3,728 matches
-
Ierunca, Virgil, Trecut-au anii, București, Editura Humanitas, 2000. Ierunca, Virgil, Poeme de exil, București, Editura Humanitas, 2001. Ierunca, Virgil, Autobiografia Antigonei, în "22", 47 (1992). Ionescu, Radu, Despre postmodernism DUPĂ sau DINCOLO, în "Familia", 1 (1988). Iorgulescu, Mircea, Prin pustiul de vorbe, în "22", 681 (2003). Iorgulescu, Mircea, Proiecte de sine, în "22", 673 (2003). Irimia, Dumitru, Structura stilistică a limbii române contemporane, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1986. Irimia, Dumitru, Introducere în stilistică, Iași, Polirom, 1999. Ivănescu, Cezar, Timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Nici măcar nuci/ Ca arborii cu umbră amară/ Și foșnet ușor,/ Un singur lucru știu să fac/ Cu o pricepere extraordinară:/ Știu să mor.// Nu mă laud,/ Știu să mor cum puțini oameni știu -/ Mă învelesc întâi în tăcere,/ Apoi în pustiu/ Și pornesc astfel încet, un pas,/ Încă un pas, și încă un pas,/ Până nu se mai vede din mine/ Decât un glas/ Așezat somptuos/ În al cărții sicriu./ Nu mă laud,/ Credeți-mă, știu să mor/ Și știu, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fizic, în cel textual, primul înlocuindu-l pe al doilea. Acest travesti nu dizolvă corpul de carne, ci îl definește". 160Carmelia Leonte, Poezie, utopie,..., în "Dacia Literară", nr. 59 (martie 2005), p. 58 : "Aici se află motivul neîmpăcării, strigătul în pustiu, nu în faptul că au trecut anii, nu în faptul că iubirea față de semeni este, de obicei, dezamăgitoare, ci în alegerea făcută pentru viața sa; și-a cantonat existența în pagină și, brusc, constată că marginile acestei pagini sunt aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a născut în Porto în 1887, se hrănește dintr-un amestec subtil de epicurism și de stoicism: "Egal mie aștept ceea ce nu cunosc/ Viitorul, al meu și al fiecăruia,/ La urmă totul fi-va tăcere, în afară de/ țărmul unde marea scaldă pustiul.24" Șlefuită, cizelată pînă la prețiozitate, această poezie e melancolie și pace interioară. Ricardo Reis aparține tradiției greco-romane. Calmului poetic al lui Reis i se opune frenezia excesivă a poeziei lui Alvaro de Campos, inginer naval pe care Pessoa îl
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
vreme în Orientul Mijlociu, în Nigeria și în Algeria, pentru ca în anii 90 să locuiască mai ales în Cuba, în Uruguay și în America centrală. Prin urmare, atunci cînd ne plimbă, alături de Yersin, între Europa și Asia, prin păduri virgine sau pustiuri sălbatice, răvășite de epidemii, îl urmăm cu încîn tare și convingere, pentru că totul "sună" autentic. Nimic nu pare inventat sau adăugat, neverosimilul destin al lui Yersin cucerind prin naturalețe. Și romanesc involuntar. Relatările peripețiilor sunt cu atît mai suculente și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
conflictele majore ale epocii sale, apărător al rebelilor și al revoluționarilor în timpul războiului din Spania, apoi sub Ocupație, în fine, în vremea războaielor coloniale. Altfel spus, corespondența întredeschide o ușă spre nebănuite resorturi de tandrețe și varii sentimente ale autorului Pustiului dragostei. Și trezește din nou interesul cititorului contemporan pentru o figură majoră a secolului trecut, pe care nici măcar premiul Nobel obținut în 1952 nu părea să o mai ferească de pulberea nimicitoare a uitării. E drept că indiferența respectuoasă manifestată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
etc. Utilizând un limbaj deopotrivă poetic și lucid, Baudrillard își anunță dintru început scopul căutarea și descrierea "Americii siderale, cea a libertății zadarnice și absolute a freeways-urilor, niciodată pe cea a socialului și a culturii; pe aceea a vitezei din pustiu, a motelurilor și a întinderilor minerale, niciodată America profundă a moravurilor și mentalităților"486 (s. a.). În acest scop declarat, Baudrillard își recunoaște din nou pasiunea de a transforma experiențele și imaginile în semne, oferind o semiologie a Americii așa cum a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Dar ea se obișnuise cu timpul, știa cum să-l ia... O durea sufletul de Sabinuța. Ar fi vrut să-i fie alături, să o ajute mai mult. Să nu o trimită în lume, de parcă îndărăt ar fi avut un pustiu. Pînă și el, tatăl, se mai întreabă ce e cu ea. Să nu-i uite, să vină mai des acasă... După ce i se termină cartela, Sabina mai ținu un timp receptorul lipit de ureche. Apoi se duse-n cameră și
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
