3,125 matches
-
necum să facă obiect de judecată. Prin acest procedeu s-a instalat frica - societate Întemeiată pe teamă. - Și unde o să ajungem? - Am și ajuns, domnule Pavel. Vedeți, din cînd În cînd se spune că vine un dezgheț, - de fapt un răgaz ca prostimea să mai tragă aer În piept, adică noi, o Înșelare, interval În care arestările se mai răresc sau nu mai au loc, cum e acum de pildă, constatîndu-se că nu mai sînt necesare Închisori pentru că societatea, asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
leșuri, ați distrus templul lui Jupiter Maximus, ați ars cel mai sacru loc din întregul Imperiu... — Eu n-am fost acolo, replică mesagerul. Anotonius îl privi disprețuitor. — Ai venit să ne implori să vă acordăm tratative sau să ceri un răgaz... — Împăratul meu le-a trimis la tine și pe vestale, îl întrerupse mesagerul. Ele te vor implora să negociezi. — Le vom trimite înapoi, cu tot respectul cuvenit. Nu mai poate fi vorba de tratative. Vitellius nu a respectat înțelegerea. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
interogație, a ascultat și ascultă cu ochii larg întredeschi și o piniile, gândurile și ideile celora cu mult har în vorbire sau cu mult „stuchit la furcă”. Ce crede el despre lumea de azi și de mâi ne nu are răgaz să ne spună în dulcele grai moldovenesc, fiindcă niciodată gândul lui nu este destul de pritocit, destul de slobod în a o lua razna prin pădurile întunecate ale spiritului. S-ar părea că înlăuntrul lui vibrează diapazonul celor zece sfere muzicale celeste
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Îi plăcuse chiar foarte mult. După ce-am Înghițit surpriza lipită pe mărul lui Adam În care abia trăsese Wilhelm Tell, m-am pregătit să mă clatin de fericire, să mă dau cu fruntea de masă, Însă n-am avut răgazul cuvenit, fiindcă profesorul a Încheiat propunîndu-mi să-mi introducă două, trei texte Într-un volum colectiv de proză scurtă ce urma să apară curînd la Cartea Românească. Era prea mult. Am dat pe gît paharul cu bere Azuga fără spumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o controla și reprima? Acolo unde e subiectul unei astfel de atenții, literatura dobîndește o autoritate extraordinară, inimaginabilă În țările unde e lăsată să vegeteze ca o distracție nevinovată și fără riscuri. Firește, și represiunea trebuie să Îngăduie momente de răgaz, să Închidă un ochi din cînd În cînd, să alterneze abuzurile cu indulgența, cu o anume imprevizibilitate; altfel, dacă nu mai există nimic de reprimat, tot sistemul ruginește și se uzează”. Cum reamintește și Carmen Florian În Dimineața: „De ce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
șirul acesta de zile desperate și fără memorie (căci, dacă n-aș avea jurnalul, nu mi-aș aminti nimic din acea vrerile, într-atît de viu și de atent eram la cele ce se petreceau în jurul meu și niciodată nu aveam răgaz să-mi amintesc sau să meditez, să leg faptele unele de altele, să reactualizez anumite scene; așa că acum trebuie să mă conduc după firul acelor foarte sumare însemnări, ca și cum aș descifra viața altuia, căci memoria acelor zile și nopți de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dar nu știam de unde să te iau. Și apoi încă n-am luat-o la picior, fiindcă nu prea știu de unde și cum s-o încep. Mai bine spus, cu ce s-o începi... Dar... dacă mi-i da oarecare răgaz să găsesc o cale, ar fi cea mai potrivită treabă. De la mine ești liber ca pasărea cerului. Atunci, pe curând, vere! Pe... curând! Până să mă dumiresc eu bine ce a vrut să spună când a cerut un răgaz de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
oarecare răgaz să găsesc o cale, ar fi cea mai potrivită treabă. De la mine ești liber ca pasărea cerului. Atunci, pe curând, vere! Pe... curând! Până să mă dumiresc eu bine ce a vrut să spună când a cerut un răgaz de gândire, omul meu dădea deja cotul uliții Muzelor... (N. B lcescu) * Drept să spun, după o vreme am cam uitat de întâlnirea cu ieșeanul și de promisiunea lui... Într-o bună zi, însă, dis-de-dimineață, aud bătăi în ușă. Alerg
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
