29,239 matches
-
era Înspăimântător când se supăra și mă fixa cu privirea!). Le fumam Într-un loc dosnic, umbrit de o galerie de viță de vie din spatele blocului nostru, sub geamul domnului Mărcușanu - un pensionar cu fața lunguiață și mintea dusă, care râdea ca un imbecil când ne vedea pufăind. Deschidea geamul larg, inspira cu nările desfăcute În vânt și Îmbrățișa aerul cu pleoapele strânse de plăcere, ca și cum ar fi iubit silueta unei femei ivită din fumul lăptos și unduios al țigării. Mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spus tanti Despina odată. Ce proastă și tanti Despina asta. Habar nu are că și-n poza aceea mama se forța să zâmbească (știu de la ea). Tata Îi spusese ”vaco” pentru că era un tip foarte gelos și pentru că o găsise râzând cu Marin Mitică, un prieten de-al său, care-i ținea maică mii mâna Într-a lui și-i ura fericire-n viață și casă de piatră. Iar tata era și el cam turmentat - Îi știu privirea cu care m-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă prăbușesc printre cioburi, Într un nor de praf... și nu mai știu nimic. După un timp, Întredeschid pleoapele agale, buimăcit. Probabil am leșinat, caci resimt o durere Între coaste și-mi pare că am obrazul lovit. Mă ridic Încet, râzând pe sub greață. Mă simt foarte bine. Mă simt victorios. Aș vrea să dureze cât mai mult sentimentul nou, de maximă eliberare. O forță necunoscută și nevoia de a trăi sentimentul acesta la nesfârșit mă Împing Înainte, risipind În mine un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
meu (se strâmbă un pic, Încrețind năsucul și micșorând ochii Într-un fel drăgălaș) dacă am fost un profesor sever cu elevii, dacă am dat „treiuri și doiuri”, așa cum făcea cu ei proful de istorie din liceu? Am Început să râd, spunându-i că istoria este o materie la care elevii trebuie să Învețe „de plăcere, nu de durere”, cum zicea Makarenko... un mare pedagog. S-a scărpinat cu degetul mic la tâmplă și, după o nouă sorbitură, m-a Întrebat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să Învețe „de plăcere, nu de durere”, cum zicea Makarenko... un mare pedagog. S-a scărpinat cu degetul mic la tâmplă și, după o nouă sorbitură, m-a Întrebat „care dintre domnitori Îmi este mai simpatic?” Mi-a venit să râd din nou, În dreptul cuvântului simpatic, dar am luat o Înghițitură din ceaiul meu, remarcând că l-am făcut cam amar. I-am spus că m-a fascinat Întotdeauna Ginghis Han, cel care, unind toate triburile mongole, a avut Întreaga Asie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
niciodată!), neluând În seamă postura mea, că astăzi este ziua ei de naștere (Împlinea 21 de ani). Iar ea, În fiecare an de ziua ei, Își oferea flori. Adică margarete - adăugă - pentru că margaretele erau cele mai frumoase flori de pe pământ!). Râdea fericită și făcea piruete, dezvelindu-și, În toată grația, pulpițele frumoase până sus (cunoșteam fiecare aluniță, fiecare semn de pe cuprinsul lor). Veni lângă mine (care continuam să aștept gheboșit, În poziția ingrată În care am fost surprins), Îmi șopti că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă Îngenuncheze, dezlănțuită atroce În locul acela. Melanie apăru În capotul ei strălucitor, verde Înflorat, cu părul viu răsfirat peste umerii delicați. Am băut șampanie și i-am făcut nenumărate urări, chiar dacă nu reușeam să găsesc cele mai potrivite cuvinte. Melanie râdea, pentru că-n urările mele o comparam când cu o căprioară gingașă, când cu o blândă felină, când cu o turturică sidefie. Hei, profu (așa-i plăcea să-mi spună de când a aflat că fusesem dascăl), hai să vedem ce mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acum, că am devenit tare curioasă... Și după ce-și dezvelea dinții albi și chițăia ștrengărește, sorbea din paharul cu șampanie și aștepta. 126 La mulți ani fericiți, lebădă grațioasă, am spus eu banal, frizând din nou ridicolul. Dar ea râdea cu toată ființa, coborând uneori capul spre umărul meu și amețindu-mă din nou cu parfumul părului ei bogat. Mi-a spus că se duce până la baie și a dispărut ca o ciută sălbatică. Am așteptat-o Îndelung, aranjându-mi puțin
