16,853 matches
-
N.B. folosește la un moment dat În text expresia „plozii“. 5. În textele trimise nu ni se indică profesia exactă - personajul Doamna E. spune În reflecțiile sale, În timpul lecturii unor pagini din Ulisse de Joyce, că M. A. ar fi redactor de editură. Eu mi-l imaginam profesor, influențat probabil de comparația cu Emil Jannings din Îngerul albastru după romanul Profesorul Unrat de Heinrich Mann. 6. Complexat. Timid. Umil. Ascunzîndu-și cu obstinație orice trăsătură care l-ar putea distinge. Este insul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
injustiției sociale, nici orgoliul de a se comporta ca un frondeur. El e insul care dorește să se integreze, să se lase asimilat, să fie asemenea celorlalți. Schimbîndu-și numele reușește să-și termine liceul, să urmeze facultatea și să devină redactor la o editură, dar sentimentul de frustrare al celui constrîns să se ascundă sub altă identitate Îi marchează existența. Nu Încetează să se simtă un exclus. S-a căsătorit, are o familie, un serviciu onorabil, dar În conștiința lui s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
roman nu apare decît cu o perucă blondă de femeie. E pirpiriu, cu burtă și picioare foarte subțiri. Mi-l Închipui dezagreabil ca bărbat. 4. Are soție și copii, probabil Încă la școală. 5. Din paginile trimise reiese că e redactor la o editură și publică articole În presă. 6. Ce să spun? E o persoană care inspiră milă și desgust. Pare naiv și timid, nu numai față de femei, dar și În general. Deși vrea să dea impresia că e om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ascunsă Într-un boschet de trandafiri sălbatici. Își scoase batista și șterse excrementele uscate ale porumbeilor, care zburătăceau deasupra lor scoțînd sunete agresive, hulpave. Se așezară. Fumau absorbiți În gîndurile lor. — Fotografiile au ajuns În mîna nevesti-sii și pe masa redactorului șef. Niki le-a aranjat pe toate. Fiecare cu petrecerea lui, nu? Și tu de ce te cramponezi de... crezi că Dallesul tău e altceva? — Albu e un vierme făcut să fie strivit. N-am de ce să-l compătimesc. Și, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ce s-a mai Întîmplat cu țuite-l cum se destinde cum Își regăsește calmul zîmbește afabil se pregătește să-i administreze adversarului doza letală În lingurița cu dulceață e odios) ...ai văzut pozele, nu? Un set a ajuns pe masa redactorului șef, celălalt În mîinile nevesti-sii — Bine, dar cine — Cine, necine, asta-i bună. Dar tu ce crezi, de ce mi-am pierdut eu o noapte Întreagă să-l fotografiez? Aveam și eu un plan, doar nu era să lucrez degeaba. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
degrabă instantanee vesele, mai mult eroice decât credibile, cu texte frapante, ca de pildă: „Balonul domnișorului s-a spart“ sau „Curajosul salvator a readus turistul la viață“ sau „Vestitul nostru oaspete doboară ursul“. Bódog Arthúr, întemeietorul revistei și eternul ei redactor-șef, publicist de felul lui, mi-a povestit apoi de multe ori că, la începutul începuturilor, el a frunzărit și a analizat revistele din toate țările, Doamne iartă-mă, mai dezvoltate ca a noastră, și a eliminat greșelile, a învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în el, în care omul poate începe să se cațere în copaci nu numai de jos în sus. Deci, cu toate că lumea e tot ce se întâmplă să existe, totuși, după părerea lui, acolo jos e, totuși, o altă lume. — Domnul redactor mi-a povestit că dumneata ai reașezat tablourile - mi-a spus într-o seară Engelhard, în timp ce developam ultimele poze cu ursulețul. Le-ai amestecat pe cele mici cu cele mari, ai schimbat cronologia, e o harababură întreagă. Spune că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Mae și am plecat. Câțiva oameni mai stăteau încă prin jurul școlii, discutând despre toată tărășenia, care acum se transformase într-un accident în care doamna Watkins s-a împiedicat de un scaun. Toată lumea credea orice spunea doamna Watkins, toată lumea cu excepția redactorului șef de la ziarul nostru, un individ destul de deștept care terminase o facultate din est. După ce a scris despre accident pe un ton destul de suspicios, se zvonea că domnul Watkins va înainta o petiție împotriva lui. Dar acest lucru nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe tanti Mae și trupa ei pentru 10 cenți în plus, după film. Sâmbăta următoare, câțiva oameni care țineau de biserică erau acolo, în fața cinematografului, umblând în sus și în jos cu pancarte despre răul care se