajutor din
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]