5,656 matches
-
229 Numeroasele opinii exprimate în legătură cu opera de debut a viitorului laureat Nobel au în comun dezvăluirea și explicarea asemănărilor, lăudarea sau blamarea lor. Indiferent de tonalitatea discursului critic, favorabil sau contrar, primele recenzii au contribuit la constituirea unei formule de receptare a scrierilor poetului nostru, care s-a perpetuat și pe baza căreia detractorii s-au simțit întotdeauna datori să sublinieze lipsa de originalitate a versurilor sale, iar apărătorii unicitatea și rafinamentul lor. Obiceiul de a judeca aspru, adânc înrădăcinat în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de știință, poeții trebuie să utilizeze cele mai vagi cuvinte, pe cele care exprimă idei neconturate sau care trimit la o multitudine de idei.263 Fiecare termen poetic dispune de o tensiune centrifuga ce intră în sfera unei estetici a receptării. Pe baza acesteia cititorul este invitat mai întâi să audă, să înțeleagă rezonantele cuvintelor, apoi să construiască relații între ele. Pentru Leopardi mobilitatea intelectului-receptor în interiorul unui grup de idei constituie premisa fundamentală a efectului estetic. Dat fiind ca piatra de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
orice text este absorbție și transformare a altui text"2. Un alt dicționar de semiotică (Greimas, Courtés et all. : 1979, 190) apreciază impactul puternic înregistrat de intertextualitate în Occident și îl pune pe seama speranțelor de revigorare metodologică a teoriei "surselor". Receptarea noii noțiuni în proximitatea comparatismului se produce din cauza spune dicționarul ambiguității accepțiunii asupra termenului: imprecizia conceptului a lăsat loc pentru diverse extrapolări. În termenii lui Roland Barthes, "ceea ce constituie textul nu este o structură internă, închisă, contabilizabilă, ci deschiderea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cinematografic, adică tocmai intertextualitatea lipsește din seria relațiilor dintre texte, puse în ordine (din fericire sau din nefericire pentru ele) de Gérard Genette și actualizate în articolul de dicționar dedicat intertextualității. Un alt aspect care nu poate trece nesemnalat vizează receptarea inițială, cel puțin, a intertextualității în imediata proximitate a citatului. Alăturarea comportă avantaje și dezavantaje: pe de o parte, noțiunii kristeviene i-a folosit asocierea cu citatul, forma ei cea mai vizibilă, pentru un prim stadiu, în care avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de doi cercetători români, primul fiind un intertextualist, celălalt comparatist. Trebuie precizat încă de la început că prin intertext nu vom înțelege nicio clipă cursa în urmărirea unor anterioare zone de inspirație, ci textul ca loc de răscruce, de întâlnire (de receptare și de inserție totodată) cu ansamblul social-istoric al umanității. De fapt, nu este vorba decât de un nume nou pentru binecunoscutele și foarte tradiționalele "influențe" (plagiate, citate, reminiscențe, aluzii, imitații, parodii, pastișe, parafraze, pe scurt întreaga sferă a "literaturii făcute
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
textului. Întoarcerea la hipotext semnifică revenirea in illo tempore. Dar segmentele de suprapunere hipotext/hipertext diferă de la scriitor la (fiecare) lector. Timpul primordial nu va fi același pentru cei doi. Totuși, mecanismul prin care este instaurat sacrul nu se anulează. Receptarea operei literare presupune competență în descifrarea limbajului literar, susține și Laurent Jenny, abilitate dobândită în practica unei multiplicități de texte. Ca decodor, lectorul nu va fi niciodată inocent (Poétique: 1976, 257). Christophe Cusset este de părere că viziunea lui Gérard
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în confluențele parțiale cu hegelianismul se află premisele marii modernități a gândirii emines ciene. În același "eseu de semantică ontologică" (Irina Petraș), Ioana Em. Petrescu studiază legătura intertextuală dintre cei doi romantici în punctul de convergență reprezentat de lucidi tatea receptării propriei condițiii istorice, dar și în zona localizată cu ajutorul simbolurilor în proximitatea mitului. Apropierea Eminescu-Hegel, în fapt, contrară distanțării teoretice exprimate de poetul român față de exuberanța frazeologică dictată de optimismul hegelian, atrage discursul critic mai mult decât influența schopenhaueriană exercitată
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
să echivaleze mimetismul sau totala absență a lecturii critice, este întărită și de cercetătorii români ai acestui intertext. Melancolia era pentru filosoful german pesimismul devenit tristețea impersonală a lumii. Este limpede însă că Schopenhauer nu putea fi o cale de receptare corectă a gândirii indiene pentru Eminescu. Gândirea indiană preluată de Schopenhauer era de domeniul discursivității metafizice; Eminescu însă, deși receptase acest aspect discursiv al gândirii indiene, prin structura sa coincide mai degrabă cu gândirea prediscursivă, cea a reprezentărilor simbolice din