buze: „Cine poate fi la ceasul acesta?” Răspunsul aveam să-l capăt îndată: Bună dimineața, vere! Bucuros de oaspeți? Mai încape vorbă? Bun venit! Intră că se crapă mălaiele! - îi răspund întinzându-i mâna cu bucurie... Mă gândeam că în răgazul ce și l-a luat poate că a găsit un răspuns la întrebarile care mă frământau... Ieșeanul, însă, intră, se așează comod în fotoliu și tace... Mă uit întrebător la el, dar dumnealui tace mâlc. Îmi dau seama că o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cultive vița de vie. Ei? Aici ne vine în ajutor cartea „Podgorii ieșene”, scrisă de distinsul arheolog și profesor Vasile Chirica și de Silviu Văcaru. Și câte lucruri interesante nu spun ei acolo! Dacă-i pe-așa, atunci dă-mi răgaz să citesc și eu această carte, fiindcă atunci om putea vorbi aceeași limbă. Altfel eu aș fi un simplu ascultător și nu se cade. Cum să fie mincinosul, vere? Ce motive ai să pui această întrebare? Dacă n-aș ști
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a fost, în ziua de 7 mai, rănită. O săgeată a nimerit-o în piept, dar rana nu a fost foarte gravă. Oricum, satisfacția victoriei domina orice durere trupească. - Majestate, trebuie să-i urmărim pe dușmani. Să nu le dăm răgaz să se regrupeze, să-și organizeze forțele și să redevină periculoși - a sugerat tânăra. - Noi credem că englezii nu mai au forța să se refacă. Nici moral și nici material. Le- am dat o lovitură prea puternică, ca să nu se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
chimir lat și ghintuit cu ținte lucioase îi dădeau o înfățișare de haiduc. Ii lipsea doar hamgerul... După ce l-a cercetat și l-a cântărit din priviri - rămânând mulțumit - lui Pâcu i-a revenit buna dispoziție. Si-a luat un răgaz pentru a goli ulcica cu vin și a trage un fum din lulea și a grăit apoi către străin: Așa spune, omule, și nu mă fierbe în zeama mea. Incă o dată iertare, gospodarule! Prin urmare, eu păzeam oile părinților flăcăului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în șanț fiind. Căzu secerat de o rafală de mitralieră. Părăsi poziția, după ce atacase și-i scosese pe adversari de pe poziții, trecând printr-un îndrăcit baraj de artilerie. Instinctul îl învăță să evite schijele proiectilelor de artilerie. Într-un mic răgaz îi instrui pe soldați și pe sergentul lor, cum să se ferească de lovituri: apreciind șuieratul proiectilelor prin aer. Ca să se convingă c-au înțeles - era o chestiune de viață și de moarte - îi ascultă ca la școală, dăscălindu-i
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Ca orice bărbat fără obligații, în perioadele de calm își permitea câte o escapadă în oraș, unde-și făcuse deja niște relații. Întotdeauna fu zgârcit în amănuntele despre cunoștințele din Odesa. Verificând și supraveghind posturile de pază, își permitea uneori răgazul de a se așeza pe nisipul fin al plajei, privind în larg. Zbuciumul Mării Negre, care-n vreme de pace îndeamnă la visare și melancolie, linia orizontului, frântă când și când de valurile mari, delfinii mici străini de încrâncenările oamenilor
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
scrisoare de la Clane. Acesta îi solicita o audiență pentru a discuta "acele probleme legate de apărarea imperiului, despre care departamentele tale au strâns informații". Ce l-a înfuriat pe Tews în privința scrisorii a fost că mutația nu-i dădea nici măcar răgazul să se aranjeze după întoarcere. Era adevărat că activitatea de reculegere nu-l angaja - dar era o chestiune de politețe față de funcția pe care o deținea. Tews hotărî într-un acces de mânie rece că îndârjirea lui Clane purta toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Guvernul lordului consilier Tews s-ar prăbuși ca un castel din cărți de joc. Tews ezita. Avea un plan care ar fi avut mai mulți sorți de izbândă dacă era aplicat în mijlocul nopții. Dar asta însemna să dea atacatorilor un răgaz suplimentar de câteva ore, pentru jaf. Hotărât să nu mai aștepte, expedie un ordin către a treia legiune, încă neangajată în luptă, să pătrundă în tunelul care duce în centrul palatului. Ca măsură de prevedere, și cu scopul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
ca asta... Și-l închipui convingând imperiul linnean să-i împlinească voia. Mulțimile hipnotizate. Cei mai importanți bărbați vrăjiți. Rupse vraja cu un efort de voință. Spuse: - Sunteți Czinczar? - Sunt Czinczar. Identificarea aceea limpede i-a oferit Lydiei un alt răgaz, deși mai scurt. Dar de data asta și-a revenit mai repede. Și complet. Ochii i s-au îngustat. S-a uitat la marele bărbat cu o ostilitate care sporea. - Înțeleg - spuse ea - că scopul venirii mele aici va eșua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
