5,132 matches
-
pe dinafară. Torțe și focuri de tabără luminau cerul nopții deasupra Râului Nagara. În depărtare, unitățile a treia și a patra se vedeau mergând fără oprire spre răsărit, cât fu noaptea de lungă. — De mult nu ne-am văzut! Glasurile răsunară la unison, în momentul când Hideyoshi și Shonyu se întâlniră. Mă bucur nespus de mult că, de data asta, și tu, și fiul tău v-ați unit cu mine. Și nici nu-mi pot exprima recunoștința pentru ceea ce ați făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în Okazaki? Cei doi terminară toate aranjamentele înaintea zorilor. Shonyu luă micul dejun împreună cu Hideyoshi, apoi se înapoie la Inuyama. A doua zi, câmpul de luptă păru, la suprafață, somnolent, dar, pe dedesubt, se simțeau semne tainice de mișcare tăcută. Răsunând în atmosfera ușor înnorată a după-amiezei, dinspre Onawate se auzeau focuri de arme inamice și aliate. De pe Drumul Udatsu se înălțau, în depărtare, nori de praf, în locul unde două sau trei mii de soldați din armata apuseană începeau să atace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să circule între Gakuden și Inuyama. Apoi, sosi ultimul mesager, cu un raport de la Shonyu. Mormăind în sinea lui, Hideyoshi bău alene supa de pe fundul castronului. În seara aceea, focuri de muschete se auziră, de departe, din spatele taberei principale. Împușcăturile răsunaseră, ici și colo, din primele linii, încă de la ivirea zorilor și continuară până a doua zi. Chiar și în acel moment, se credea că era acțiunea de deschidere a unei ofensive generale din partea armatei apusene a lui Hideyoshi. Dar prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o bună distanță de Prima Unitate. Oamenii se așezară să se odihnească și să-și mănânce rațiile. În timp ce luau masa, soldații ridicară privirile, întrebându-se care o fi fost motivul fumului care se înălța. Caii pășteau iarba, în timp ce, peste câmpie, răsunau râsete. La aflarea aceleiași informații, Unitatea a Treia se opri, în mod firesc, odihnindu-și oamenii și caii la Kanahagiwara. Imediat în urma ei, Unitatea a Patra își struni, la rândul său, caii, pentru a aștepta ca unitatea din față să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
odată cu ciocnirea celor două armate, toată depresiunea Karasuhazama se transformă într-o vâltoare de sânge. Împușcăturile nu conteneau o clipă. Era o luptă disperată, într-un loc îngrădit de coline, iar nechezatul cailor și dangătele lăncilor și ale săbiilor lungi răsunau în toate direcțiile. Vocile războinicilor strigându-și numele către adversari zguduiau cerul și pământul. Curând, nu mai rămase nici o poziție neangajată, pe toată întinderea îngustă a zonei, nici un comandant sau soldat care să nu lupte pe viață și pe moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mică încât, dacă oamenii lui Honda ar fi strigat, glasurile inamicilor ar fi ajuns înapoi la ei. Chipurile soldaților dușmani se vedeau bine, iar pașii celor douăzeci de mii de oameni, amestecați cu tropotul nenumăratelor copite ale cailor, traversa râul, răsunând în piepturile oamenilor care priveau. — Kazumasa! răcni Honda în spatele lui. — Ce e? — Vezi ce e pe malul opus? — Da, este o armată imensă. Coloana pare mai lungă decât însuși râul. — Tipic pentru Hideyoshi, râse Honda. Numai el are talentul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iute al râului. Oamenii lui Honda trebuiau să facă totul în același ritm, dar de două ori mai repede și mereu pe fugă - fie că atacau, fie că-și reorganizau subunitățile. Întrucât se aflau în apropierea apei, focul de muschete răsuna mult mai tare decât s-ar fi auzit de obicei, iar fumul de la praful de pușcă se întindea peste râu, ca o perdea uriașă. În timp ce un grup sărea în față și trăgea, celălalt își pregătea muschetele. Apoi, acest grup se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plicticos s-o mai lungesc mult. În toamna asta, va trebui să rezolv problema, odată pentru totdeauna. Încă o dată, anunță că o mare oștire avea să plece pe front. Timp de două zile înaintea plecării, flautele și tobele spectacolelor Nô răsunară din adâncurile fortăreței principale. Din când în când, se auzea râsul gălăgios al unei mari mulțimi de oameni. Angajând o trupă de actori Nô, Hideyoshi își invită la castel mama, soția și celelalte rubedenii, pentru a se bucura împreună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
