3,857 matches
-
scăpat de duș manul său, Bertold! XVIII Între timp ajunse și Conrad cu Însoțitorii săi la cetatea de pe Stouff. Armata lui se Împuținase, căci mulți rămăseseră pe câmpul din Molsheim. Dar de la toate răspântiile veneau locuitorii satelor Învecinate, ca să se răzbune pe ucigașii lui Bertold. Vestea că În sfârșit cruzimile lui Eglord și ale lui Adalbrecht vor Înceta se răspândise În văile din jur și toți voiau să dea o mână de ajutor. În acelaș timp se alăturaseră asediatorilor, venind dinspre
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vremea bună de care aveam parte. Până acasă, de la Tupilați pe lângă Hanul Ancuței drumul îmi era cunoscut, îl făcusem cu bicicleta de multe ori, de aceea pot spune că nu a fost spectaculos. MIRCEȘTI, MICLĂUĂȘENI, BUTEA - 2010 Pentru a mă răzbuna pe ghionul (piciorul în ghips, imobilizare totală cam cinci săptămâni) de anul trecut, cu furie parcă, am reluat bicicleta, după ce, în zilele reci doar mă gâdeam la ea, știind- o abandonată în garaj. S-a bucurat de o dotare
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
unde s-ar zice că îndur un surghiun "de plăcere". Dar nu e deloc așa, fiindcă și aici trebuie urmate anumite reguli, păstrată cu chibzuință măsură semnificațiilor și sensurilor lizibile, alungate Eriniile cu chip de vampe moderne ce doresc să răzbune infernul părăsit al vieții pedestre. Când scriu poezie, pe metereze de fum, lupta care pe care rămâne tot timpul nedecisă; când împung cu floretă, pe planșă criticii, exercițiul devine subit înviorător; când răscolesc prin arhive și de afară răzbat vocile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a petrecut muncind la Canalul Dunărea Marea Neagră, la minele de plumb din Cavnic și Baia Sprie, apoi la Periprava, unde se recolta, în condiții foarte primitive, trestia. Munca în aceste infernuri moderne i-a provocat o hepatită ce s-a răzbunat pe trupul lui slăbit și i-a cauzat moartea peste câteva decenii, în 1986; poetul a murit din aceste cauze în exil, în Elveția, la Lousanne. După întoarcerea sa de la Canal, eu l-am găzduit în modesta mea garsonieră și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Este de prisos să adăugăm că cei care refuzau acest sinistru rol erau trecuți încă o dată prin toate etapele de tortură, deseori și mai furibunde, ca leac împotriva încăpățânării lor. Interveneau aici și diverse procese psihologice, agresorii căutând să se răzbune pe cei mai îndărătnici, pentru că tăria morală a acestora le releva propria slăbiciune. Două cazuri cunoscute datorită martorilor sunt cele ale lui Gheorghe Calciu și Traian Popescu, primul izbucnind în plâns în momentul în care i s-a cerut să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fost prins că nu a divulgat un butoi ascuns ce conținea materiale legionare. Unul dintre cei aflați în cameră cu Caziuc la acest ultim episod relatează că Țurcanu le-a cerut victimelor lui Caziuc să îl tortureze, pentru a se răzbuna. Caziuc fusese închis, ca toți moldovenii, la Suceava, unde, se pare, s-a alăturat ODCC-ului chiar de la înființarea sa. Eliberat în 1954, după 6 ani de închisoare, a fost rearestat în 1956 și condamnat la 25 de ani de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
4 din secția gardianului Covreja, având rolul de a obține informații de la Pafnutie Pătrășcanu, în principal. În momentul în care acesta a fost bătut, Țurcanu și-a dat seama că Istrate nu spusese tot și a promis că se va răzbuna. Nu se știe însă ce s-a întâmplat cu el după acest moment, informațiile fiind foarte puține. Totuși, asemenea celorlalți suceveni 'tovarăși de drum' (Gebac, Onișor și Negură), se pare că a fost folosit doar în această primă acțiune, beneficiind
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pe care acesta o produsese printre unii ofițeri de la București. Dan Lucinescu spune că Țurcanu acționa oarecum în paralel cu Bogdanovici și că era mânat de un sentiment al vendetei: arestat după dezvăluirile din mai 1948, a căutat să se răzbune pe legionari, iar Bogdanovici s-a constituit într-un impediment în acest sens, din cauza concurenței pe care i-o făcea. Teodor Mitric, care a fost vecin cu Țurcanu pe când acesta era copil și l-a reîntâlnit în detenție la Suceava
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
