3,555 matches
-
care se află o farfurioară. Kiril pune pe farfurioară o sută de euro. Piticul trage sertarul spre el și ia bancnota. Împinge din nou sertarul spre Kiril. Și un fir de păr, spune severă Esmé. Kiril are o problemă: e ras în cap. Esmé îi face semn că poate să-și smulgă un fir din mustață sau din nas. Bulgarul alege mustața, pune firul pe farfurie și Edy trage farfuria spre el. Esmé îi privește întrebător din ochi pe Lionel și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în Esmé, poate să moară în orice clipă și încă nu știți cum arată. E mic de statură, îndesat și musculos, ca halterofilii bulgari de pe vremea când câștigau toate medaliile olimpice și mondiale, iar testele antidoping erau la începuturi. Umblă ras în cap și și-a lăsat o mustață ostentativă, ca să semene cât mai puțin cu poza care l-a făcut celebru și pe care o au afișată, în ghereta lor, toți polițiștii de frontieră din spațiul Schengen. Practic, părea o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Ia din debara o lopățică și începe să sape pământul din ghiveciul lămâiului. Adaugă o parte din cenușa rămasă de la sicriul său, toarnă apă și mângâie lâmâia paralitică. Lămâia îl ignoră. Intră în baie, se spală pe dinți și se rade la sânge. La sfârșit, cântă Puttin’ on the Ritz și, uitând că are papucii în picioare, bate câțiva pași de step. Vecinul de dedesubt îi bate în țeava caloriferului. Lionel crede că e vorba de un semn de apreciere și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dar se aprinse undeva un filament. Un bec îngust, cât o lumânare, prins cu o clapă metalică de coperta unui caiet care zăcea la piciorul mesei. O lumină firavă, cât să se întrezărească mutra de consul roman a recepționerului. Perfect ras și parcă prea palid... — Că tot veni vorba... până la urmă ai s-o pățești, musiu, cu epistolele alea de ziarist independent. Petiționar pentru binele omenirii! Nici chestia cu numele dumitale n-am înțeles-o... de ce să faci binele sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o întâmplare adevărată. Înainte de a împinge poarta metalică, își scoate din buzunar batista mare, albă. Își șterge fața transpirată. Ridică mătasea albă, de sub dreptunghiul scamatorului apare, împrospătat, chipul neted și ferm. Cap de consul roman, chelie perfectă, parcă ar fi ras în cap. Frunte limpede, privire tăioasă, nas drept, perfect, buzele subțiri. Știe lecția, s-ar părea: să intre repede, aferat, distant. Să nu dea răgaz nici unei legitimări. Perfect, într-adevăr: portarul n-avusese timp nici să salute. Urcă scara îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sâmbătă plutea într-o ceață fină, o pânză de tifon în fața soarelui. Orașul puerilizat, alintare, lentoare. Domnul profesor se prezentase pe la 9, neașteptată oră. Însemna că se trezise devreme. Era în alb complet, însemna că azi avea zi liberă. Perfect ras, catotdeauna. În brațe, un uriaș buchet de flori roșii, ca o coroană de înmormântare. Gazda mulțumi printr-o scurtă înclinare a cocului. Luă coroana din brațele matinalului interlocutor, o sprijini de cuierul din vestibul, așteptând ca domnul Vancea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bătătură Pe cei ce fac și tac. 16 ianuarie 2005 Anu-acesta-i de scadență; Prea mă clatin făr’ să beau. Cât o fi, aibă valență Cu ce-i drept, nu cât vreau eu. * Neamului cinstit și harnic, Pe furiș i-am „ras” busola. Și acum suspină tainic Pân’ s-o sfârși toată rola. N-ai bătrâni, cumpără-i iute! Sfatul vremurile dau. Mintea lor e-avânt de ciute, De cei tineri leacuri n-au. 20 ianuarie 2005 „Cine-mparte, parte-și face
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de la Județeană, au uitat să-i mai returneze fondurile încredințate. Vă preocupă evoluția imobiliarele? Învățați de la inginerul Catarselu, care a pornit de la comerțul cu video și ceasuri electronice. Edituri doriți? Studiați memoriile maestrului Puțulinc. Împreună cu prozatorul nostru, maestrul Burtăncureanu, au ras la faliment trei edituri, printre care și cea mare, a ceceului, și dacă nu dădeam jos regimul atacau și Consiliul Culturii. Și cercetați temeinic viața de excepție a profesorului Tomnea, sosit printre noi. Nu insist.“ Tăcu, chircindu-se mușcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
