3,311 matches
-
la povestea asta. — Danny, zic. Ai cumva pașaportul la tine? Îmi ia ceva timp până dau de Luke. A fost înghesuit într-un colț de doi directori de corporații financiare, și în clipa în care apar, sare repede în picioare, recunoscător. Facem turul sălii pline de oameni, luându-ne la revedere și mulțumindu-le că au venit tuturor invitaților pe care îi cunoaștem. Adică destul de rapid. În cele din urmă, ne apropiem de masa din capătul sălii și o întrerupem pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nadler Cercul cultural al tineretului muncitoresc, avocat Isidor Abramovici Asociația sportivă Macaby au făcut o Moțiune fermi în voința lor nestrămutată de a reclădi țara sfântă alături de frații lor în Eretz Israel; solidari cu demersurile agenției evreilor, evreii din România recunoscători guvernului britanic pentru concursul promis și dat până în prezent realizării idealului nostru național se adresează un apel solemn de a nu permite ca opera noastră în Palestina să fie știrbită în nici un fel. Le adresăm un apel în numele istoriei noastre
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
veni la voi.) Nota de susținere este scrisă cu toată arta și perfidia critică (cred că nu te supără acest cuvînt). Este un gest de prietenie (și aderență fraternă la o cauză în fond comună) pentru care îți voi fi recunoscător întotdeauna. Apariția ei va zdruncina și mai mult șandramaua putredă a oralilor de pe aici în care am cam vîrît groaza. Concluzia: Cronica a dat, precum ai văzut, o notă afirmativă, dar nu demonstrativă . Autor, cred: C. ștefanache. Atît. El m-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
scriu este din Arhiva „Ibrăileanu”. Deci Ibrăileanu, prin tot, mă obsedează în continuare... În măsura în care pot lucra, acum lucrez la cursul general de literatură (în vederea litografierii) și la un curs special de istoria criticii literare românești (sec. XIX). Universitatea va fi recunoscătoare, dacă nu cumva vom rămîne fără posturi cu mult înainte de vîrsta pensiei. Să ne dea Domnul sănătate la toți, Mihai Drăgan </citation> (65) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”20 ianuarie 1973”> Dragii noștri, De aseară la Iași ninge
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu știu, nu l-am întrebat și nu-l voi întreba, dar am primit o scrisoare din care rețin doar atît: „Bădie, îți mulțumesc atît de mult, încît ar merita să vin «pe jos» pînă la Iași ca să te îmbrățișez recunoscător!...” - Am făcut bine? - Da! Cartea are meritele ei, mai întîi: o muncă cinstită, corectă, expresia unui dascăl cu etica potrivită. Ca mulțumire (!) din partea redacției: nu mi s-a plătit articolul, iar de atunci nu mi s-a publicat nimic, deși
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mă privește aș vrea să fiu la Bacău în 26 sept[embrie] cu avionul de la ora 18 sau în cel mai rău caz cu acceleratul 521, care sosește la 19,30. Indiferent însă de mijlocul de transport v aș fi recunoscător să-mi anunțați din timp hotelul la care rețineți camere participanților. Cu cele mai bune sentimente, Ion Maxim </citation> (3) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”10 oct[ombrie] 1973”> Mult stimate domnule Călin, Nu m-am grăbit cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cele mai bune urări H. Mihăescu </citation> (12) (13) <citation author=”Haralambie Mihăescu” loc=" [București]" data =”16 martie 1983”> Iubite Călin, întors la București constat că n-a sosit aici numărul pe ianuarie al revistei Ateneu. îți vom fi foarte recunoscători, dacă ne vei trimite aici sau la Roman (5500 Roman, str. Victoriei 3) acest număr. Se bate acum la mașină o contribuție pentru Ateneu intitulată Continuitatea culturii romane în Bizanț . Textul este scris pentru un public mai larg și deci
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
am descoperit un nou articol - publicat sub pseudonim - al lui G. Ibrăileanu. Pseudonimul e altul decît cele cunoscute pînă acum. Nu s-ar putea publica oare în revista Ateneu? în orice caz nu în pagina a doua . V-aș rămîne recunoscător dacă mi-ați trimite un răspuns, fie cum va fi. Cu stimă și sănătate, N. Gr. Stețcu </citation> (5) (6) <citation author=”N. Gr. Stețcu” loc="Roman" data =”28 decembrie 1968”> Mult stimate Domnule Călin, Vă rog să primiți din partea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Facultatea de Litere a Universității din Iași... Pentru un alt număr v-aș putea trimite o corespondență între Eugen Vaian și Panaite Mușoiu, care privește școala nouă . Este foarte interesantă. Originalele scrisorilor aparțin fiicei lui Vaian din București. Vă sînt recunoscător pentru tot ce ați făcut pentru mine. Multă sănătate și mulțumiri. N. Gr. Stețcu </citation> (23) (24) (25) <citation author=”N. Gr. Stețcu” loc="Roman" data =”28 decembrie 1977”> Mult stimate Domnule Călin, Cu ocazia Anului Nou, care se apropie