ascunde înăuntru. Când redactorul-șef al ziarului a aflat de treaba asta, a băgat o poză cu ei pe prima pagină. Ziarul nostru a fost distribuit prin tot statul, și l-au cumpărat chiar și mulți oameni de la capitală. Au văzut fotografia cu oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Cei vii erau peste tot cu noii lor copii și cu familiile lor. Cred că nimeni nu voia să se gândească la cei care veneau la gară în cutiile lor lungi de lemn. Și nimeni nu o făcea, poate doar redactorului de la ziar care avea mereu câte ceva de spus despre ei în ziar, când se mai întorcea câte unul. Femeile care nu mai plânseseră de când au auzit că fiul, fratele sau soțul lor a fost ucis plângeau încă o dată când cadavrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Vorbeau despre el tot timpul, dar nu-și permiteau să facă nimic în clasă. Putea recita orice poezie sau ceva dintr-o carte celebră, în vreme ce nimeni din oraș nu citea poezii sau cărți prea multe. Câteodată, scria chiar el poezii. Redactorul ziarului le publica, dar nimeni nu înțelegea ce vor să zică. Ei, unii care se pretindeau mai deștepți spuneau că le înțeleg, dar eu știam că nu e adevărat. Poeziile lui nu rimau așa cum credea toată lumea că ar trebui, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ce vor să zică. Ei, unii care se pretindeau mai deștepți spuneau că le înțeleg, dar eu știam că nu e adevărat. Poeziile lui nu rimau așa cum credea toată lumea că ar trebui, așa că domnul Watkins i-a trimis o scrisoare redactorului cerându-i să înceteze să mai publice gunoiul acela. Redactorul era însă din est și a răspuns că poeziile erau foarte bune, dar că numai un grup restrâns de oameni le pot înțelege și aprecia. Domnul Farney a decupat asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
deștepți spuneau că le înțeleg, dar eu știam că nu e adevărat. Poeziile lui nu rimau așa cum credea toată lumea că ar trebui, așa că domnul Watkins i-a trimis o scrisoare redactorului cerându-i să înceteze să mai publice gunoiul acela. Redactorul era însă din est și a răspuns că poeziile erau foarte bune, dar că numai un grup restrâns de oameni le pot înțelege și aprecia. Domnul Farney a decupat asta din ziar și a lipit-o pe tablă în clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
reluase munca lui. Avea numai nouăsprezece ani, dar era un om matur, cu vise mari. Beppo șoptea pentru sine, privindu-și fiul: „Benedetto, inima inimii mele!“ O săptămână înainte de începutul vacanței de vară, Benedetto a dus probele pornografice la ziar. Redactorul-șef nu era acolo, dar în locul lui l-a primit o tânără secretară, Maria Giudita, cu păr de aramă și picioare foarte lungi. Nimeni nu știe ce s-a petrecut între Benedetto și Maria Giudita în acea zi. Părinții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Zaharel s-a salvat miraculos - o parte a bibliotecii s-a înțepenit între doi pereți căzuți. Dar a văzut-o pe soția lui cum a fost strivită de o bucată de beton. După cutremur, Zaharel și-a pierdut postul de redactor la jurnalul unde lucrase aproape douăzeci de ani și asta l-a făcut să înțeleagă că se sfârșise cu viața lui veche. Ca evreu putea să emigreze în Israel. Dar până la urmă a ajuns în Suedia, ajutat de un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Într-un târziu, se ridică. Se decisese. - Haide, rosti el autoritar. Cinci minute mai târziu înaintau amândoi pe culoarele editurii Gallimard. Pula se zbătea însă în mâna dreaptă-a lui Luca. Cioran o privea cu jind. Intrară apoi în biroul redactorului-șef. - O, musiu Șioran, se bucură franțuzul. Soaie bienvenu, je vuz anvite, tralala etc. - Bună ziua, spuse și Cioran, negru la chip. Dânsul e Luca. Franțuzul se bucură de acest lucru. - Trece tot ce-am scris pe numele lui, se hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
musiu Șioran, se bucură franțuzul. Soaie bienvenu, je vuz anvite, tralala etc. - Bună ziua, spuse și Cioran, negru la chip. Dânsul e Luca. Franțuzul se bucură de acest lucru. - Trece tot ce-am scris pe numele lui, se hotărî Emil. Tot. Redactorul înlemni, dar când află că tocmai pula lui Cioran stă în joc, își dădu seama instantaneu de gravitatea situației. Transpirat, tremurând, scoase pana din călimară și semnă actul care îl făcea din acea clipă pe Luca Dinulescu autorul tuturor scrierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