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trecutului. Trebuia să ies undeva. Oriunde. Eram izolat de câteva zile. Locuiam singur, nu aveam prieteni și lucram mereu până târziu În noapte. Ieșeam... sau Înnebuneam de-a binelea. Ce dracu’, măi Lola, scoate-ți limbuța din paharul meu! Ea râdea apetisant și-mi arăta o limbuță alb-rozie, care mă enerva. Pe Lola am agățat-o acum un ceas În barul de vizavi. Nam intrat niciodată În barul acesta. Sunt profesor de istorie, mă cunosc bine toți vecinii : „Ce om deosebit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Înalt). „Nu!...” I-am răspuns sec. Știu că nu m-a crezut. Eu Însă, din seara cu pricina, n-am mai fost capabil s-o iubesc. Lola mă asculta absentă. Apoi, sesizând că m-am oprit, mă privi senin și râse de un păianjen minuscul care-mi cobora din creștet spre frunte. Nu-i frumos să râzi așa, fetițo! În halul acesta (chestia e că Lola mea părea tare prost educată: dădea capul pe spate cu o degajare dezarmantă, În timp ce râsul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu pricina, n-am mai fost capabil s-o iubesc. Lola mă asculta absentă. Apoi, sesizând că m-am oprit, mă privi senin și râse de un păianjen minuscul care-mi cobora din creștet spre frunte. Nu-i frumos să râzi așa, fetițo! În halul acesta (chestia e că Lola mea părea tare prost educată: dădea capul pe spate cu o degajare dezarmantă, În timp ce râsul ei căpăta accente ireale - un fel de râgâieli sugrumate Împletite cu sâsâieli dintre cele mai bizare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ploaie măruntă, deasă. Goanță cânta (așa obișnuia să facă atunci când ploua), iar Libelula se rotea În loc cu mâinile Întinse. Era tare caraghioasă Libelula. Firavă, lunguiață, chiar părea o insectă uriașă. Pistruiatul făcea pipi, iar fetița Îl arăta cu degetul și râdea. Apoi totul se opri. Un pârâit puternic și o lumină orbitoare, spartă Într-un mănunchi de scântei pulverizate ne paraliză un moment zbenguiala. Se auzi o bufnitură În spatele nostru. Ne-am Întors speriați. Undeva, sub firele de Înaltă tensiune, se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nimic. Picioarele i se ondulau Într-o arcuire perfectă de linii, iar Între ele, sus, la rădăcina trunchiului, nu se afla nimic. Ca-ntr un desen nevinovat de copii. Ia uitați-vă, băi, n-are puță!, zise Goanță amuzat și râse prostește, uitând parcă pentru moment ce era cu el acolo. Dar nimeni nu-l luă În seamă. Nu putem să-l lăsăm aici, Îngăimă Libelula... Trebuie să facem ceva. Cred că e mort! Mi-am lipit urechea de pieptul său
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
noaptea de 14 spre 15 iulie la orele 24:30, rapidul sosit în stație le preluă și pe ele ca pe niște bagaje pornite spre o destinație unde duceau Încă multe semne de Întrebare. Pe peronul gării din Iași, dimineața râdea ca o fetiță îmbrăcată într-o rochie subțire de vară, în culori pastelate, exuberantă, privind nepăsătoare la furnicarul de oameni, asemenea unui fluviu ce ieșise din matcă, umplând străzile bătrânului oraș moldovenesc. În vremea examenelor mai ales, dar și de-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Iată că a venit și ziua cea mare, spuse Ina. Nu i așa? Prietena ei nu-i răspunse. Se priviră reciproc, câteva minute, având aerul că împrumutaseră haine străine, timp ce păru a fi deosebit de îndelungat, ca mai apoi să râdă în hohote și să se îmbrățișeze. În ochii Olgăi se iviră câteva boabe de rouă. Dar reuși să spună: - După-amiază vin la tine, am atâtea să-ți povestesc... - Ce s-a întâmplat, se alarmă Ina? - Nimic, nimic, nu te îngrijora
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pline de dulceață erau probabil ca o înregistrare pe o bandă magnetică, puse într-un aparat și, cu o simplă apăsare pe un buton, erau redate cu fidelitate zecilor de fete, tot niște gâsculițe ca și ea. Așa ajunsese: prințesă! Râse amar. Bănuia că acest tânăr certat cu legea le produsese la multe ființe răni care, în unele cazuri, nu se puteau cicatriza toată viața. - Fiecare rău cu binele lui, conchise Ina. Tot așa de bine puteam fi eu în locul tău