apuc, ușa biroului deschizându-se brusc, atunci când îmi ridic privirea de pe tastaturè întâlnesc zâmbitoare față directorului meu, Aici erai, Matei?! Te plictisești, nu-i așa? Puteam sè jur cè numai aici te gèsesc, ce faci acolo? bâlbâindu-mè eu, Sè nu radeți, domn director! aplecându-se peste umèrul meu, parcurge amuzat ecranul calculatorului, Vorbesc cu o fatè din America! Angel așteaptè rèspunsul meu, Mèi, Matei! apoi discret se îndepèrteazè de calculator, adicè vii la aniversarea mea și tu o ștergi în birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ei, fetițele lor, care mè adorè, mè așteaptè și întreabè de mine! dupè spusele lui Șerban, Da, voi veni! Promit! iar instructorului meu i-am promis cè îmi voi lua carnetul de conducere și cè n-am sè-l fac de ras, Asta e tot ce mai poate promite Matei la acest sfârșit de an! Pe AnM, din ziua aceea de zèpadè, când i-am vizitat trecutul, cuprins între anul zero și pânè la cèsètorie, declarându-l, post festum, teritoriu exclusiv mateian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
am dat seama imediat că nu e el și m-am liniștit. Avea părul strâns în coadă, purta un pulover cu dungi, o geacă de piele și blugi. Maxilarul semăna cu al lui Patrick, ascuțit și puternic - însă nu era ras. Această diferență m-a făcut să mi-l amintesc pe Patrick și mai clar, contrastul mi-a accentuat acuratețea memoriei. Patrick arăta mereu impecabil, se rădea cu grijă, chiar dacă purta cioc. Îi simțeam barba târziu în noapte, când îi mângâiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și blugi. Maxilarul semăna cu al lui Patrick, ascuțit și puternic - însă nu era ras. Această diferență m-a făcut să mi-l amintesc pe Patrick și mai clar, contrastul mi-a accentuat acuratețea memoriei. Patrick arăta mereu impecabil, se rădea cu grijă, chiar dacă purta cioc. Îi simțeam barba târziu în noapte, când îi mângâiam fața, dar atâta tot. Nu m-a zgâriat niciodată, puteam să-l ating oricât cu propria-mi piele că nu simțeam nimic neplăcut. Avea părul moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu nerăbdare, ceea ce îmi pare un lucru destul de neobișnuit, deoarece nu mi s-a mai întâmplat asta de foarte mult timp. O pereche de îndrăgostiți trece pe lângă noi; îmbrăcați în negru, arată altfel decât majoritatea celor de aici. Bărbatul e ras în cap și se apleacă să își sărute iubita, în timp ce eu aștept să mă apuce invidia și să simt un gol în stomac. De data asta nu se întâmplă așa. Îi privesc chiar cu o oarecare ușurare. E un miracol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Brăilița. Sigur, mai existau și botezați români, dar într-o cantitate neglijabilă, având în vedere că-și măritaseră fetele cu lipoveni. După ce oamenii s-au plictisit de așteptare, au început să-și vadă de treburile obișnuite. Lama de buldozer a ras o vară întreagă până și gândurile îndrăgostiților cu direcția Luceafăr via Lună, dorințele hoților de a fi noapte veșnică și ale deținuților de a se teleporta, ale pescarilor braconieri de a deturna cursul Dunării pe deasupra orașului, ca un uriaș pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se teleporta, ale pescarilor braconieri de a deturna cursul Dunării pe deasupra orașului, ca un uriaș pod de apă aerian pentru a putea doborî peștii cu praștia, ale soților încornorați de a se înființa în biserici și câte o bodegă; ceea ce răsese lama a rămas ras pe veci! Atunci s-au născut și vagabonzii. Ei nu știau cum fusese orașul înainte decât din spusele părinților. * * * Saga caselor Noi suntem casele care au fost De la Barieră până la Insula Mare, Case din piatră, paiantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
braconieri de a deturna cursul Dunării pe deasupra orașului, ca un uriaș pod de apă aerian pentru a putea doborî peștii cu praștia, ale soților încornorați de a se înființa în biserici și câte o bodegă; ceea ce răsese lama a rămas ras pe veci! Atunci s-au născut și vagabonzii. Ei nu știau cum fusese orașul înainte decât din spusele părinților. * * * Saga caselor Noi suntem casele care au fost De la Barieră până la Insula Mare, Case din piatră, paiantă, chirpici Acoperite cu țiglă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