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
el privește, fără de-ncredere în realitate, la împrejurimea lui (Eminescu: 2011, II, 61). Deși interpretarea experienței neobișnuite a lui Dionis riscă să pară forțată, opinăm că primejdia supralicitării insolitului aventurii dintre lumi nu este atât de mare. Încă din începuturile receptării lui critice, Eminescu a fost considerat einsteinian; de ce nu ar putea să fie și hawking-ian, avant la lettre? Ioana Em. Petrescu surprinde efectul de irealitate spațială potențat de slaba luminare a decorului, ca și de ploaia care sugerează, vizual până la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
punct, un atom... ca unda, ca raza, boaba spumii"): "imagismul eminescian al boabei spumii însuflețește nucleul mirific de energie cosmogonică" (2013, 100). Publicarea teoriei relativității a determinat imediat un val de reacții, dacă nu chiar debutul unei etape scientifiste în receptarea operei eminesciene, un entuziasm aproape patriotic. În numărul 6 al revistei Gândirea din noiembrie 1923, profesorul craiovean T. Ulmu69 remarcă poziția de precursor al teoriei einsteiniene pentru Eminescu. Revista de știință Science & invention (no 5/1923) lansa o nouă teorie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
jos a oricărui model, filosofic sau cosmologic, platonician ori kantian, poetul a întâlnit elementele semnificative din cele două într-un al treilea model, obținut prin acuitate și creație, pe fondul vizionarismului căruia îi spunem modernitate. Theodor Codreanu remarcă diferențe de receptare, implicit de situare a "celor doi E.": Einstein a fost recunoscut ca reformator al științei moderne, în timp ce Eminescu, multă vreme, a fost subordonat romantismului apus la jumătatea secolului al XIX-lea79 (Cimpoi: 1995, 106). La consacrarea imaginii romanticului au contribuit poemele
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Eminescu, multă vreme, a fost subordonat romantismului apus la jumătatea secolului al XIX-lea79 (Cimpoi: 1995, 106). La consacrarea imaginii romanticului au contribuit poemele alese de Maiorescu pentru publicare. E drept, când a îndrăznit să îl scoată în lume pe Dan-Dionis, receptarea a adus o cruntă decepție pentru poet. "Eterna reîntoarcere" a mișcării în cerc nu l-a mulțumit pe Eminescu, poetul pronunțând cu adevărat inspirat uimitoarea formulă "curba în infinit a universului", pe care Einstein o va dezvălui mai târziu (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
din nuvela Sărmanul Dionis, câmpurile discursive filosofic și literar interacționează în sensul unei concurențe de ordin special: se ajută reciproc. Astfel, teza kantiană ar fi aridă fără ilustrarea artistică, iar depășirea condiției spațio-temporale nu s-ar îndepărta prea mult de receptarea de la Junimea, dacă nu ar fi susținută de o structură științifică. Mai mult, Teoria relativității și un anume sens din evoluția receptării critice a lui Eminescu linie pe care s-au situat T. Ulmu (1923), Theodor Codreanu (1984), Svetlana Paleologu-Matta
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
kantiană ar fi aridă fără ilustrarea artistică, iar depășirea condiției spațio-temporale nu s-ar îndepărta prea mult de receptarea de la Junimea, dacă nu ar fi susținută de o structură științifică. Mai mult, Teoria relativității și un anume sens din evoluția receptării critice a lui Eminescu linie pe care s-au situat T. Ulmu (1923), Theodor Codreanu (1984), Svetlana Paleologu-Matta (1988), I. M. Ștefan (1989), Solomon Marcus (1966, 1986, 2005), Pompiliu Crăciunescu (2000), Virgil Ene (2012), Aurelia Rusu (2013) sau la care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
I. COTEANU an XXXVI, nr 1, București: Editura Academiei. 1985 Questions d'interprétation Direction Gérard GENETTE et Tzvetan TODOROV Poétique, Revue de théorie et d'analyse littéraire no 71 (septembre), Paris : Éditions Seuil. 1987 "Eminescu și filosofia germană. Aspecte ale receptării gândirii moderne în creația eminesciană" (art. semnat de Alexandru BOBOC) Redactor-șef Caius Traian DRAGOMIR Modelul german în dialog cu spiritualitatea românească, Caietele Viața Românească, nr.3, ed.I, București. 2002 "Trecerea misterioasă a timpului" ["A Matter of Time"] (art.
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Saturn: digresiuni despre geniu. Iași: Junimea, 2002, 245 p. (Eminesciana. Serie nouă; 5) * Detractorii lui Eminescu: vol. 1. Ediție îngrijită și prefață de Alexandru Dobrescu. Iași: Junimea, 2002, XLIV, 337 p. (Eminesciana. Serie nouă; 6) * LATEȘ, George. Gradul zero al receptării eminesciene. Iași: Junimea, 2003, 181 p. (Eminesciana. Serie nouă; 7) * MUREȘANU IONESCU, Marina. Eminescu și inter-textul romantic. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 2004, 280 p. (Eminesciana. Serie nouă; 8) * CODREANU, Theodor. Mitul Eminescu. Iași: Junimea, 2004, 330 p.
