6,870 matches
-
descoperă pe om ca acea făptură unică ce suferă spre deosebire de restul animalelor, când nu înțelege. În același timp, pentru că poate rosti, omul nu suferă sentimentul dezastruos al abandonului într-o experiență limită sau absurdă. Codificarea lingvistică a lumii rămâne un reflex al finitudinii, dinăuntrul căreia doar putem desluși adevărul. „Ființa care poate fi înțeleasă este limbă” (Sein, das verstanden kann, ist Sprache); acesta rămâne corolarul hermeneuticii ontologice pentru care „moartea subiectului” n-are sens, câtă vreme raționalitatea practică a conștiinței hermeneutice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
coerenței teoretice”1. Polanyi respinge optica epistemologiei iluministe, ancorată într-un optimism ilegitim și impersonal. Orice integrare a unei noi cunoașteri se face în cadrul (framework) nespecificabil al cunoașterii tacite, marcată de un set de opțiuni existențiale prealabile și de numeroase reflexe lingvistice, mediate cultural 2. Chiar un dialog purtat într-o limbă străină între persoane care împărtășesc valori comune confirmă acest adevăr. Înțelegerea se produce prin fuziunea a două orizonturi: matricea biografică a interpretului și tradiția căreia îi aparține obiectul său
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
anxietăți și solicită confesiunea. Convingerea lui Michel Foucault este că nici o configurație etică nu poate elimina complet memoria secolelor lungi de cultură creștină în istoria bătrânului continent. Acestea au învestit statura civică a omului european cu un număr critic de reflexe necondiționate. Transmise până astăzi genei noastre culturale, aceste reflexe mai formează încă un anumit habitus moral. Europeanul de rând este, în opinia lui Foucault, un „animal confesor” (fapt trădat și de extraordinara abundență a literaturii diaristice din timpurile moderne). Atitudinile
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
respectiv, bucurie 2. Dacă plăcerea se înregistrează local în corpul fizic (sub „hainele de piele” pe care le împărtășim, după Grigorie de Nyssa, împreună cu animalele), bucuria este o inexplicabilă proiecție totală a Vieții în inima trupului, acolo unde apare și reflexul de argint al suferinței. Sediul bucuriei și al suferinței (afecte paradoxal îngemănate) este corpul transcendental, adică acel „corp care nu mai este obiect al experienței, ci principiu al ei”3. Acest corp transcendental, sau carne fenomenologică acționează și pătimește la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în plan doctrinar, o minimă apreciere față de valorile evanghelice. Clubul gândirii liberale fermenta pragmatismul. Imanența devenise deja orizontul ultim de validare a politicului. Critica fanatismelor nu mai căpăta - precum în Tratatul de la Westphalia (1648) - o justificare teologică, fiind mai degrabă reflexul unei prosperități pusilanime. Mișcarea hippy încercase legitimarea boemei în locul patriotismului. Ironia dizolvantă la adresa jocului politic se asocia unei tot mai apăsătoare uri de sine. După 1968, mass-media a acceptat jocul demagogic prin care contrastul dintre eroismul civilizator al cetății și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
debilă. „Pacea lumii” - fie ea promisă de Cezarul roman sau de Consiliul de Securitate al ONU - nu se confundă cu invizibila pax Christi: „pacea mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau eu” (In. 14,27). Odihna sabatică - reflex al iubirii Treimii - este pentru creștini un dar primordial oferit doar celor care au îmbrățișat paulinic „nebunia Crucii”, după chipul și asemănarea lui Hristos. În ce sens? În fața grabnicului lui sfârșit, Iisus nu ironizează fin (ca Socrate), nici nu blestemă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
trebuie înfruntată cu arme proprii și, mai ales, prin virtuțile interiorității. Pentru creștinismul ortodox, aceasta nu înseamnă deloc „pietism” sau „resemnare”, ci ascultarea de o logică firească a priorităților. Ideea că lumea este fundamental rău rânduită nu poate fi decât reflexul unei credințe gnostice - cel mai adesea, nemărturisite. A renega ordinea firii printr-o răzbunare istorică pe orice fel de trecut rușinos este nu mai puțin un păcat. În cuvintele lui Isaiah Berlin, „nu există substitut pentru simțul realității”. Nu etosul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
importantă cât toate cuvintele care îi compun exegeza. Recunoștința și recunoașterea în fața bunătății fundamentale a creației presupun transfigurarea percepțiilor printr-o sinteză sacramentală între registrul tactilității și sfera vizualului, domeniul auzului și domeniul euharistic al gustului. Bunătatea creației este un reflex al iubirii perihoretice dinăuntrul Treimii: „Dumnezeu este iubire” (1In. 4,8), fără efort, epuizare și exterioritate. Recunoașterea acestei revelații însă n-ar putea rezista fără transportul analogic al contemplației naturale, pentru care destinația finală este paradisul. Dualismul între „valea plângerii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cădea răpuse. Până atunci, tradiția răsăriteană gravitează iconic în jurul misticii vederii (unio mystica)1. Structura cunoașterii teologice depinde în mod acut de această prezență iconică a simbolurilor care nu definesc, ci semnifică. Lumea contemplației teologice este plină de vestigii și reflexe, iar frumusețea omului este „inelul” prin care reflexele de transcendență ale creației primesc convergență 2. Cu alte cuvinte, contrastul maniheic între frumusețea lumii și frumusețea divină reprezintă o deformare a Ortodoxiei, al cărei etos promovează „în tot locul și tot