intra în clădire, înainte de a putea face ceva sau să atingă ceva. Dar nu sunt decât o șleahtă slabă de pungași, așa că le pun dorința sub semnul întrebării. Dar ce importanță are? Te îndoiești cumva? Cele aflate îi dădură un răgaz lui Czinczar; nu-și dăduse seama cât de încordat era. În ultimă instanță, își spusese, situația era destul de simplă. Adresase o invitație deschisă oamenilor de știință ai templului să vină și să aibă grijă de "câteva vestigii metalice ale zeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
zi, l-a văzut cum dispărea. E limpede că așa a fost, dacă vă gândiți bine. Pentru că, dacă l-ar fi prins când se întorcea, ar fi făcut, pe loc, o criză de isterie. În situația dată, însă, a avut răgazul să se frământe din tot sufletul, și, apoi, să-și revină, încet, încet. Nu-i de mirare, deci, că îl urmărea pretutindeni prin casă, ca o cață arțăgoasă. O mulțime de cuvinte îi stăteau pe buze, dar nu îndrăznea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
Dar Nahaș, Amonitul, le-a răspuns: Voi face legămînt cu voi dacă mă lăsați să vă scot la toți ochiul drept, și să arunc astfel o ocară asupra întregului Israel." 3. Bătrînii din Iabes i-au zis: "Dă-ne un răgaz de șapte zile, ca să trimitem soli în tot ținutul lui Israel și dacă nu va fi nimeni să ne ajute, ne vom supune ție." 4. Solii au ajuns la Ghibea, cetatea lui Saul, și au spus aceste lucruri în auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
săi și a trebuit să dea și el rândul altui ins devenit proprietar al prăvăliei, ajungându-se pe vremea comunismului la magazinul sătesc al comerțului socialist de tristă amintire. După ce eu am plecat la Școala Normală, nu prea am avut răgazul de a-mi aminti de acest om cu originalitatea și pitorescul lui care, ca orice om a trebuit și el să părăsească cu regret lumea în general și lumea în particular, a satului în care a trăit cu folos reciproc
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
adevărată regăsire, după ani de despărțire! Apoi momentele petrecute împreună în acele memorabile zile, după care, fiecare pe drumul său... Atunci nu știam că vei ajunge în îndepărtata Canadă, primitoare pentru persoane cu o superioară calificare profesională. În momente de răgaz când și când mă uit la fotografiile făcute în mai 1992 pe Esplanada din fața Turnului Eiffel, alături de Mariana și de micuța Alexandra, astăzi o sârguincioasă studentă ce-și clădește cu încredere viitorul... Anul trecut studia la Roma, anul acesta la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bere în mână, așezat în cur pe bordură), însă nu-și amintea, totuși, unde citise asta sau dacă citise așa ceva vreodată... Pentru prima oară în acea zi își spuse că are nevoie de Lucia. De fapt, dacă ar fi avut răgazul necesar pentru a rumega ideea respectivă - însă nu poți duce la bun sfârșit o astfel de activitate atunci când personajele din romanul nescris bat la ușă și atunci când tu, scriitorul, pui în pagina word-ului un scenariu absurd care se transformă în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lumea unor vise din care nu găsea puterea să mai iasă, nu realiza asta), îl pironi cu o privire fermă. Vru să spună că dorea să se întindă pe jos și să doarmă un mileniu, dar interlocutorul nu-i lăsă răgazul să pronunțe cuvintele. Vă putem oferi bilete către Ură, către Iubire, către Trădare, către Dezamăgire, către Ipocrizie sau Speranță. Clasa întâi, a doua sau, dacă vă permiteți, există și varianta business class... Ce preferați? După ce reuși să-și liniștească respirația
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pas din cariera mea. Orice vagă tendință spre tristețe sau Îngrrijorare care mă Împunsese câteva minute mai devreme a fost brusc Înlocuită de iritare. — Foarte bine, atunci. Hai să „facem o pauză“, am zis eu sarcastic, cu răutate. Un scurt răgaz. Pare o idee strașnică. M‑a privit cu ochii aceia mari, căprui, cu o expresie de uimire mută și durere, după care și i‑a Închis ca pentru a alunga din ei imaginea chipului meu. — OK, Andy. Te eliberez din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]