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
la îndrumarea a numeroși avocați stagiari, precum și la activități aferente colectivului de conducere a colegiului. Referindu-se la această perioadă, cunoscutul jurist, ziarist și dramaturg Nelu Ionescu, i-a dedicat următoarele: „Domnului Zarojanu, magister profund, din partea unui ucenic dubios dar recunoscător”, pe volumul Quod sau Codul Penal romanțat. Datorită pregătirii sale și în domeniul administrației, a fost numit, în anii de după cel de-al doilea război mondial (1946, 1947), în afara funcției de bază, președinte al comitetului de administrare a „Ajutorului suedez
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Guillermo să mi-o aducă. Aprobă entuziasmat, îi explic că plănuiesc să plec după trei zile, o întreb dacă a înțeles că e musai să treacă pe la Guillermo în ziua în care se întoarce, aprobă iar entuziasmat și se îmbracă recunoscător în geaca mea. Canoea oprește la destinația mea și cobor însoțită de zâmbetul larg al Mariei. Urc malul către casa lui Don Julio și ajung la un fel de masă de dimineață o grămadă de copilași pasând un borcan cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cum de eu nu vomit, mă verific dacă nu am nevoie nici poveste, din punct de vedere fizic mă simt foarte bine, dar sunt atât de îngropată în puterea senzațiilor încât îmi este imposibil să mă mișc și îi sunt recunoscătoare lui Don Julio că m-a sfătuit să mă așez în hamac. Imaginile sunt din ce în ce mai îndepărtate, culorile din ce în ce mai stinse și simt din nou pe „Don Julio” venind să vadă cum o mai duc. Îi spun mental ok, îi mulțumesc pentru
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și Scott, au aceleași sentimente ca și mine, ne simțim ca și cum am avut privilegiul enorm de a descoperi un adevăr uimitor, în timp ce restul participanților par să caute în continuare, aproape legați la ochi. Suntem legați prin ceva invizibil și suntem recunoscători pentru că am avut o astfel de șansă. Printre prezentatori, un fost angajat la CIA, John Alexander, care vorbește despre „văzutul la distanță” Explică cum cu toții avem capacitatea de a vedea lucruri dincolo de un zid spre exemplu, doar unii o au
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ce lucruri extraordinare poate face mintea umană, Chris aprobă și ne despărțim. Ajung în cameră, încui ușa cu grijă, închid oblonul și mă întind pe pat răsuflând ușurată. Am sentimentul că am trecut printr-un pericol iminent și respir adânc, recunoscătoare că am ajuns la capăt. Sfârșitul congresului Mă trezesc abia către prânz cu câteva raze ale soarelui strecurându-se prin oblon. Astăzi este ultima zi de conferință. După amiază mă voi întâlni cu Scott care are zborul de plecare la
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
a fost profesor și Alex. Leo șerban, care în 2000 m-a invitat să scriu la Dilema, iar în 2003 a propus crearea, special pentru mine, a unei rubrici săptămînale numite Dilematograf. Dintre multe alte motive de a-i fi recunoscător, voi mai aminti unul singur : este cel mai stimulativ critic romîn de film. în fine, ca și alți tineri autori de dinainte și de după mine, cărora Dilema (și mai tîrziu Dilema Veche) le-a oferit privilegiul de a se forma
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cel mai stimulativ critic romîn de film. în fine, ca și alți tineri autori de dinainte și de după mine, cărora Dilema (și mai tîrziu Dilema Veche) le-a oferit privilegiul de a se forma scriind în paginile ei, sînt profund recunoscător întregii redacții dilematice pentru răbdarea, atenția, înțelepciunea și inimoșia ei. martie 2009 Amintirile sînt făcute și din asta Pe 24 august 2005, Cotidianul a publicat un Top 10 al celor mai populare filme romînești din toate timpurile, conform datelor oferite
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