revistei pariziene a exilului rus Illiustrirovannaia Rossiia, care, la începutul anului 1934, organizase un concurs de debut. Manuscrisul era semnat M. Agheev, evident, un pseudonim, căci regulamentul concursului prevedea pentru autori folosirea unui pseudonim sau a unui cod de identificare. Redactorul-șef al revistei, cunoscutul scriitor al exilului rus Gh. Adamovici, nu pregetă a recomanda publicarea neîntârziată a manuscrisului și, pentru că revista care organizase concursul nu putea să o facă, îl trimite redactorului-șef al revistei Cisla, N. Oțup. Apreciind imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
unui pseudonim sau a unui cod de identificare. Redactorul-șef al revistei, cunoscutul scriitor al exilului rus Gh. Adamovici, nu pregetă a recomanda publicarea neîntârziată a manuscrisului și, pentru că revista care organizase concursul nu putea să o facă, îl trimite redactorului-șef al revistei Cisla, N. Oțup. Apreciind imediat valoarea scrierii care i-a parvenit, N. Oțup o publică, complet, în numerele 1-17, 1934, ale săptămânalului Illiustrirovannaia jizn sub titlul Povest s kokainom (Iz zapisok bolnogo) (Poveste cu cocaină. Din însemnările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
DAN TOMORUG HOTARUL ZEILOR Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României TOMORUG, DAN Hotarul zeilor / Dan Tomorug. Iași : Junimea, 2015 ISBN 97897337-1821-5 821.135.1-31 Redactor: Ioan Holban Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Coperta colecției: Vasilian Doboș Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Păcurari nr. 4 (Fundațiunea Universitară Regele Ferdinand BCU Mihai Eminescu) Iași, cod 700511 tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com Vă invităm să vizitați site-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
noi să ne Îmbuibăm de mai multe ori cu crap (ce mai Înotau noaptea În cada noastră emailată din baie) și să-l udăm cu șampanie franțuzească adusă de la același club „Drei Husaren“, evident că n-a rămas În afara atenției redactorilor Enciclopediei. Dar - conform logicii programului lor - Într-o viață de om n-ar exista lucruri lipsite de importanță și nici o ierarhie a evenimentelor - ei vor Înregistra toate bolile copilăriei, oreion, tuse măgărească, rîie, ca și apariția păduchilor și suferința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sale morale. Dar ceea ce te uimește cel mai mult este fuzionarea perfectă Între exteriorizare și interiorizare, insistența asupra faptelor materiale, care ulterior se vor situa Într-un raport logic cu omul, cu ceea ce numim de fapt sufletul său. Și dacă redactorii lasă fără comentariu unele aspecte - cum ar fi de pildă montarea instalației electrice În sobele de teracotă, În 1969, moda tonsurii, sau bulimia tatălui meu, prepararea unei băuturi răcoritoare din soc după o rețetă din Politika 1 - neașteptata lui manie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
CARTEA REGILOR ȘI A NEBUNILOR 1. CRIMA care se va produce cam cu patruzeci de ani mai tîrziu, va fi prefigurată Într-un ziar petersburghez din luna august a anului o mie nouă sute șase. Astfel, vor apărea foiletoane semnate de redactorul-șef al acestui ziar, un oarecare Krușevan, A.P. Krușevan, de fapt instigatorul pogromurilor de la Chișinău, ce avea pe conștiință vreo cincizeci de crime. (În odăi Întunecoase zăceau În bălți de sînge trupurile căsăpite ale unor bărbați, iar fetițe violate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
găseai tot ce aveau cărțile sfinte: precepte și cazne pentru acei care le-ar fi Încălcat. Apariția sa fiind am tot atît de misterioasă ca și apariția Bibliei, iar modestul ei alcătuitor - Nilus - va apărea În postură de comentator și redactor, un fel de exeget. Singura deosebire consta În faptul că textul Conspirației, În pofida obscurei sale origini, era totuși creație omenească. Ceea ce o făcea captivată, necurată și nelegiuită. Acestui text vom Încerca noi să-i cercetăm originile, aruncînd o privire fugitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
negru pe alb În fondul Bibliotecii Muzeului Britanic. Iar cum majoritatea muritorilor au față de litera tipărită aceeași venerație ca față de Sfînta Scriptură, mulți vor admite această dovadă fără crîcnire și fără circumspecție intelectuală. „Oare este posibil, se Întreba Îngrozit un redactor de la Times, ca o bandă de criminali să elaboreze un astfel de plan pe care la ora actuală să-l pună senin În aplicare?“ Fondul bibliotecii În care se păstrează această supremă dovadă ascunde În colbul rafturilor multe taine amenințătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]