2,941 matches
-
Europene privind punerea în aplicare a legislației și procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, pentru a corecta transpunerea incompletă și o punere în aplicare incoerentă a normelor sistemului european comun de azil; își manifestă speranța că adaptarea la realitate și raționalitatea noului sistem comun de azil vor convinge statele membre să îi acorde creditul necesar bunei sale funcționări. 25. Reține că Eurobarometrul Comisiei Europene din decembrie 2015 arată că 68% dintre europeni declară că sunt în favoarea unei politici europene comune privind
HOTĂRÂRE nr. 42 din 10 mai 2016 privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind stadiul de realizare a acţiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migraţia - COM(2016) 85. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271750_a_273079]
-
a sufletului, pentru a face din acesta un principiu mai adânc, pentru a putea să lămurească fenomenele naturii. Pentru acesta sufletul nu este o forță ce creează lumea, ci el este o materie lângă alte materii. Empedocle a făcut din raționalitate o calitate interioara a elementelor. De-mocrit, dimpotrivă, considera rațiunea "numai un fenomen ce urmează din constituția matematica a anumitor atomi în relație cu alți atomi". Acesta este un merit al lui Democrit căci orice filozofie, ce vrea să atace serios
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
pentru animale au fost independente de religie". Umanismul include o atitudine optimistă față de capacitățile oamenilor, dar nu implică opinia că natura umană este pur binevoitoare sau că absolut fiecare persoană e capabilă să se ridice la înălțimea idealurilor umaniste de raționalitate și moralitate. El implică nu mai mult decât recunoașterea că te ridica la înălțimea potențialului tău înseamnă multă muncă și necesită ajutorul celorlalți. Scopul suprem este prosperitatea umană; îmbunătățirea vieții tuturor oamenilor. Focalizarea este pe a face bine și a
Umanism () [Corola-website/Science/298679_a_300008]
-
de funcția de utilitate, este optimizată, date fiind oportunitățile observate. Aceasta înseamnă că individul caută să atingă scopuri foarte specifice și dinainte hotărâte, într-o mare măsură, cu costurile cele mai reduse. Este de notat faptul că acest tip de "raționalitate" nu spune că scopurile actuale ale individului sunt "raționale" într-un sens etic, social sau uman mai mare, doar că el încearcă să le atingă la costul minim. Doar aplicațiile naive ale modelului "Homo oeconomicus" sunt de părere că acest
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
doar empiric inexacte, ci și lipsite de etică. Economiștii Thorstein Veblen, John Maynard Keynes, Herbert Simon, și mulți alții din Școala austriacă critică "Homo oeconomicus" ca actor în înțelegerea prognozei macroeconomice și economice. Ei pun accent pe nesiguranță și pe raționalitatea limitată în luarea de decizii economice, bazându-se mai degrabă pe omul rațional, pe deplin informat despre toate circumstanțele care influențează deciziile sale. Aceștia susțin că nu există cunoaștere perfectă, ceea ce înseamnă că toate activitățile economice implică risc. Studiile empirice
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
a transforma alegerile refractare la risc în câștiguri, iar alegerile de căutare a riscului în pierderi. Investitorii au părut foarte refractari la risc pentru mici pierderi, însă indiferenți pentru o mică șansă dintr-o pierdere foarte mare. Acest lucru încalcă raționalitatea economică, așa cum este aceasta înțeleasă în mod obișnuit. Pe acest subiect mai multe cercetări, arătând alte deviații de la raționalitatea economică definită convențional, se fac în domeniul experimental sau al economiei comportamentale. Alți critici ai modelului umanist "Homo oeconomicus", cum ar
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
foarte refractari la risc pentru mici pierderi, însă indiferenți pentru o mică șansă dintr-o pierdere foarte mare. Acest lucru încalcă raționalitatea economică, așa cum este aceasta înțeleasă în mod obișnuit. Pe acest subiect mai multe cercetări, arătând alte deviații de la raționalitatea economică definită convențional, se fac în domeniul experimental sau al economiei comportamentale. Alți critici ai modelului umanist "Homo oeconomicus", cum ar fi Bruno Frey, arată că un accent excesiv pus pe motivația extrinsecă (recompense și pedepse din partea mediului social) în
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
capacitate înnăscută de a o procesa". Totuși, în economia teoretică avansată, savanții au aflat căi de admitere a acestor realități, modificând modelul destul pentru a oferi o imagine mai realistă a anumitor decizii. De exemplu, modelele comportamentului individualist caracterizat de raționalitate limitată și de oameni care suferă de invidie, pot fi găsite în literatură. Înainte de toate, atunci când se urmăresc supozițiile restrictive făcute pentru construirea modelelor despre studenții din ani terminali, criticile de mai sus trebuie să fie valabile. Aceste critici sunt
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
