5,449 matches
-
cu înclinări accentuate (frunți de cuestă, abrupturi cuestiforme), să predomine solurile intens erodate și regosolurile. Fauna este cea corespunzătoare pădurilor de foioase. 3. SUBUNITATEA "COASTEI DE TRANZIȚIE" (V. Băcăuanu, 1980),numită și "Coasta Hârlăului" (V. Tufescu, 1937), se dezvoltă între rama înaltă a platourilor structurale care aparțin Dealului Mare-Hârlău la vest și depresiunea de contact HârlăuCotnari-la est. ,,Coasta de tranziție a Hârlăului" a apărut ca urmare a unor puternice procese geomorfologice ce au scos în evidență particularitățile structurale și litologice ale
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
90-100 m și 130-140 m altitudine relativă). Afluenții Bahluiului, în special Buhalnița și Broscăria au cel mult două nivele de terasă, sporadice, cu suprafețe reduse. Procesele deluviale reprezentate prin spălări, eroziune liniară și alunecări, sunt reduse în partea inferioară a ramei ce mărginește această subunitate și mai intense către partea sa superioară. În ceea ce privește vârsta Depresiunii Hârlău-Cotnari, ea este identică cu cea a văii Bahluiului din acest sector. Deoarece terasa cea mai înaltă din Dealul DumbravaCotnari care închide depresiunea spre sud-est, are
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
vizuale nu sunt egal dependente de centrul exterior din pământ. O pictură înrămată pe perete are un mare grad de independență - din două motive. În primul rând, cel mai adesea tablourile au un spațiu de percepție al lor, separat prin ramă de spațiul înconjurător. Această delimitare dă posibilitatea pictorului să mânuiască dinamica spațiului pictural după plac. El poate să distribuie greutatea astfel încât să reprezinte o realitate vizuală analogă atracției gravitaționale sau poate să o distribuie astfel încât compoziția să arate imaterial suspendată
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Împreună, cele cinci forme alcătuiesc un ansamblu ascendent care influențează puternic starea de spirit a întregului spectacol. Cam atât despre efectul celui mai puternic centru exterior asupra tabloului lui Matisse. Totuși, este la fel de adevărat că distanța picturii față de podea și rama sa protectoare o izolează suficient pentru a lăsa cele cinci elemente ale compoziției să plutească destul de liber în spațiu. Doar fructele și legumele de pe farfurie rămân pe o bază, fundalul negru și albastru al tabloului neoferind un astfel de suport
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a privitorului, ca, de exemplu, în cazul operei lui Dieric Bouts - Cina cea de taină (vezi figura 120) -, se instituie o circulație bidirecțională nemijlocită între privitor și tablou. Privirea alunecă nestânjenită prin spațiul pictural și, dimpotrivă, spațiul reprezentat continuă dincolo de ramă, antrenându-l pe privitor în pre lungirile sale. Cu toate acestea, în alte situații, axa spațiului pictural este oblică. De exemplu, în pictura japoneză tradițională (vezi figura 114), întâlnirea apare sub un unghi ascuțit nu numai de-a lungul planului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
centric. Ca și turnul sau vaza, ea își împrăștie energia în mediul înconjurător. Dar limitele unei îngrădiri - pereții unui turn sau ai unei vaze, la urma urmelor, constituie și ei îngrădiri - sunt centri de energie în deplinătatea cuvântului. Marginea unei rame este lineară, desigur, dar centrii de energie pot lua orice formă. Fiecare dintre limitele care determină îngrădirea se compune, în termenii noștri, dintr-o combinație de extensii centrice și excentrice. Sunt generate câmpuri tensionale care se ating prin învecinare externă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cu privitorul și invitându-l să se alăture scenei, legătura vectorială îl țintește pe acesta din urmă, nefăcându-l însă participant la acțiune, atât timp cât imaginea este înțeleasă ca o operă de artă compusă, și nu ca o imagine reală. Funcțiile ramelor Sculpturile și clădirile se mulțumesc să-și împartă spațiul fizic cu restul lumii atât timp cât li se lasă destul spațiu de joc pentru a-și desfășura propria dinamică. De ce atunci picturile, cel mai adesea, sunt înconjurate de rame care le despart
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
imagine reală. Funcțiile ramelor Sculpturile și clădirile se mulțumesc să-și împartă spațiul fizic cu restul lumii atât timp cât li se lasă destul spațiu de joc pentru a-și desfășura propria dinamică. De ce atunci picturile, cel mai adesea, sunt înconjurate de rame care le despart de ceea ce le înconjoară? O rațiune este aceea că natura percepută a lucrurilor vizuale este puternic determinată de ceea ce le înconjoară, astfel încât atât timp cât cele înconjurătoare rămân nedefinite, orice lucru poate fi subiectul unui număr neverificabil de semnificații
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