primul copil, pe Gabriela, iar în timpul pastorului Mișu Sofronie, pe 5 decembrie 1985, Dumnezeu ne mai dăruiește un copil, un băiat, pe nume Adrian Daniel. Ambii copii au fost ascultători și au rămas credincioși Lui Dumnezeu, care le-a fost recunoscător, binecuvântându-i cu “jumătatea” perfectă pe fiecare dintre ei. Gabrielei i-a fost dat un soț extraordinar, Liviu, pe care l-a cunoscut printr-o minune, pe internet, el lucrând în acea perioadă în Spania. Mă temeam că ne-o
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
m-am născut, am crescut și unde am fost educat în spiritul advent misionar. CAPITOLUL 4 Prima experiență misionară - Movila Banului Marea experiență misionară pe care am trăit-o a avut loc în timpul pastorului Vasile Constantin, căruia îi sunt totdeauna recunoscător pentru că mi-a dat voie să mă implic în lucrarea din comunitatea Movila Banului - cu toate că eram stabilit de mulți ani în Buzău. El întotdeauna îi implica pe cei tineri, care doreau să lucreze pentru Dumnezeu și de multe ori parcă
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
hotărârii de a-L primi în inimă pe Isus Hristos ca Mântuitor. Vedem mâna lui Dumnezeu care a condus toată această lucrare și a convins aceste suflete de adevăr, conducându-le la decizia de a-L urma, de aceea Îi suntem recunoscători. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne face părtași la biruința Sa, ne oferă bucuria de a le sluji semenilor noștri și ne dă un rol în convertirea lor. Mă rog ca Dumnezeu să îi binecuvânteze pe toți membrii comunității Filadelfia
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
curat al junglei de lângă Zambezi, nu avem televizor (un mare motiv de fericire), și lucrăm pentru copiii aceștia care ne-au intrat la inimă atât cu frumusețea lor cât și cu suferința lor. Mulțumim de ajutor și de susținere, suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru prietenia tuturor celor care au rămas alături de noi în ciuda împrejurărilor. Va vom ține la curent cu ce se mai întâmplă aici și Domnul cu voi toți. Cu drag, Carmen și Sebastian- 24 august 2013 Buna Ziua frate
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pește mare și frumos i-a ales și se gândi că anume a făcut cumnată-sa așa, ca s-o sfideze și s-o înfrunte. I-a mulțumit frumos vară-si Zoița și a spus că și dânsa va fi recunoscătoare. Discuția dintre ele a continuat despre treburile fiecăruia, despre familie și copii, a venit vorba și despre boierul Jac Marcopol pe care mama lui Zoița, Vasilica îl alăptase și-l îngrijise după ce mama lui dreaptă l-a părăsit în curtea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
plăcută. Miercuri 25 mai 1994 - Bacău În prima parte a recitalului, parcă am avut „chietroaie” legate de picioare, la suflet și la minte. Medeea (al doilea monolog) care, Doamne! îmi este atât de drag și căruia-i sunt atât de recunoscătoare pentru că (în fond) m-a băgat în Institut; Medeea a fost ca o femeie care se chinuie să nască și nu poate, și nici cezariană nu vrea să i se facă. Oare s-a receptat cât de seacă eram? De ce
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
-l mutați în alt loc.”. Bietul administrator, abia scăpat de o spaimă, se vede în fața unei noi ecuații pe care, volens-nolens, va trebui să o rezolve. „Nici nu m-am gândit” zise el cu ochii bulbucați de spaimă și recunoscător până la umilință „genialei” îngrozite de o așa fărădelege care ar putea jigni urechile fine ale neasemuitului așteptat. „O să-l mutăm doamnă! Bine că ne-ați atras atenția.” Și uite așa pentru a purifica locul în așteptarea musafirilor de gradul zero
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Păduraru Aș fi vrut să spun aici cuvinte mari, „săpate în piatră”. Și aș avea tot temeiul. Ada a fost o actriță talentată, specială, spunea versuri foarte frumos, cânta senzațional... Am să povestesc însă ceva, pentru care îi sînt profund recunoscător. Eram nou venit în România. Dincolo de faptul că nu cunoșteam mai pe nimeni, mai luam de la Teatrul Național un salariu atât de mic, încît abia reușeam să țin piept unui trai decent. Ada m-a adus la facultatea de teatru
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a răspuns sec: "Fă-ți imediat bagajele, cursurile au început de o săptămână și nu numai că ai reușit, dar după notele de la examene ești primul pe listă cu doi de 10!". După această convorbire pentru care i-am fost recunoscător o viață americanului Graham Bell, cel cu telefonul, am început numărătoarea inversă cu rezolvarea rapidă a problemelor de tot felul legate de plecarea la București acte, țoale, cărți, bani etc. Mi-am rezervat totuși timpul necesar pentru a mă da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]