Homo oeconomicus" să devină mai sofisticat este aceea că acesta devine câteodată adevărat în mod tautologic, adică devine adevărat prin definiție. Dacă cineva are o preferință pentru varietate, de exemplu, devine dificil, dacă nu imposibil de făcut o distincție între raționalitate și iraționalitate. În acest caz, este posibil ca modelul "Homo oeconomicus" să nu aducă un plus de informație nouă la modul nostru de înțelegere a economiei. Comparațiile dintre economie și sociologie au avut ca rezultat un termen corespunzător "Homo sociologicus
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
protest împotriva academismului și naturalismului, îndepărtând din imaginea plastică elementele lumii vizibile, redate până atunci de așa zisă artă figurativă, și așezând în locul lor un sistem de semne, linii, pete, volume, ce ar trebui să exprime, în formă pură, acțiunea raționalității și sensibilității umane. Plecând de la ideea că arta plastică, arhitectura și muzica sunt prin excelență abstracte - ele presupunând în același timp o sumă de legături cu realul, și fiind, de regulă, acceptate drept construcții, ansambluri controlate de logică - primii artiști
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
reprezentantul ei când este vorba de disputa empirism-raționalism. Istoria filosofiei se referă în primul rând la John Lock și René Descartes, personalități tutelare ale celor două curente antitetice, care nu rivalizau ca simple doctrine gnoseologice, ci ca veritabile paradigme de raționalitate alternative. Mai puțin cunoscut și comentat este rolul său pe domeniul filosofiei limbajului. Acesta poate fi considerat inițiatorul paradigmei moderne a limbajului-instrument de "organizare" a experienței, și implicit de "decupare" ontologică a lumii, viziune instrumentalistă. Ideea de bază este că
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
stoici, etc.) pe baza cărora, Plotin construiește o doctrină originală. Compuse într-un limbaj eliptic și adesea foarte obscur, cu formulări tatonante, ele expun în chip nesistematic o filosofie extrem de sistematică. Plotin a încercat să concilieze în scrierile sale exigențele raționalității, caracteristică filosofiei grecești, cu aspirațiile mistice. Porfir a împărțit opera lui Plotin în șase grupe, fiecare a câte nouă tratate. De aici numele de "Enneade" (Eννεαδες de la εννεα "nouă) acordate grupelor de câte nouă tratate. În viziunea lui Porfir, prima
Plotin () [Corola-website/Science/298878_a_300207]
-
Conform „antinomiei gustului”, judecata estetică pare să se afle in conflict cu ea insăși : ea nu poate să fie estetică (o expresie a unei experiențe subiective) si in același timp o judecată (pretinzând acord universal). Și totuși oamenii, numai în virtutea raționalității lor, sunt dispuși sa emită astfel de judecăți. Pe de o parte, un anumit obiect le produce o senzație de plăcere, o plăcere imediată, care nu se bazează pe o conceptualizare a obiectului sau pe o cercetare a cauzei, scopului
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
revenită la ea însăși din lumea transcendentală, în măsura în care devine interesată la observația naturii. Ea este expresia științei moderne, dorința de a descrie fenomenele și de a le descoperii legile. După Hegel, rațiunea guvernează lumea și se realizează în istorie. Această raționalitate integrală a istoriei implică afirmarea că dezvoltarea sa realizează în forma cea mai completă morala și libertatea. Obiectivul istoriei nu îl constituie indivizii în existența lor singulară, ci totalitatea poporului și spiritul său ("Volksgeist"). Evoluția dialectică a spiritului universal parvine
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
Evelina, Sandra pare mai umană - pentru că conform stereotipului, femeile își împlinesc natura adevărată doar când sunt emoționale, empatice și miloase), emoția excesivă a Sandrei, deci, al cărei motiv nu e neapărat clar, sabotează serios credibilitatea personajului. În buna tradiție a raționalității, cineva atât de ”afectat” nu poate gândi drept. La un moment dat, în discuția dintre cele două femei excesive, intervine Lary. Calm și detașat, încheind rotund conversația (nu mai primește niciun răspuns care să răstoarne situația), Lary arată care e
Subiectivitate și obiectificare în Sieranevada () [Corola-website/Science/296149_a_297478]
-
plan pedagogic, secolul XX s-a anunțat, încă de la început - prin teoria educației noi - ca un secol al copilului. De-a lungul istoriei, educația și-a demonstrat rolul vital pentru dezvoltarea civilizației, culturii umanității, pentru creșterea gradului de ordine și raționalitate în viața socială, pentru cultivarea valorilor spirituale și conferirea în acest fel a unui statut elevat condiției umane.
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
în acelaș an în America, la Universitatea Stanford. Din anul 1986 Kahneman a lucrat la Universitatea Berkeley , iar în 1993 a devenit profesor la Universitatea Princeton, unde lucrează până în prezent. Din anul 2000 este membru la Centrul de studiu al raționalității al Universității Ebraice. În această perioadă a început să colaboreze cu economiști, mai ales cu Richard Thaler, și să dezvolte cercetările sale în domeniul economiei comportamentale.