negați de morala acestor visători de cai multicolori. De frizeri, care le tundeau cu plăcere pletele slinoase de gânduri, în care parazitau visele despre câmpii fără sfârșit, lanuri uriașe și greieri... Cum să nu tai cu foarfecele, cum să nu razi cu briciul asemenea gărgăuni! Ceea ce nu înțelegeau frizerii era faptul că exmatriculații aveau umerii aduși în față, parcă apăsați de rucsacul greu al cerului și Lună, ghiulea legată cu lanțul de ancoră de glezna piciorului. Obosiți ca de o dezlegare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ce nu trebuiau să plece mai departe de casă. Evident, bieții de ei nici nu știau unde se află portul sau gara. Și i-a ținut zdravăn destinul, slăbind încet strânsoarea, până în clipa în care lama uriașului buldozer, după ce a ras tot, lăsând orașul cu o arhitectură pitică, parcă neterminată, a dispărut. Numai unul singur a reușit să ajungă la gară. A fost atât de fascinat de uriașii de fier, încât nu a vrut să mai plece. Medicii au diagnosticat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
întins de zare netedă și una cu cerul mohorât. Parcă era mai bine atunci când ți se oprea privirea în grâu! spuse paznicul de sector al câmpiilor dintre Mogador și Albina. Colegul de la Baldovinești îi răspunse prin stație. Aici infinitul a ras tot. Văd până în Transnistria! Ciorile înghețaseră în cer. Țurțurii din nori nici nu le clinteau în ploaia de meteoriți. Un pilot din viitor se prăbuși la pământ chiar lângă paznicul din Mogador. Dacă nu erau airbag-urile cu aer cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în seamă? Nu v-am spus, nu? Polul Nord, altfel cunoscut ca "ochiul mortului". Guvernul are o stațiune de cercetare acolo care momentan conduce experimente în legătură cu manipularea și controlul gândurilor. Și noi mergem s-o distrugem, nu? Da. Dacă n-o radem noi, generația din care fac parte va fi nimic mai mult decât niște păpuși. Plecă și se duse înspre locomotivă. Trecerea de la vagonul mobilat cu fotolii și paturi la încăperea plină de motoare și convertoare de energie era cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un joc de șah, Îi aruncă Jemima, dându-se cu rimel pe gene. Mami zice că o femeie trebuie Întotdeauna să gândească pe termen lung. Trebuie să-ți planifici cu grijă fiecare pas. Dacă faci o mișcare greșită, te-ai ras. — Vorbești prostii ! spune Lissy sfidătoare. O relație se referă la două minți care gândesc la unison. La două suflete pereche care se găsesc. — Suflete pereche ! pufnește Jemima cu ușor dispreț și mă privește. Emma, eu atâta-ți spun, dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
galben și negru. Atunci blestema, Înjura și jura răzbunare pentru tot ce a Îndurat și Încă va mai Îndura. Îl ruga pe Dumnezeu să-l Învrednicească și să-i dea atâta putere pentru a pedepsi Securitatea și securiștii, pentru a rade de pe fața pământului această hidră și a extermina pe cei vânduți unui regim În care crezuse până nu demult. Dar cea mai mare durere a sa era produsă de lipsa unei perspective viabile de a deveni un om liber, de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
neputincios, Kawabata cerșește prin preajma ghetoului și Antoniu Îl menajează, și nu-i impune norme ,,de lucru,,, dimpotrivă Îl cruță pe cât poate cerșind și pentru el. Se gândește la pensionarul palid, la scuipatul lui și la cupele buldozerelor ce amenință să radă ghetoul cu smuciturile lor cumplite. Trece de Bulevardul Eroilor, aproape pustiu astăzi și simte cum foamea cumplită Îi arde stomacul. Vâră mâna În sacoșa neagră de cârpă de care nu se desparte niciodată când cerșește și ciupește coaja lucioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
CULTURĂ ? Una mare! Fiindcă eu, Noaptea-s paznic la..... MUZEU ! ÎNCĂ SE POATE! Rău ne-a fost....alaltăieri! Mult mai bine decît....ieri! Rău ca astăzi?!... N-am trăit! Ba da! Mâine! Înzecit! CÂND SCUZELE.. De ce-s tunși scurt, ori rași pe cap Aleșii naltelor tribune? -Ca mai ușor cenuș-a-și. ..pune, Când...scuzele nu mai încap! ARTĂ N-a pus geană peste geană, Trei nopți n-a dormit defel; A...,,lucrat" o...epigramă... Super!. De-a lui...Păstorel! EPIGRAMA Într-un
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
n-o beau...singurei; EA, în gând cu..,,foștii" ei, EL, cu ,,foste"... viitoare! NOUTATE La prezenta sărăcie, Resturile de-altădată Pot, în viitor, să fie Noutate-avansată! LAMA Lama e de marcă bună, Și sunt mulțumit --eu unu'- Că mă rad cu ea....o lună! Pe-ntâi, și pe... treizecișiunu! BUN Bun este-n... caricatură! Bun de cap, bun că nu-njură! Cât de bun e-n ...băutură, Este dublu bun...de gură! PREOTUL...UMORIST Cum îți este datul sorții, Numai
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]