2,925 matches
-
Să te lași ușor, ți-o fi frățior PÎnă-n primăvară Să dea iarba moale Să-i fie răcoare. Țărînă, țărînă De azi Înainte Să te lași ușoară Ți-o fi surioară PÎnă-n primăvară Să dea iarba moale Să-i fie răcoare. Mă uitai la răsărit Și văd norii venind Fură nori cu piatră Pe cutare...să-l cutroape. În acest timp se Împart cele 44 de gulerașe, Însoțite de colăcei. După slujbă, cei apropiați defunctului sau defunctei Își iau un ultim
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
ce-i drept de mascare a greșelii (de menținere în minciună, cu alte cuvinte) și a rușinii "publice" pe care ea o generează; ascunderea în fața chemării lui Dumnezeu: Iar cînd au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam și femeia lui de fața Domnului Dumnezeu printre pomii raiului" [Facerea, 3:8]; acest act semnifică tentația celui care greșește de a se retrage din fața celor în măsură să îl dea în vileag; temerea conștientă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cioară, Cea mai snovoasă Alta spetită, E ofticoasă; Mult obosită; Și cea mai bună Alta gușată E cea nebună; Tot ceartă cată; Toate pizmașe, Alta bârfește De om vrăjmașe, Prea neghiobește: Nerușinate, Una gângavă Înverșunate; Stă pe gâlceavă; Cât simt răcoare Alta bogată, Dau din picioare, Schioapă-ngînfată; Toți dracii strigă Alta calică, Ca să le frigă. BARBU PARIS MUMULEANU Barbu Paris Mumuleanu (1794-1837) e un mic autodidact, foarte moralist, care crede că prea am fost "neutri" și că a venit vremea să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Pământul e vânăt,- și-adînc împietrită Puterea rodirii în brazda lihnită; Un râu de cenușă e holda de grâu În care an-vară intrai pîn' la brâu; Cuptor e pământul - văzduhul dogoare, Și zorii n-au rouă, și-n murg nu-i răcoare. Reprezentativă este și tălmăcirea în versuri a Cântării Cântărilor, în lexic timid dar cu fraze alunecând grele, uleioase: Neagră sunt, dar în Ierusalim Nu-i alta mai frumoasă decât mine, Dulce sunt - ca mierea de albine, Ca ramura de viță
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
șesul vast, prin sclipitor noroi, se mișc-ursuzi, cu pași înceți, greoi, prin stuful de la margine de baltă... caii pe pustă: Plâng vânturile... Mânjii se joacă și nechează Și pusta-ntreagă plânge în dulcea după-amiază, Iar iepele robuste Pasc leneșe-n răcoarea nemărginitei puste... minerii văzuți ca niște forțe sănătoase ale animalității umane, în fine ereditatea însăși ce alimentează această nepotolită sete de viață: Ce tainice, străvechi, nebiruite, vii porunci haine Se războiesc în trudnicele-mi vine, De nu găsesc un loc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
casa amintirii nu-i astăzi și nu-i ieri, Căci orologiul vremii a încetat să bată Și clipa netrăită a înghețat pe el. Dar prin iatac adesea te-apucă și te fură Miresmele cosite a florilor de fân, Păstrate sub răcoarea pânzetului de in. Înlocuindu-se havuzurile cu balta și pășunile franceze cu Bărăganul, căpătăm o pictură superioară de-un impresionism fumuriu și dezolat ca al pânzelor lui Andreescu. Seara la Miorcani aduce aminte, prin vastitatea orizontului, de Zburătorul: Ritmic lanuri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de a se bucura de prezența materiei. Totul îl îmbată: târgul care "miroase-a ploaie", creșterea "de sfeclă, de mărării, de ceapă", nările boilor cu "miros de lapte și de rîpi", fânul plin de mireasmă udă", bălăcirea porcilor în noroi, răcoarea cărnii cartofului, izul vinului din cramă, parfumul gutuii, aburul jimblei, chiar mirosul de doctorii. Evreu, B. Fundoianu e invadat de o nostalgie de bucolic, caracteristică rasei sale biblice și potrivită vieții evreilor din nordul Moldovei. În Herța trec cirezile în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
departe decît privirea, iar privirea, ușor Înfiorată, străbate drumul invers. Există, e drept, și cerul, ca element cosmic, Însă cerul nu tulbură În nici un fel acest peisaj. Singura lui Însușire În Înserare este aceea că „s-arată acum mai cu răcori”. Nici un gînd de evaziune, nici o dorință de a depăși ordinea normală a lucrurilor. Ceea ce s-a putut remarca la alți romantici (propensiunea spre Înălțimi, tulburarea În fața transcendentului!) nu există În poezia lui CÎrlova. Expansiunea lui este limitată, privirea nu trece