invariabil exprimată atunci când forma este circulară. Rotunjimea, așa cum o vom discuta în capitolul următor, destinează rama aproape exclusiv interiorului, iar în plus, separă încă mai deplin opera de exterior. Totuși, este mai frecventă concesia făcută coordonatelor gravitaționale ale lumii exterioare, rama confirmă diferența dintre verticală și orizontală, conferind forma unui dreptunghi sau pătrat și mergând astfel paralel cu marginile interioarelor arhitectonice. Simetria centrică este încă parțial păstrată, atât timp cât cele patru laturi ale ramei se bucură de același tratament. Marginea de sus
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
frecventă concesia făcută coordonatelor gravitaționale ale lumii exterioare, rama confirmă diferența dintre verticală și orizontală, conferind forma unui dreptunghi sau pătrat și mergând astfel paralel cu marginile interioarelor arhitectonice. Simetria centrică este încă parțial păstrată, atât timp cât cele patru laturi ale ramei se bucură de același tratament. Marginea de sus tinde în jos, către centru, marginea de jos împinge în sus, iar cele două margini laterale constrâng către interior; și, ca la toate sistemele centrice, există încă o expansiune centrifugală în toate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
jos, către centru, marginea de jos împinge în sus, iar cele două margini laterale constrâng către interior; și, ca la toate sistemele centrice, există încă o expansiune centrifugală în toate cele patru direcții. Chiar și această ambiguitate este redusă când rama este tratată din punct de vedere gravitațional ca un fel de construcție trilitică, în care partea de sus se extinde transversal și se sprijină pe cele două laturi. Rezultă o imagine ce devine explicită mai adesea la tocurile geamurilor și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
punct de vedere gravitațional ca un fel de construcție trilitică, în care partea de sus se extinde transversal și se sprijină pe cele două laturi. Rezultă o imagine ce devine explicită mai adesea la tocurile geamurilor și ușilor decât la ramele tablourilor, pentru că primele sunt mai direct legate de clădirea din jur decât ultimele. Partea superioară poate căpăta relief printr-o boltă sau cornișă, în vreme ce marginile subliniază verticalitatea cu ajutorul colonetelor, partea de jos devenind bază sau suport (figura 24). Cel mai
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Cel mai convenabil formatului vertical, un astfel de geam sau ușă este simetric în raport cu o axă verticală și diminuează rolul echilibrului în jurul punctului central. Aplicat picturii, acest model sugerează o puternică dinamică verticală. Compozițional, aici avem de-a face cu rame în care vectorul excentric al gravitației domină cu forță cen tricitatea obiectului pictural însuși. Există un al doilea motiv pentru înrămarea tablourilor: o ramă separă o imagine de ceea ce se află în jur pentru a indica faptul că există o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Aplicat picturii, acest model sugerează o puternică dinamică verticală. Compozițional, aici avem de-a face cu rame în care vectorul excentric al gravitației domină cu forță cen tricitatea obiectului pictural însuși. Există un al doilea motiv pentru înrămarea tablourilor: o ramă separă o imagine de ceea ce se află în jur pentru a indica faptul că există o lume în sine. Într-adevăr, pictura este destinată adesea spre a fi o reprezentare detașată a lumii, și nu o parte a ei. Încadrarea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
început să producă imagini religioase, peisaje și scene de gen destinate pentru ceea ce s-ar numi piața de artă - adică pentru o întreagă clasă de consumatori mai degrabă decât pentru un anumit comanditar -, tablourile au trebuit să devină portabile. O ramă asigura detașarea fizică și psihologică necesară. Spațiu delimitat, nu tocmai închis O funcție principală a unui spațiu definit este că își creează propriul centru. Acțiunea combinată a vectorilor proveniți din îngrădirea lineară spre interior are ca rezultat stabilirea centrului de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
unele stiluri ale picturii. De îndată ce cineva desenează chiar și cea mai simplă formă pe o foaie de hârtie, golul capătă o funcție spațială distinctă; devine „fondul” în fața căruia se află forma desenată ca „figură”. Fondul este continuu dinapoia figurii. O ramă operează de asemenea ca figură, dacă tot ce îi este substanțial și caracteristic se impune fizic, ceea ce se întâmplă adesea în tradiția noastră apuseană. În consecință, spațiul pictural al unui tablou nu se oprește la ramă, ci continuă dincolo de aceasta
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