duseră la vasalii superiori pentru a-i informa despre opinia celor mai tineri. — Secretar! strigă Ieyasu. După întâlnirea cu trimișii lui Nobuo în camera de audiențe, revenise în apartamentele lui, unde stătuse un timp singur, în liniște. Acum, glasul îi răsună. Secretarul aduse o călimară și așteptă dictarea stăpânului său. — Vreau să le trimit scrisori de felicitare atât Seniorului Nuobo, cât și Seniorului Hideyoshi. În timp de dicta misivele, Ieyasu privi pieziș și închise ochii. Într-adevăr, pe când șlefuia proporțiile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cîntăreții și Chenania, căpetenia muzicii între cîntăreți, și David avea pe el un efod de in. 28. Tot Israelul a suit chivotul legămîntului Domnului cu strigăte de bucurie, cu sunete de goarne, de trîmbițe, și de chimvale, și făcînd să răsune lăutele și arfele. 29. Pe cînd intra în cetatea lui David chivotul legămîntului Domnului, Mical fata lui Saul, se uita pe fereastră, și cînd a văzut pe împăratul David sărind și jucînd, l-a disprețuit în inima ei. $16 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
putea să-și dea seama de ce se simțea atât de legat de el. De fapt, știa prea bine dar încă refuza cu încăpățânare să-și accepte sentimentele. Ar fi fost o contradicție flagrantă cu perceptele în mijlocul cărora crescuse. Îi mai răsunau parcă și acum în urechi primele cuvinte cu care i se adresase mentorul său, atunci când fusese acceptat la o vârstă fragedă în rândul Independenților: "Profitul este cheia existenței noastre. Tot ceea ce avem mai bun în noi trebuie pus fără cumpănire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
pradă, nici argint. 20. Din ceruri se luptau, de pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera. 21. Pîrîul Chison i-a luat, pîrîul din vremurile străvechi, pîrîul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji! 22. Atunci copitele cailor au răsunat, de goană, de goana năbădăioasă a războinicilor lor. 23. Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemați, blestemați pe locuitorii lui, căci n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului, printre oamenii viteji." 24. Binecuvîntată să fie între femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
sclipet care pare a veni de undeva din adâncul ființei...” Rememorez întâlnirile cu ea. Mereu îmi apare în fața ochilor acea privire care parcă te despoaie de toate și te cercetează fărâmă cu fărâmă. Peste acest fel de a privi îmi răsună în urechi niște cuvinte care par firești doar pentru cineva care ar fi fost de față la toate întâlnirile mele cu bătrânul. “Apoi cum vă înțelegeți gândurile unul altuia și cum sporovăiți când sunteți împreună, mai rar așa oameni, și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
să-și ceară scuze de la mine care nu mă mai opream din plâns, așa, doar ca să-l pot răzbuna pe învățător pentru nedreptatea care i se făcuse. Tatăl lui îl aducea în ridicol din prea multă dragoste. Și acum îmi răsună strident în urechi cuvintele lui când se întoarce de la târg: ”Ghițăluș al tatiii! Hai acasă, că ți-a adus tata halviță !”... Frații mei iar erau pe jos chircindu-se în hohote doar spre a-mi face în ciudă. După ani
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
școală specială din oraș... Sunt a treia și pot lua un post în aceeași instituție. Inspectoarea mă sfătuiește să renunț: “nu poți face carieră cu niște copiii de clasă specială... mai bine caută un sat care să-ți placă.” Îmi răsună istoric un nume: Aurel Vlaicu. Mă îndrept cu pași sonori, în sala gâfâindă a așteptare, spre masa cu inspectorii și comisia... Când rostesc numele satului, oamenii scot un sunet vag, a mirare... Privirile mă țintuiesc nedumerite. Aud întrebări: -De ce
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
din ață colorată, parcă pentru a le mai îmbuna și a le face să-mi zâmbească, dar același surâs trist le împietrea buzele și parcă mă acuzau de un „ceva” ce le aparținea. Într-un an, satul nu a mai răsunat în strigătul păpușarului. Păpușile mele au zăcut uitate pe un raft și alte evenimente s-au perindat prin perdeaua timpului. M-am întrebat de multe ori, în mintea mea de copil, ce s-o fi întâmplat cu moș Caletcă, cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