Daniel Kahneman () [Corola-website/Science/308529_a_309858]
-
timp spitalizat pentru a renunța în cele din urmă la ipoteze delirante și a reveni la a gândi singur, ca un om al circumstanțelor mai convenționale și a reveni la cercetarea matematică. În aceste interludii de, cum ar fi fost, raționalitate aplicată, am reușit să fac unele cercetări matematice respectabile. Astfel, au venit cu privire la cercetarea pentru « Le problème de Cauchy pour les équations différentielles d'un fluide général»; ideea că prof. Hironaka a numit-o «The Nash blowing-up transformation» și cele
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
Gândirea deziderativă este formarea unor credințe și luarea deciziilor în concordanță cu ceea ce este plăcut a se imagina în loc să se apeleze la dovezi, raționalitate sau realitate. Este produsul rezolvării conflictelor dintre credință și dorință. Celebre exemple de gândire deziderativă: Dincolo de a fi o distorsiune cognitivă și o modalitate ineficientă de a lua decizii, gândirea deziderativă poate fi și o eroare logică de argumentație când
Gândire deziderativă () [Corola-website/Science/308012_a_309341]
-
sens al gândirii progresiste ca să elibereze oamenii de frică și să îi utilizeze ca stăpâni. Programul Iluminismului a fost dezvrăjirea lumii. Ea urma să elimine miturile și să doboare imaginația prin cunoaștere.”" Autorii au pus întrebarea, cum de credința în raționalitate sub forma unei rațiuni instrumentale a putut orbi subiecții gândirii. După Horkheimer și Adorno abstractizarea este unealta prin care logica este „divorțată” de masa lucrurilor. Ceea ce este variat este supus la modul cantitativ unei mărimi abstracte și uniformizat, pentru a
Dialectica Iluminismului () [Corola-website/Science/308197_a_309526]
-
realizate, și o serie de factori numiți specifici, care reprezintă aptitudini pentru anumite domenii sau soluții la probleme determinate. După teoria „monolitică" a inteligenței a apărut teoria factorială, având o metodologie mai sofisticată, ale cărei criterii răspund unei mai bune raționalități de utilizare. Această concepție se bazează pe ideea existenței unor componente intelectuale multiple, dependente sau nu una de cealaltă, care constituie ansamblul inteligenței. Conceptualizarea funcționării intelectuale printr-o singură variabilă dispare, fiind înlocuită de un ansamblu de elemente. Acest ansamblu
Inteligență () [Corola-website/Science/303019_a_304348]
-
of Modern Art, "Deconstructivist Architecture", în 1988, în New York City de către Philip Johnson și Mark Wigley și deschiderea din 1989 a Wexner Center for the Arts, Columbus, Ohio, designat de Peter Eisenman. Deconstructivismul din arhitectura contemporană este în opoziție cu raționalitatea ordonată a arhitectura modernistă. Relația sa cu arhitectura postmodernă este de asemenea una de contraritate. Arhitecții postmoderniști și cei deconstructiviști în stare născândă au publicat studii teoretice în revista profesională "Oppositions" (apărută între 1973 - 1984), marcând astfel începutul unei rupturi
Deconstructivism () [Corola-website/Science/303099_a_304428]
-
introduce termenul de „colectivism”, termen care desemnează ansamblul metodelor utilizate în atingerea unei varietăți de scopuri și concomitent demonstrează că socialismul este o specie a colectivismului. Hayek face distincția între planificarea economică centralizată ca specie a colectivismului și planificarea ca raționalitate și previziune specifică a oricărui act politic modern și a oricărui individ prin care i se proiectează cadrul de referință (după criterii de eficiență, orientarea după un plan individual). Planificarea economică centralizată presupune o conducere centralizată a activităților economice, după
Drumul către servitute () [Corola-website/Science/303109_a_304438]
-
caracterizate de o puternică expansiune a științei și de un declin al religiei l-a motivat pe Kardec să imagineze o noua formă de a privi realitatea, care punea laolaltă știința aflată în ascensiune și religia în declin, mediate de raționalitatea filosofică. Astfel, Kardec a folosit empirismul științific pentru a cerceta fenomenul, raționalitatea filosofică pentru a discuta cu ce părea a fi suflete și a analiza ce comunicau, și a căutat o cale de a extrage din aceste dialoguri concluzii de
Spiritism () [Corola-website/Science/302234_a_303563]
-
religiei l-a motivat pe Kardec să imagineze o noua formă de a privi realitatea, care punea laolaltă știința aflată în ascensiune și religia în declin, mediate de raționalitatea filosofică. Astfel, Kardec a folosit empirismul științific pentru a cerceta fenomenul, raționalitatea filosofică pentru a discuta cu ce părea a fi suflete și a analiza ce comunicau, și a căutat o cale de a extrage din aceste dialoguri concluzii de natură socială și etică, folositoare pentru om. Astfel a pus bazele spiritismului
Spiritism () [Corola-website/Science/302234_a_303563]