V.A. : Coposu îl trimisese în America, la studii... A.M.P. : Era printre puținii oameni care căpĂtaseră o edu‑ cație potrivită pentru ce urma. Acum cred că e mare antreprenor în sectorul privat. Iar PSD, să nu uităm, s-a răzbunat, după aceea, îngrozi‑ tor. SĂ nu uităm că Alin Giurgiu, adjunctul lui Radu Sârbu care conducea privatizările, a stat în închisoare, în arest preventiv, vreo doi ani. Scriau disperați antrepre‑ norii străini, s-au strâns semnături sub Adrian NĂstase, dar
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Retrăgându-se, a trecut peste Cernăuți și Prut, unde a fost ajuns de oastea lui Ștefan și din nou bătut la Lințești și Șipenți. Bogdan întreprinse la 1508-1510 o campanie în Polonia, devastând toată țara până la Liov. Spre a se răzbuna, polonii intră pe altă parte în Moldova și devastează multe orașe, între care Cernăuții, Ștefăneștii, Dorohoiul, Botoșanii și Hotinul. Sub Petru Rareș, care devastase și el la rândul său Polonia, bătut fiind la Obertin (1531), Cernăuții se prefac în cenușă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
că-n față fuși lovit; O, jalbă care-și are hazul: Stimate, unde-ți porți obrazul? Și tot George Voevidca semna următoarele două: Fapt divers: Un tip zănatec mi-a furat în tren valiza durdulie... Când va deschide-o-s răzbunat: ticsităi de ... filologie! Unui profesor de matematică: E practic cum pereche n-are: adună cifre și avere. Dar numa-n adunare-i tare, încolo nui decât ... scădere... Dar la una din ele i se răspunde de către l.i.t., autorul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mai vorbim. Pare entuziasmat de Chicago, de mediul universitar de aici” - cf. Jurnal, 7 noiembrie 1967. „Stig Wikander despre «Hamlet în Asia Centrală». Același mit, spune el: un nepot care se poartă urât, ca un șarlatan etc., până când reușește să se răzbune, i.e. omorându-și unchiul și recâștigând tronul. Stig a descoperit acest caz analog într-o carte a lui Rolf Stein, Recherches sur l’épopée et le bard au Tibet, pe care i-am împrumutat-o. Va scrie un articol pentru
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
tragicul într-o icoană, nefericirea în poveste, suferința în frescă. Mircea Eliade și-a făcut datoria". La fel putem spune și despre Virgil Ierunca: și-a făcut datoria. Astfel, pentru a-l cita tot pe el: "În această "noapte" strigă răzbunați parcă și Mircea Vulcănescu și Dan Botta și Constantin Noica și Paul Sterian, toată generația lui Eliade, îngropată cu zile, în ceasul cel rău". O dimensiune pregnantă și permanent trează și trezitoare este înalta conștiință a responsabilității față de cultura națională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
comuniștii și simpatizanții occidentali. Demascarea derutează, ei vor să creadă în visurile lor asupra unui comunism care, în fapt, n-a existat niciodată. Cum remarcă în "Le Monde" (28 dec. 1996) un ziarist: "adevăratul comunism acela care a existat se răzbună prin... arhivele sale". Arhive care, la noi, deși prin lege există CNSAS, practic, continuă să fie inaccesibile. Deși Consiliul se ocupă de arhivele fostei Securități, cheia se află la SRI. Ei livrează numai ceea ce cred ei de cuviință, după criterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
doilea în Morminte vii. Emblematică pentru ținuta și demnitatea, inclusiv creștină, a elitei românești, distruse în lagărele regimului comunist, este rugămintea filosofului Mircea Vulcănescu, înainte de a muri, salvînd de la îngheț cu propriul trup pe un alt deținut: Să nu ne răzbunați, dar să nu uitați. Comentînd procesul Demnitarilor din Guvernul Antonescu, în care sentința s-a pronunțat în 6 februarie 1948, în episodul Să nu ne răzbunați, Lucia Hossu Longin, în ce privește pe filosof, remarcă: Într-o perioadă a istoriei noastre de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
muri, salvînd de la îngheț cu propriul trup pe un alt deținut: Să nu ne răzbunați, dar să nu uitați. Comentînd procesul Demnitarilor din Guvernul Antonescu, în care sentința s-a pronunțat în 6 februarie 1948, în episodul Să nu ne răzbunați, Lucia Hossu Longin, în ce privește pe filosof, remarcă: Într-o perioadă a istoriei noastre de cumplită strivire moartea lui rămîne un model de nestrivire. Dacă din lotul Marii Finanțe nu au rămas decît doi supraviețuitori, din al "Demnitarilor" nici unul. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
resentimentar nemaivăzut, dând expresie unei uri, nu de clasă, ci a acelei pături a lumpenului de orice fel - observat și de Marx! -, indivizi care, nesiguri de ei, de originea lor, fără nici o pregătire profesională (vezi Dej sau Ceaușescu!Ă, se „răzbună” asupra celor care fac parte dintr-o pătură sau clasă așezată și care participă la efortul național de producție și educație. (Este, Încă o dată, poate, nu inutil de a observa cum, Într-unul din romanele de Titus Popovici, Setea, prezent