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în jurul misticii vederii (unio mystica)1. Structura cunoașterii teologice depinde în mod acut de această prezență iconică a simbolurilor care nu definesc, ci semnifică. Lumea contemplației teologice este plină de vestigii și reflexe, iar frumusețea omului este „inelul” prin care reflexele de transcendență ale creației primesc convergență 2. Cu alte cuvinte, contrastul maniheic între frumusețea lumii și frumusețea divină reprezintă o deformare a Ortodoxiei, al cărei etos promovează „în tot locul și tot ceasul” bucuria revederii 3. Revelația dumnezeiească nu strivește
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Crucea negației pusă pe conceptele filozofiei este luminată pascal printr-o poetică a iubirii. Toate numele de laudă ale lui Dumnezeu sunt extrase din contemplația străvezie a frumuseții care, în cele din urmă, va salva lumea. Or, sublimul generează numai reflexe himerice și pofta de irealitate. Pe tărâmul acestei false reconcilieri cu haosul programatic al ființei, tentația este de a escamota problematica metafizică a răului, dacă nu prin uitare, atunci măcar prin amânare. Pentru Ortodoxia universală, disocierea frumosului de adevăr va
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și pozițiile adoptate în diferite probleme ale politicii internaționale. Toate aceste aspecte demonstrează faptul că puterea are un caracter relativ. Lupta pentru distribuirea puterii pe plan internațional se realizează fie prin război, fie prin mijloace tehnologice, fie prin dominație comercială. Reflexul acestor realități se concretizează în faptul că puterea este un instrument de a realiza obiective, de a promova interese, de a construi relații sau de a distruge structuri care se opun cursului firesc al vieții internaționale. În toate acțiunile de
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
prea mare pentru a permite conștiinței să dirijeze multe dintre reacțiile pe care le avem. Tenisul sau cântatul la vioară necesită un comportament necontrolat de conștiință, motiv pentru care practicanții trebuie să exerseze atât de mult pentru a-și dezvolta reflexele necesare. Conștiința este un rezultat destul de recent al dezvoltării creierului animal. Departe de a fi imaterială, mintea este ancorată adânc în funcții mai primitive ale creierului. Conexiunea dintre rațiune și creierul animal poate fi observată în limbajul folosit pentru a
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
marile probleme nerezolvate ale ordinii modiale actuale și invazia Irakului nu a făcut decât să ne îndepărteze de soluționarea ei. Comunitatea internațională s-a dezbinat odată cu războiul din Irak. Toate propunerile Statelor Unite sunt privite cu suspiciune și respinse aproape din reflex de celelalte țări. în același timp, America este reprezentată în Organizația Națiunile Unite de John Bolton, protejatul lui Dick Cheney, care vrea să transforme organizația într-un instrument al Statelor Unite. Ca atare, ONU a intrat, practic, într-un impas: nu
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
de sprijin pentru obligațiile viitoare definite”. În conduită și în comportament profilul moral al copilului se evidențiază cel mai bine. Conștiința și principiile morale nu pot fi identificate în conduita și comportamentele morale. Pentru a forma la copil deprinderi și reflexe morale trebuie procedat în mod ordonat și sistematic. Educația morală nu vizează pur și simplu formarea singulară a caracterului, ci dezvoltarea unui întreg sistem de personalitate în care deprinderile individului se sprijină și se completeză unele cu altele. Formarea habitudinilor
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
procedat în mod ordonat și sistematic. Educația morală nu vizează pur și simplu formarea singulară a caracterului, ci dezvoltarea unui întreg sistem de personalitate în care deprinderile individului se sprijină și se completeză unele cu altele. Formarea habitudinilor și a reflexelor morale reprezintă momentul de debut și, în același timp, sfârșitul educației morale la copil. În ceea ce privește atitudinile și, în special, atitudinile morale, misiunea cadrului didactic este dublă: încurajarea atitudinilor pozitive și corectarea celor negative. Un postulat al consolidării atitudinilor morale ale
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
pentru a realiza trecerea lor progresivă de la caracterul impus, coercitiv, la cel acceptat, interiorizat. Unii specialiști în anatomie și biologie (Sperry, 1978) arătau că omul este, chiar și din punct de vedere somato-biologic, construit să respecte anumite norme, evocat fiind reflexul organismului la ritmurile biologice. b. Normele implicite sunt ansambluri de reguli produse de viața în comun a grupului. Cele mai importante surse de constituire a normelor de grup, prezentate și de profesorul Emil Păun, sunt: - interiorizarea normelor explicite, astfel încât acestea