nicio adiere nu se-nfiripa doar vocea pierdută a călătorului care-și striga numele pentru a nu se înstrăina complet și să nu fie surprins de omnitudinea pustie copleșit de-o stranie vacuitate precum focul interior e privegheat de himera pustiului de gând cum ard pocnind cuvintele rostind în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt închipuind o lume. Întruparea sensului Deturnare a sensului zgribulit în restriștea vraiște a zvonului uzurpator înfiripare a sensului pe colinele însorite ale gândului alunecos
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
jocul după numele mitului, Numai așa se poate spune că ești. Cheamă ceea ce în mintea umană e nimicul Gratuitatea, hazardul, Și totul împrejur se va preface în aer subtil, în fericirile copilului Când aruncă în unde pietricele Și vede în pustiul celuilalt mal O citadelă a anticilor. 23 decembrie 2006 Piatră linsă de apele de dinainte de întâia zămislire, Ochi desprins dintr-un zeu, Singurul bine ce rămâne în mâna cerșetorului Aproape de râul ce-și pierde respirația în tumultul vârtejului în pieptul
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
mormînt Păsări Ele trăiau liber - trei găini și un cocoș - fără frică pentru că nu știau că răul există Tratate cu bunătatea albului ce se dăruie deopotrivă mugurilor și noroaielor la strigare răspundeau în limba lor care nu consona niciodată cu pustiul Alergau spre întîmpinare infirmînd - erau singurele - aruncarea în viață în stilul cu care unda lovește țărmul băteau în ușă să anunțe șansa promisă de steagul înfrîntului Cînd ciuguleau din palmă funigei își scuturau roua pe un tărîm fără apus Punctele
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
nu este cruțat: lângă altar, "întins ca într-o ultimă încordare, zăcea scheletul celui ce fusese preot, îmbrăcat în resturile roșii ale sfintelor lui haine". Duja își conduce grupul către palat, care, straniu, nu se înfățișează delabrat, precum restul cetății. Pustiul locului este tulburat de apariția unui bătrân înveșmântat în hlamidă 61, care-i poftește, cu gesturi de infinită curtoazie, în sala cea mare a palatului, la nunta regală. Aici, expediția suferă un alt șoc: acolo, "era așezată o masă lungă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să numească Israelul „loc al revoluției“. Teologia politică iudaică, arată Taubes aici, este locul unde se manifestă plenar, pentru prima dată, istoria. Mitologiile orientale aveau mereu în fundal ideea cosmologică a eternei reîntoarceri. Poporul Domnului își primește însă revelația în pustiu, departe de neamuri, și, mai mult, știe că această revelație îi aparține în întregime. Din acest motiv, ea nu este un adevăr metafizic, ci o voce personală. În acest fel, Israel se constituie ca opoziție față de lume și, arată Taubes
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
descrisă de Bontaș în imagini apocaliptice: „...aceste multiple lupte cum și stricăciunile inerente trecerei unei armate de milioane de oameni cu mii de tankuri și tunuri, apoi de altă parte orașul fiind părăsit de o mare parte de locatari și pustiu, cete de haimanale s’au năpustit în multe părți ale orașului stricând și prădând o mare parte din clădiri (subl.ns.) ce prezentau tabloul trist al unor ruine”. c. Bârladul - un oraș înecat în mizerie Dacă aceste lupte de stradă
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
edificiile impunătoare și austere ale RDG și unde a izbucnit, în 1953, revolta muncitorească. Cît despre orașul din vest, acesta a avut drept punct de plecare Kurfürstendamm-ul, fosta sa zonă centrală devenind de asemenea frontalieră. Fostul centru devenise frontieră și pustiu, aflat între două orașe, între două lumi, între două jumătăți de Europă care au căpătat formă între 1946 și 1949. * Cînd am revenit la Berlin în 1950, blocada avusese loc (iunie 1948-martie 1949), cele două municipalități se constituiseră, RFG și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
uităm instantaneu istoria și teritoriile pierdute în favoarea unor hoți de drumul mare: „Plajele României”; „Plajele Basarabiei”; „Călăuza stațiunilor balneo climaterice”; „Sporturi nautice în România”, ș.a. Proprietarului ziarului național „Universul” i se interzisese vânzarea sau distribuirea lucrării proprii numite „Predică în pustiu” ce apăruse în anul 1941. Din lista nr.4 vom cita următoarele apariții editoriale: „Transilvania românească” (Seișanu Romulus, 1941); „Popas la frontiere” (Stelian Ungureanu, 1943); „Timocul” (Dumitrescu Jippa și Moțca Octavian, 1943); „Economia rurală bolșevică în Ucraina de Sud est
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
mallarmeanului „sugerer, voila le reve”: ,,Să nu dăm niciodată toate explicațiile, să sugerăm numai”. Simbolul și sugestia ocupă un loc aparte în romanul Ioana, mai mult decât în celelalte scrieri ale autorului. Mitul lui Tristan și al Isoldei, imaginea mării, pustiul Cavarnei, pisoiul Ahmed, toate acestea sunt elemente simbolice care contribuie la conturarea dramei eroilor. Poeticitate romanului vine și din reducerea la maximum a evenimențialului în favoarea exprimării unei game cât mai variate de emoții și sentimente: „Consider Ioana drept un poem