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
târziu, și la Mircea Cărtărescu, în eseul decriptării oniricului himeric. Analiștii paginii eminesciene dispun de instrumentele criticii necesare pentru radiografia textului, însă despre Eminescu nu se poate vorbi decât întru Eminescu. Să fie vorba despre apartenența la aceeași generație în receptarea critică a Poetului Național, ceva mai atașată afectiv, comparativ cu vocile criticii de după anul 2000? Înainte, eminescologul vorbea parcă mai mult despre autor după, atenția este captată de operă, dacă nu chiar de text. Pasiunea pentru Eminescu rămâne aceeași, doar
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de G. Călinescu: "nu avem de a face cu un filosof sistematic, ci cu un poet bântuit de mari neliniști existențiale, care-și poate fundamenta viziunea pe elemente, filosofic vorbind, eclectice [...]". 9 Alexandru Boboc "Eminescu și filosofia germană. Aspecte ale receptării gândirii moderne în creația eminesciană", Modelul german în dialog cu spiritualitatea românească, Caietele Viața Românească (VRom), nr.3, ed.I, București: 2002, p. 33 (reluat cu titlul "Eminescu și filozofia modernă" în Revista Argeș, Anul III (37) Nr. 26 (257
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
un projet d'écriture, une parole de soi à soi. Le manuscrit serait donc un écrit dont la seule fonction serait de préparer un autre écrit. [...] L'avant-texte constitue donc une sorte de dialogue de l'auteur avec lui-même.] 43 Receptarea diferenței de nume descrisă de Ioana Em Petrescu în Cursul universitar îngrijit de Ioana Bot nu face decât să confirme un plus de relaxare a autorului, în variantă, în raport cu simbolul. Cât de altfel ar fi fost ca Dionis să ajungă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de valoare ridicată. 76 G. D. Pencioiu "Proza lui Eminescu", Antologia Eminescu Pe mine mie redă-mă. Contribuții istorico-literare până la 1939, coord. Mihai Cimpoi și Cristiana Crăciun, Chișinău-București: Editura Litera & David, (1999), p. 72. Articolul este cuprins și în Corpusul receptării critice a operei lui Mihai Eminescu, realizat de Teodor Vârgolici și Ionel Oprișan, București: Editura Saeculum, (2002), volumul 2 (1890-1893). (Conform Amita Bhose, G. D. Pencioiu are [și] meritul de a fi primul critic care a semnalat prezența unor teme
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
morții roșii", compartimentele altădată simetrice ale creierului uman sînt tot atîtea imagini alegorice ale felurilor de alienare exersate de individul modern într-o lume supusă treptat efectului de înstrăinare. Edgar Allan Poe e, de fapt, un scriitor foarte modern și receptarea lui intensă în cultura postindustrială (statisticile arată că, în programele de americanistică de la marile universități din lume, autorul Corbului rămîne cel mai citit și discutat creator de literatură tradițională!) nu pare, neaparat, un accident istoric. Lumea lui Poe devine, avant
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din limba engleză de Antoaneta Ralian, București: ART, 2009. Cronica unui paricid epic Popularitatea imensă de care s-a bucurat victorianul Charles Dickens ca scriitor, atît în timpul vieții, cît și post mortem, a constituit mai curînd un obstacol în calea receptării sale critice de subtilitate. S-a cristalizat, în timp, stereotipul cultural că autorul lui David Copperfield nu depășește un anumit nivel al abilităților epice (în speță, cel al povestirii) și, ca atare, exegezele de mai mare rafinament eșuează în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
frecvent scriitorul, interzicînd cititorului o prea mare deta șare de (vizibila) realitate și, în același timp, neschimbînd registrul artistic romanesc într-unul biografic ori memoria listic, pentru a permite literaturii să funcționeze în regim de document. În sfîrșit, chestiune de receptare. Amintirea plăcută de care vorbeam vine dinspre stagiul doctoral desfășurat de către sussemnat la Universitatea Arizona în prima jumătate a deceniului trecut. Se ivi, la vremea respectivă, posibilitatea predării unui seminar de scurtă durată (patru întîlniri) "Saul Bellow", la "sophomores" cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și anume literatura și, în mod special, poezia. Creația Anei Blandiana a fascinat-o de la primul contact. Ea a devenit, după numeroase lecturi și intensă reflecție, obiectul unei exegeze dense și complexe. Alina-Iuliana Popescu și-a construit o grilă de receptare care trebuia să ducă, în opinia ei, în același timp, la cunoașterea mai adâncă a creativității literare, a factorilor care îi determină specificitatea, cât și inserția într-o istorie literară semnificativă din punct de vedere estetic. Cercetătoare tânără, cu vocație
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
literare și interpretările critice, aflate în concordanță cu respectivele opere, nu pot fi ignorate"12. Există, așadar, o componentă metaliterară, critică, a canonului literar, estetic. Prin urmare, așa cum există canoane ale literaturii, ale creației, există și canoane ale criticii, ale receptării, în genere. Astfel, "canonul nu conține numai lista de opere, ci și principiile după care acestea au fost alese (...). Și, mai departe, nu numai selecția operelor și a autorilor canonici are importanță, ci și interpretarea lor. Așa cum există un corpus
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]