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Căutarea se termină În versurile sensibilului CÎrlova cu o plîngere măruntă, eliberatoare: „De multă nemișcare, ce face piste toate, Vederea Împrejuru-i se’ntoarce cu fiori, Pămîntul În somn dulce geamăt parcă scoate Și cerul ni s’arată acum mai cu răcori. Dar ăstui suflet jalnic, lipsit de mîngîiere Odihnă, mulțumire nu-i poci găsi deloc; Oriunde veselia din inimă Îi piere, Și de aceea umblă fugar din loc În loc. Ce caută nu știe, dar simte că lipsește Ființa care poate să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
s-aude! E ceasul după urmă? Îngerul pocăinții cu ast d-aramă glas Cheamă la rugăciune pe rătăcita turmă. Natura se deșteaptă, visurile mă las. Rusește răsăritul, muntele rubinează, Îngînat pîntre aburi dealurile verzesc; RÎul adapă cîmpul ce rouă Însmăltează, Răcoarea dă viață și stelile albesc. Turme, cai, dobitoace la apă se coboară, Clopote bat, se scutur, cu-al dimineții zvon; La vîjÎitul morii undele se-nfășoară, Deschis e ochiul zilei acum pe orizon.” Meditația Începe la ceasul Înserării (ora romantică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În poezia română) nașterea iubirii de prezența unei „ființe aeriene”. Originea bolii necunoscute e, deci, cerească. Agentul ei este un zburător și forma de manifestare este „picoteala”, visarea. Erosul se manifestă prin declanșarea unei energii cu efect contradictoriu: foc și răcoare, ardere și paloare, cald și rece, o senzație de greutate și o ’Senzație de eliberare corporală: „În brațe n-am nimica și parcă am ceva, ................................................... Că uite, mă vezi mamă, așa se-ncrucișă...” Imaginile sugerează nașterea unei forțe necunoscute ce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
desfătător”, cerul comunică În mod misterios cu apa și pămîntul Într-o Îmbătătoare simbioză: „cer, aer, valul mării, e-o palidă coloră”... Peste tot se simte freamătul corespondențelor secrete: „cer, pămînt, eter și lună aiurează, se-nfior... .................................. și aerul ce varsă răcoarea, balsam, viață Îmbată-al nostru suflet cu magică dulceață”... Putem spune, văzînd și aceste exemple, că figura poetică a lui Bolintineanu se bazează pe un permanent extaz, pe o programatică Îmbătare. „Simțualismul” este conceptul care definește starea de beție În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Plutesc strălucitoare, strein și magic joc! Vezuvul varsă focuri În aria senină Și unda ce primește văpaia de lumină Răspunde printr-o ploaie de spumă și fosfor, Pe urma care trage pe mare-un vas ușor. Și aerul ce varsă răcoare, balsam, viață Îmbată-al nostru suflet cu magică dulceață, Îl scaldă-n universul ce-n raze s-a aprins.” Magica dulceață, iată ce caută În universul din afară D. Bolintineanu! O dulceață ce are valori terapeutice: e un balsam, și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fustele Mirelei? Nu, rochiță rândunelei! Vine ploaia de George Coșbuc Vine ploaia, bine-mi pare! În grădina am o floare, Ploaia o va crește mare, Vine ploaia, bine-mi pare. Vine ploaia, bine face, Spicul plin acum se coace, Spicului răcoarea-i place, Vine ploaia, bine face! 99 Alte evenimente importante din an: ¾ 15 SEPTEMBRIE Prima zi de școală de Eugen Frunză „Azi e prima zi de școală, Dragul meu, fii gata! Unde-i școală, nu i tocmeala!” Îmi vorbește tata
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
și ea se dovedește la fel de funestă. Crypto, „regele ciupearcă”, visând la unirea cu o ființă omenească, care însă e însetată de lumină, încearcă s-o aducă pe lapona Enigel în spațiul securizant, închis, al propriei condiții, „în somn fraged și răcoare”. Prelungită imprudent, tentativa expune din nou increatul logicii aspre, implacabile a viului - care nu e alta decât consumul, alterarea, altfel spus, moartea: „Dar timpul, vezi, nu adăsta,/ Iar soarele acuma sta/ Zvârlit în sus, ca un inel”. Părăsirea paradisului inexistenței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Cînd îmi spune 16, să pic uite-aici, nu alta. Și ce crezi? de unde crezi că-i? De unde? Din Tecuci, dom'le. Ce zici? Ce să zic? 7 august O fugă. Compartiment plin. Intrăm în munți și se simte deja răcoarea pădurii crude. Urmărim splendoarea de-afară. Numai ei doi. De cînd s-au urcat, mestecă întruna vorbe. Ce dinamică perfectă! Termina unul de spus una, tace cîteva secunde, reia celălalt. Și nu s-au cunoscut pînă acum. Cine-or fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spectaculoase, în care un Iliescu, oricum înghesuit (pînă și de ciraci) își înlocuiește cinicul zîmbet cu un no comment de vedetă dezabuzată. (Celorlalți comilitoni întru crimă pomenindu-li-se, în surdină, numele.) Și capac... festiv monstruosul Cozma e scos de la răcoare în chiar data comemorării. Producîndu-ne nu numai nouă, opiniei publice, consternare, dar și unui premier atît de credibil ca Tăriceanu, mirat parcă de actele pe care o justiție, atît de dubioasă și controversată, le produce sub autoritatea sa mult prea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