osos să îmi regăsesc liniștea de care aveam atâta nevoie. Ajungem în ogradă și moșul mă lasă lângă tata întrebând: -Și asta e tot a ta? -Da. E cea mai mică. Au trecut atâția ani, dar vocile lor încă îmi răsună în ureche. -Nică, ai grijă, eu lucrez de o viață la iazuri. Unii îngroapă umbrele copiilor. Acei copii or să se înece în apele astea. Construirea unui iaz așa de mare cere multe jertfe. Tu nu o mai lăsa pe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
singură spre zona de agrement “Lebăda”, amenajată în afara orașului, cu intenția de a înota și a-mi aduna gândurile. Lacul era pustiu, cerul părea de zinc, îngrămădit de nori hidoși, iar apa era tulbure și parcă mirosea a moarte...Valurile răsunau a bocet înfundat în colț de basma veche. Mă dezbrac și mă arunc în lupta cu valurile patimașe, amestecându-mi gândul cu norul cenușiu și izul de apă îndoliată. Abia când revin pe mal, observ o bătrână suptă de nevoi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil. Apoi, se retrage mulțumit și își numără banii. Cândva își va spune și el poveste în fapt de seară, dar micuța veche marionetă n-o să-l mai asculte Ecoul pașilor ei va răsuna ca o rugăciune pe altarul tăcerii și ea visează mereu același vis în care oamenii au sfori legate de trupuri. Dragoste este destulă Gura știrbă a lumii se hlizește într-un dinte și începe să-mi cânte despre un iubit
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o toamnă nesfârșită de început de veac. Te intreb: -De ce să te superi? Dragoste este destulă. Zace neîntrebată la colțul grunzos al străzilor pustii.Bani să ai. Totul se cumpară. Tributul e scump. Dar,dragoste este... destulă! Ecoul vorbelor răsună ca pașii profetului pe altarul morții, apoi se răsucește în adâncuri. -Crezi că mai pot zări steaua mea, de aici, din întuneric? aud un glas de pretutindeni. Stelele se sting complice. Locul pe cer se albește. “Bang!“ Priviți! Un vis
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
risipește în mii de scântei. Urc nestingherită scara și rostesc aceeași rugăciune. -De ce să te superi? Dragoste este destulă. Privește încrezătoare la colț de stradă. Din umbră, mă privește o gură știrbă, hlizindu-se întrun dinte metalic care-mi răsună haotic pe sub tâmplă. Și iar se face liniște... Amicul meu, pe internet Totul se întâmplă de când românii s-au conectat la internet... Dacă înainte era mai costisitor, își mai trăgeau oamenii ocheade pe stradă...acum, lucrul ăsta a ajuns la îndemâna
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vatra sobei, cu picioarele în sus și capul în jos ca un mic liliac și-l vedeam invers, apoi făceam o tumbă și iar mă așezam în poziția incomodă, dar ascultam vorbele lui cu atenție, parcă și acum vocea lui răsună ca un ecou interior. Moșul le spunea fraților mei de primul val, adică de cel de la treizeci de ani, dacă vor trece de el, vor trăi viață lungă. Frații mei au fost înghițiți de vâltoarea valului. -Despre asta mică, și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dragostelor voastre neîmplinite. Fluturii îmi desenează trupul întrun ultim sărut. Al morții sau al vieții? Aripile scutură o ploaie de cuvinte peste o lume care le-a pierdut sensurile. Cuvintele se ascund nevrednice, undeva, în liniștea albă. Un ecou pierdut răsuna haotic: tristețea are ochi căprui. Sau poate erau doar vorbele pierdute demult în lumea asta de cineva plecat spre veșnicie, iar încremenitele nu-și căutau decât stăpânul. În lipsa altor cuvinte, oamenii încearcă a da sens acestora. Își vopsesc ochii în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de colegele mele enervante și de colegii mei simpatici. Cu siguranță aveam să fiu În centru atenției și nu eram sigură că Îmi va plăcea. Am adormit greu și am dormit puțin, un somn agitat dominat de coșmaruri. 8 Soneria răsună În clădire și, ca la o strigare, toate sălile de clasă se goliră simultan, pe fondul de glasuri agitate. Da, eram din nou aici. M-am grăbit către ușile duble care duceau către exterior, cu mintea În ceață: o ceață
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Alisia. ― Ei bine, Alisia, cred că mi-aș putea folosi calitățile de psiholog de dragul tău. M-am străduit să vorbesc pe un ton indiferent. ― Nu o face. ― Ești sigură? Pentru că dacă m-ai lăsa, țiaș spune că mereu cuvintele nerostite răsună cel mai tare În mintea cuiva. Așa că dacă vrei să vorbești cu cineva... L-am privit neîncrezătoare și totuși tentată. ― Dar nu te cunosc! ― Dacă vrei să mă cunoști, sunt aici. Poate nu am apărut În calea ta Întâmplător. N-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]