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
mai este posibil într-o lume inundată de armamente, dintre care o parte, dacă ar fi folosite de combatanți, ne-ar catapulta din, să zicem, lumea de la începutul secolului al XIX-lea, cînd colonelul Shrapnel testa proiectilul său mortal în pustiul din insula Foulness, într-o lume în care folosirea celor mai noi arme de război ar face războiul inutil din simplul motiv că ființele umane, ca să nu mai vorbim despre armate și sisteme de arme, nu ar mai putea exista
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
putea să o înmormânteze frumos pe fiica dispărută, dar și pentru că el i-ar fi reamintit permanent de anii de suferință, de jertfă. Munca istovitoare, batjocura și nedreptatea n-au înfrânt-o. Pierderea familiei a sporit însă încremenirea chipului și pustiul din sufletul ei. Această nuvelă este o adevărată capodoperă pentru că are acea capacitate de a răscoli sufletele cititorilor, de a rămâne neștearsă în memoria acestora. O mamă exemplară și o soție fidelă este și Vitoria Lipan, eroina romanului sadovenian „Baltagul
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
însă în curând seamă că se află în dosul clădirii care aici avea un singur etaj. Nimic nu este aici cum pare a fi. Bucătăria, birtul, holul de trecere, odaia de dormit sunt văzute prin ochii călătorului care marcat de pustiul lor exclamă prin vocea naratorială: Urâtă casă! De fapt stilul simpatetic și cel indirect liber sunt modalități tehnice ale unui scriitor care își vede și își aude eroii, care nu poate să scrie despre ei decât privindu-i, ascultându-i
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
vede silită să stăruie pe lângă el să accepte conducerea Institutului "Ioan Ottetelișanu" din Măgurele. "Slavici cu firea lui exaltată și naivă a primit propunerea cu entuziasm. Munca grea ce-i sta în față îl încânta. Planuri mari de cum are să prefacă pustiul în care intra în oază înfloritoare, toate acestea îl transportaseră de pe fața pământului și fără judecată și-a rupt legătura materială a vieții lui. Drumul drept și curat pe care umblase Slavici... acum s-a înfundat, a intrat pe o
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de intransigența acestui om dintr-o bucată care era Slavici. Din cauza acestui "surghiun" cel mai mult a suferit scriitorul pe care munca istovitoare și zecile de responsabilitățile ale fiecărei zile l-au ținut departe de scris. Din paisprezece ani în "pustiul" de la Măgurele, șapte ani au fost petrecuți în tăcere. Doar gazetarul nu uită să scrie două trei articole pe an pe care le trimite ziarul Tribuna poporului din Arad în amintirea anilor cu soare de la cotidianul sibian. Tribuna, cea mai
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
simbol al legitimității și al ordinii stabilite. Pleacă, strigă el. Eu voi comanda, pentru că așa e drept". "Vorace, încăpățînat, nesătul", cuceritor imposibil de satisfăcut, el începe atunci o aventură interminabilă care, odată cu fiecare bătălie, îi va conduce ostile spre acele pustiuri din centrul lumii ("Iată că am găsit locul"). Totuși, acolo Cap de Aur va cunoaște și înfrîngerea și moartea, chinurile agoniei, crucificat în mijlocul cîtorva dintre credincioșii săi. Acestora le-a dat măcar posibilitatea să trăiască aventura, să se depășească pe
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
luate drept credințe, cum spui tu, nu poți face un pas măcar, nu poți respira. (...) Cum Dumnezeu vă zice? Nihiliști, rosti Arcadie răspicat. Da... Pe vremuri erau hegeliștii, acum sunt nihiliștii. Să vedem și noi cum veți putea trăi în pustiu, într-o întindere fără aer16. În aceste câteva replici spirituale se condensează tensiunea care animă narațiunea lui Turgheniev și care determină fractura între vechea și noua viziune asupra lumii, cea a părinților, ancorată în vechile principii, și cea a fiilor
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Dar și o viață zbuciumată. Pe toate dusu-le-a, încredințat fiind, de-o cruce a jertfelniciei. în fiecare clipă-a respirării, Ioan șoptea, evlavios: „sunt pregătit de jertfă în fiecare clipă” (Autoportret), sunt și „suntem nădejdea stinsă a marelui Pustiu...” (Via Dolorosa) Precum izvorul, și el s-a dăruit „cu nfrigurare” (Cântec), pentru verticalitate. Că s-a ales pustia din tot și din toate... Asta e! Presărăm pe dalbu-ți drum multe regrete! Sângerânde regrete, iubite Poet! și-mpreună cu toți
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]