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
dreapta, la stânga etc.). Dar cum putem explica acest fenomen? GRAFIC VERTICALĂ: Erori ORIZONTALĂ: Încercări Curbă tipică a învățării parcurgerii unui labirint de către cobai (adaptare după Tolman și Honzik, 1930) Pentru a explica mecanismul formării deprinderilor, Hull va dezvolta ipoteza lanțului reflex formulată de Watson, conform căreia deprinderea finală este constituită dintr-un lanț de condiționări ce corespund secvențelor unui comportament în totalitate. În cadrul unui labirint, se va considera că răspunsul din fiecare intersecție (de exemplu, a o lua la dreapta sau
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
stupidă. Și totuși, repetiția este un resort de bază la nivelul creierului, așa cum memoria se întemeiază în ultimă instanță pe conexiunile dintre neuroni, iar repetiția este mecanismul ce asigură numărul și forța acestor legături. De exemplu, în celebrul experiment despre reflexul condiționat al lui Pavlov, este nevoie ca metronomul să sune de cel puțin 50 de ori, anunțând recompensa, pentru ca, la auzul sunetului, câinele să saliveze. Chiar dacă memoria omului este mult mai sofisticată decât cea a animalelor, repetarea rămâne o lege
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
mai multor ani de învățare. Imagine În centru: Obiectivul camerei Tehnică de studiere a explorării oculare la copii (adaptare după Vurpillot, 1974) Copilul trebuie să compare ferestrele celor două fațade de casă (Vurpillot, 1974). O cameră așezată în centru înregistrează reflexul pe ochi al ferestrei fixate de copil. Rezultatele indică o creștere a pendulărilor orizontale (de la o fereastră la alta) între 50% și 70% pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 5 și 9 ani. Prin urmare, până la 5 ani, ochii copilului
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
împrejurarea se datorează faptului că aparenta deschidere către o realitate prozaică, polimorfă, acompaniată de orientarea - evidentă în multe situații - către valorile limbajului prozaic, utilitar este la ei mai degrabă o modalitate de a evidenția incoerența programatică a discursului, decât un reflex al nevoii de comunicare. Totuși, poezia-reportaj a tânărului Geo Bogza, evident antipoetică și prozaică, merită menționată la acest capitol, cu specificarea că evoluția poetului parcurge, în sens invers, traseul străbătut de Bacovia: de la deliricizarea extremă a limbajului la convenționalismul emfatic
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mult efort pentru a constata că, în acest final de poem și de volum, își face simțită prezența cealaltă „voce” a lui Marin Sorescu. O anumită ambiguitate exista, nu-i vorbă, și în celelalte poeme, dar mai cu seamă ca reflex al detașării ironice (subminată în antifrază, orice rostire devine „dublă”), însă acum se poate observa fără echivoc cum - întocmai ca în Florile de mucigai - mizei parodice, caricaturale, îi corespunde, complementar și contrapunctic, tendința mitizator-elegiacă. Nu fără îndreptățire, Eugen Simion a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
precum și în cea proprie, și trecerea lor de la dependență la autonomiexe "„autonomie" (ceea ce fac de obicei mamele pentru trecerea copiilor de la stadiul dependenței totale la cel al traiului prin forțe proprii sau femeile una pentru alta, în sensul eliberării de reflexele dependenței patriarhale). Ideea că femeile folosesc mereu putereaxe "„putere", dar în beneficiul altora (al copiilor, al familiei) este cu totul benignă pentru patriarhatxe "„patriarhat". Jene Miller,xe "„Miller,Jene" de exemplu, teoretizează plecând de la studii de caz în contextul cărora
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
aflați În situații de risc sau vulnerabili la excludere și marginalizare (UNESCO, 2000). De aceea, strategiile Învățării trebuie adaptate astfel Încât să corespundă diversității și numeroaselor stiluri de Învățare și dezvoltare ale elevilor. Astfel, au apărut ideea de integrare educativă, ca reflex al curentului integrativ global din societate, și educația integrată, ca practică efectivă și concretă, reprezentând, În mod indubitabil, ceva nou și original, surprinzător și controversat, pe fondul tradiționalismului de secole al educației. Pentru a delimita mai bine cele două perspective
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
al proporției mari a persoanelor care acceptă să răspundă - ar putea fi explicat pe baza a trei factori principali, dintre care ultimul joacă un rol efectiv în favoarea celei directe și, în speță, a celei față în față la domiciliu: a. Reflexul de politețe. Este greu să refuzi să-i vorbești cuiva care ți se adresează politicos, te roagă să-l ajuți în realizarea muncii pe care o are de îndeplinit, care a bătut drumul până la ușa ta etc. b. Dorința de
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]