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În ochii femeilor și mai ales În ochii acelora care, pentru mine, aveau, cum o spuneam mai sus, o indicibilă autoritate și care păreau de neatins pentru stîngaciul, Împiedicatul și extrem de timidul tînăr care eram. Dar... vroiam și să mă răzbun, să pătrund victorios În cetatea „lor, În reduta lor”, ca’ntr-un război medieval, În ciuda „lor”, a asprelor lor reguli, iar victoria mea să fie atât de definitivă Încât, odată instalat În „realitatea lor”, să-mi afișez și să-mi impun
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și valoare În care credeam - În care credeau, oricum, acei eroi și acele personaje care ne-au fermecat și „ne-au convins” până În fibra cea mai adâncă a ființei. După cum se vede, a „visa” Înseamnă pentru cei care vor să răzbune o injustiție, de orice fel, o armă extrem de practică, de eficientă. Cine nu visează și În acest mod, dacă nu va fi un invins al realității, ceea ce se cheamă un ratat, va fi un „ciudat om liber”, atât de „liber
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ultimii ani ai dictaturii, ajuns, cum spuneam, „simplu” redactor la Contemporanul, cu posibilități limitate de a publica. Păunescu, printre altele, enervase enorm o bună parte a establishment-ului comunist, a nomenclaturii de vârf, care acum, după căderea lui, probabil se răzbuna Într-un fel sau altul, hărțuindu-l și ținându-l „sub observație”. Toate acestea Încă nu sunt deplin clare, eu abia În anul trecut, 2005, după scandalul iscat În jurul președintelui Uniunii, Eugen Uricariu, m-am dus la C.N.S.A.S. să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și judiciară, diletantismul politicienilor, apariția unor mafii și a unor „noi bogați” insolenți, șomajul crescut etc. „Ei” Întorc spatele nu numai „adulților” care au suportat „rușinos” o jumătate de secol autocrația roșie, dar și rădăcinilor lor, lucru care se va răzbuna acolo, În deșerturile Australiei sau În megapolisurile europene sau americane, unde Îi așteaptă o dură nivelare și pierdere a identității, uneori chiar și a demnității firești, evacuați În ghetouri unde viețuiesc mii și zeci de mii de cetățeni de „a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și care apoi, harnici, În spate, „aveau voie” să debiteze variantele cele mai comice și mai insolente despre persoana și scrisul meu. Da, după cum se vede, securitatea „noastră” le-a permis celor invidioși și frustrați, semidocți și impostori, să se răzbune cu vârf și Îndesat asupra cuiva care Îi Întrece radical În profesiune și care mai are și insolența de a reacționa ca un om liber. Cum adică - ca un om liber?! Adică ce, noi nu suntem liberi sau ce vrea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
citit textele, „o” bănuiesc; sau o atribuie doar „scriitorului”. Dar ea, dragii mei, este o „a doua mea umbră”, un prietn mai loial și mai tăcut decât Horațio pentru neliniștitul și deposedatul de tron al Danemarcei, Hamlet, care, vrând să răzbune o crimă nedovedită, jignea pe toată lumea! E ca o „boală de piele”, dar... pe „dinăuntru”, a „feței ei nevăzute” sau a acelui „trup care se află În trupul nostru și nu este sufletul, ci doar un alt trup!”, pentru a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a exluderii sociale, politice, a „ștampilării” de către oficialitatea opresivă ca „dușman” sau „trădător” sau chiar „bandit”, a unei marginalizări nete, de data aceasta În mijlocul hohotelor de râs ale unor așa-ziși colegi sau autorități Încruntate, care, conștient sau nu, se „răzbunau” astfel, cu „ajutorul” lui, culmea, pe cel care fusese excesiv dăruit de soartă și de naștere. De parcă aș fi „Înțeles” atunci, În anul auto-exluderii mele din socialul de vârf, că acea nefericită selectare a mea, dintr-o masă, de către forțele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mers atât de departe ca În România. Cauzele sunt multiple. Acutele discrepanțe sociale și insuficienta cultură democratică au purtat o bună parte din răspundere. Românii nu au excelat la capitolul solidarității. Au ieșit la suprafață vechi motive de dușmănie. Se răzbunau țăranii Împușcați la 1907. Cei aflați În ascensiune au avut satisfacția să-i vadă pe alții cum coboară. Cât despre democrație, majoritatea românilor nu știau prea bine ce Înseamnă. Dimpotrivă, se manifestase Întotdeauna un soi de respect amestecat cu teamă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]