numeroși corespondenți ai abatelui Grégoire nu vor decît să-și apere particularismul lingvistic, argumentînd, de exemplu, că este vorba de o "limbă a fraților și a prietenilor", și că "pentru a distruge dialectul nostru ar trebui distruse mai întîi soarele, răcoarea nopților, stilul de alimentare, calitatea apelor, într-un cuvînt, omul în întregime!" Însă nu mai era nimic de făcut. Ruloul compresor a demarat. În noiembrie 1791, Rolland le recomandă preoților constituționali "să se întrețină cu ființa supremă" în franceză. În
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fie nici repezită, nici judecată cu asprime... Își termina periplul ei istovitor, îndoită sub povara bidoanelor enorme. Și când se termina tot laptele, urca la „Șura”, cu picioarele amorțite, cu brațele înțepenite. Dușumeaua, întotdeauna curată, goală, păstra încă o plăcută răcoare matinală. Avdotia intra, o saluta pe bunica și, scoțându-și încălțările ei mari, mergea să se întindă direct pe jos. „Șura” îi aducea un pahar cu apă, se așeza lângă ea pe un scăunel. Și vorbeau amândouă încetișor înainte ca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
puteam oare să descifrăm acele formule cabalistice? Potârnichi și ortolani! Prepelițe de podgorie à la Lucullus! Bunica, înțelegătoare, căuta echivalente evocând alimentele foarte rudimentare ce se găseau încă în magazinele din Saranza. Încântați, gustam din acele mâncăruri imaginare agrementate de răcoarea cețoasă a oceanului (Cherbourg!), dar trebuia deja să pornim din nou pe urmele Țarului. Ca și el, pătrunzând în palatul Élysée, ne-am fâstâcit la vederea tuturor acelor haine negre care au încremenit la apropierea lui - gândiți-vă puțin, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vagonului („Dar cine naiba a dus-o în deșertul acela prăpădit?”, exclamase într-o zi prietenul tatălui meu, pilotul de război). Alături de ea, nemișcat și el, stătea soțul ei, Fiodor. Boarea care năvălea în vagon nu aducea nici un pic de răcoare, în ciuda goanei rapide a trenului. Au rămas îndelung în golul acela de lumină și căldură. Vântul le freca frunțile ca un glaspapir. Soarele sfărâma priveliștea într-o puzderie de cioburi. Dar ei nu mișcau, ca și cum ar fi vrut ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mirat-o și pe ea, Charlotte a simțit cum se naște și răsună în mintea ei un gând limpede: „Mai întâi a fost infernul orașelor arse și, câteva ore mai târziu, - calul acesta care paște iarba plină de rouă, în răcoarea nopții. Țara asta e prea mare ca să poată fi învinsă. Liniștea din câmpia asta nemărginită va rezista bombelor...” Niciodată nu se simțise atât de apropiată de pământul acesta. În timpul primelor luni de război, somnul i-a fost străbătut de o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nimic. Totul era prea luminos, fără cuvinte. Nici măcar nu mai aveam nevoie să mă uit la fotografie. Închideam ochii, clipa aceea era în mine. Și ghiceam până și bucuria încercată de cele trei femei, regăsind, după căldura leneșă a verii, răcoarea de toamnă, veșmintele de sezon, plăcerile vieții citadine și, în curând, chiar ploaia și frigul ce aveau să-i sporească farmecul. Trupurile lor, inaccesibile cu o clipă în urmă, trăiau în mine, scăldându-se în mirosul înțepător al frunzelor uscate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de gânduri amare: bătrânețea lui și războiul care avea să continue și când el nu va mai fi. Deodată, în aerul spălăcit al zilei înghețate, a simțit mirosul unui foc de lemne. Gustul plăcut și puțin acrișor se îmbina cu răcoarea brumei de pe câmpul golaș. Bătrânul a tras adânc în piept, cu lăcomie, o gură de aer de iarnă. Unda unui surâs i-a colorat chipul auster. Și-a mijit puțin ochii. El era bărbatul ce respira cu nesaț vântul înghețat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
iubesc” din lume. Să îi propun să ne revedem în ziua aceea sau a doua zi era de neconceput. Noaptea noastră nu putea fi decât unică. Ca și trecerea pachebotului, ca și somnul nostru fulgerător, ca și trupul ei în răcoarea marelui fluviu ațipit. Am încercat să-i spun asta. Am vorbit fără șir despre scârțâitul nisipului sub pașii ei, despre singurătatea ei pe malul acela, despre fragilitatea ei, în noaptea precedentă, care mă făcuse să mă gândesc la tulpinile de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]