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ei a doua zi. Ți-a fost greu? - Nu, chiar deloc. Dar n-am avut la mine un zâmbet de rezervă pentru inginerul tău. I-am spus însă că tu le-ai încuiat În dulap, dar mâine când vei reveni... Râseră pe seama inginerului care, în lipsă de alte ocupații aduna zâmbete, și-și promiseră să petreacă duminica în pragul căreia se aflau, împreună, ca în zilele lor cele bune... Alexandru Georgescu era un inginer cunoscut în orașul lui, deținea portofoliul care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Alex de-abia se dezmeticise. Intrând ca într-o vrie, o întrebă îngrijorat: - Care? Spune Ina, spune draga mea, acum când încă nu am mers în fața altarului, și nu am semnat actele la ofițerul stării civile. - S-ar putea să râzi, să consideri cerința mea ca pe o naivitate copilărească, dar eu port această povară de ani și ani. Când voi deveni soția ta, nu vei avea prilejul să-mi reproșezi niciodată ceva care să te lezeze, te voi ocroti, te
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
văd ce se întâmplă. Am rămas în scaunul cu rotile și am așteptat să se facă noapte. Prin minte îmi treceau tot felul de gânduri. Poate că eram pedepsit, deși nu știam de ce; poate că eram sabotat, poate că cineva râdea sau se juca cu mine, deși nu-mi venea deloc să râd sau să mă joc. Devenise un lucru mult prea serios, și totuși nu puteam găsi nici o explicație logică. În toiul nopții am început să caut în cărți, reviste
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
așteptat să se facă noapte. Prin minte îmi treceau tot felul de gânduri. Poate că eram pedepsit, deși nu știam de ce; poate că eram sabotat, poate că cineva râdea sau se juca cu mine, deși nu-mi venea deloc să râd sau să mă joc. Devenise un lucru mult prea serios, și totuși nu puteam găsi nici o explicație logică. În toiul nopții am început să caut în cărți, reviste și enciclopedii tot felul de explicații raționale sau mai puțin raționale, orice
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ei? Așa zice doamna, dar eu nu vreau. Balansoarul se lovea de pământ când într-o parte, când în cealaltă, iar praful se ridica în nori peste ciorapii trei sferturi. Numai ceasul lui Gabi strălucea și sus, și jos. Robert râdea, iar buzele i se subțiară, făcându-l să pară un om mare. Și pentru un om mare lumea se micșorează, căci el vede totul numai de sus. Dar dacă stai cu capul aplecat lumea crește la loc. Mâinile lui Robert
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
deasupra capului. Slavko se opri puțin să respire. Sângele îi bătea în cap și îi invadă obrajii. Toată iubirea din lume venea acum asupra lui și știa că o să fie fericit. Va mânca vată de zahăr de la Mali și o să râdă ca în reclamele de la metrou, cu gura până la urechi peste care o să atârne inegal firele albe și dulci de vată. Apoi va lua metroul și va ajunge în sfârșit undeva unde să nu fie decât tunelul gol fără nori și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
alesese cu haine impermeabile și hanorac cu glugă îmblănită, iar Dan, în costumul de scafandru, stătea în fiecare seară în barca pneumatică. Corina murea de râs văzându l cum călca rar până pășea în barcă, acolo, cu genunchii strânși, Dan râdea cu poftă și se tot amuzau până când și-au adus aminte de anunț. Din vârful patului Corina îl privea serioasă. — Tu știi ce zi e? — Cea din anunț. — Lasă anunțul acum. Nu-ți amintești deloc? Dan nu își putea lua
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ia două zile de concediu. — De ce să nu-ți iei? E vară, e cald, cu mine poate să stea și Nela. — Cum să stea Nela? — Dacă îi lași totul pregătit, o să stea. Mara dădu din cap afirmativ, iar doamna Aurelia râse satisfăcută, descoperindu și toată proteza cu dinții de plastic, drepți și foarte albi. Era încântată să o poată ajuta pe Mara, poate că ar fi vrut să facă mult mai mult, dar din patul ei nu era în stare decât
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se cere să devii parte din poveste, și nu oricare parte, ci aceea care imaginează totul. Tu vei fi autorul, te vei întâlni cu personajele, vei născoci fraze pe care să le rostească, le vei face să plângă sau să râdă, să se bucure sau să se certe, le vei asculta punctele de vedere și vei încerca să trăiești odată cu ele, printre ele; și în același timp vei purta chipurile lor asemeni unor măști. Mereu ai sperat să poți face acest
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]