continuu dinapoia figurii. O ramă operează de asemenea ca figură, dacă tot ce îi este substanțial și caracteristic se impune fizic, ceea ce se întâmplă adesea în tradiția noastră apuseană. În consecință, spațiul pictural al unui tablou nu se oprește la ramă, ci continuă dincolo de aceasta, ceea ce nu-i de prea mare importanță atât timp cât fundalul este gol și nu penetrează adâncimea dincolo de simpla distincție fond/figură. Nici chiar foița albastră a unui portret de Holbein sau fondul auriu al unei icoane medievale
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
medievale nu exercită un mai puternic efect spațial. Dar când într-o pictură realistă din Renaștere imaginea dă în vileag o lume tridimensională mergând adânc în spațiu și sugerând o întindere similară în toate patru părțile, este nevoie de o ramă solidă pentru a servi ca fereastră în spatele căreia lumea să continue. Cât de indispensabilă este rama unei astfel de picturi ne dăm seama dacă privim reproducerea unei picturi imprimate pe hârtie albă. Acolo pictura se comportă asemenea unei figuri așezate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
imaginea dă în vileag o lume tridimensională mergând adânc în spațiu și sugerând o întindere similară în toate patru părțile, este nevoie de o ramă solidă pentru a servi ca fereastră în spatele căreia lumea să continue. Cât de indispensabilă este rama unei astfel de picturi ne dăm seama dacă privim reproducerea unei picturi imprimate pe hârtie albă. Acolo pictura se comportă asemenea unei figuri așezate deasupra fondului alb, ceea ce creează o opoziție vizuală stranie către margini. Spațiul pictat este obligat să
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
obligat să continue, dar se decupează prin propriile-i contururi, delimitându-se astfel ca suprafață plană. Când Alăptarea lui Jupiter de Poussin (figura 26) este văzută în condiții optime, nu suferă o asemenea frustrare. Ea pare să se continue dincolo de ramă, în toate direcțiile. Chiar și așa, compoziția este remarcabil imperturbabilă. Trunchiul greu al copacului este situat în centrul scenei, nu oriunde în sălbăticia de pe Muntele Ida. Episodul copilului hrănit de capră e în mod clar în focarul acțiunii care slăbește
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
e în mod clar în focarul acțiunii care slăbește odată cu creșterea distanței față de centru. În acest caz, ce determină compoziția să acționeze într-un spațiu în esență închis? Răspunsul constă în faptul că, deși scena lui Poussin se continuă dincolo de ramă, ea nu face acest lucru cu deplinătatea pe care o are în pictură. Trunchiul robust al copacului nu se continuă la vârf cu frunze și nici peisajul nu se întinde pe lateral cu mai multă vegetație, stânci și, eventual, animale
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
se întinde pe lateral cu mai multă vegetație, stânci și, eventual, animale. Avem de-a face mai degrabă cu o structură centrică tipică, răspândindu-se în toate direcțiile atunci când puterea articulatorie a centrului încetează. Spațiul se extinde întru câtva dincolo de ramă, obiectele însă n-ar putea adăuga nimic la ceea ce este deja dat. Compoziția funcționează în felul în care ne arată figura 6, constituind un sistem centric deschis, iradiind în toate direcțiile și dominat de o grilă excentrică determinată de ramă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ramă, obiectele însă n-ar putea adăuga nimic la ceea ce este deja dat. Compoziția funcționează în felul în care ne arată figura 6, constituind un sistem centric deschis, iradiind în toate direcțiile și dominat de o grilă excentrică determinată de ramă și reluată vectorial pretutindeni în pictură. Forța spațială a unui fundal de a se continua dincolo de rama tabloului este totuși slabă, pur și simplu deoarece spațiul plan abia dacă are o structură proprie. Puterea structurii unui obiect dat este decisă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în care ne arată figura 6, constituind un sistem centric deschis, iradiind în toate direcțiile și dominat de o grilă excentrică determinată de ramă și reluată vectorial pretutindeni în pictură. Forța spațială a unui fundal de a se continua dincolo de rama tabloului este totuși slabă, pur și simplu deoarece spațiul plan abia dacă are o structură proprie. Puterea structurii unui obiect dat este decisă de abilitatea sa de a se completa perceptiv atunci când apare doar fragmentar. În exemplul din figura 27
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
structura obiectului este incapabilă să recupereze secțiunea acoperită. Efectul este acela al unei amputări care trebuie anulată, privirea spectatorului fiind forțată să pătrundă spațiul acoperit pentru căutarea părții faciale lipsă. Pictorul insistă asupra caracterului incomplet al imaginii oferite prin fereastra ramei sale, mutând o parte din greutatea compozițională în spațiul exterior. Observați că efectul este atât de violent nu numai pentru că știm că fața este o parte indispensabilă a capului. Cunoașterea însăși ar necesita completarea dacă rotunjimea capului n-ar suscita
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]