3,106 matches
-
pe Maria/Ion albește cu vârsta în clasificările deja existente în lingvistica românească este fără succes. Acest tip de se nu-și găsește locul nici între valorile reflexivului din GALR I (Vasilescu 2008: 224−226) − reflexiv propriu-zis (Ioana se spală), reflexiv reciproc (Dan și Mihai se văd des), reflexiv factitiv (El se tunde la frizer), reflexiv inerent (Ion se lamentează), pasiv (În articol se arată diferența dintre X și Y), impersonal (Se merge repede pe strada asta) −, nici în cele enumerate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
deja existente în lingvistica românească este fără succes. Acest tip de se nu-și găsește locul nici între valorile reflexivului din GALR I (Vasilescu 2008: 224−226) − reflexiv propriu-zis (Ioana se spală), reflexiv reciproc (Dan și Mihai se văd des), reflexiv factitiv (El se tunde la frizer), reflexiv inerent (Ion se lamentează), pasiv (În articol se arată diferența dintre X și Y), impersonal (Se merge repede pe strada asta) −, nici în cele enumerate de Avram (1997: 196−197) − obiectiv (El se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
succes. Acest tip de se nu-și găsește locul nici între valorile reflexivului din GALR I (Vasilescu 2008: 224−226) − reflexiv propriu-zis (Ioana se spală), reflexiv reciproc (Dan și Mihai se văd des), reflexiv factitiv (El se tunde la frizer), reflexiv inerent (Ion se lamentează), pasiv (În articol se arată diferența dintre X și Y), impersonal (Se merge repede pe strada asta) −, nici în cele enumerate de Avram (1997: 196−197) − obiectiv (El se îmbracă), reciproc (Se ceartă des), dinamic (El
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Copacii (se) îngălbenesc. Și în GALR II: 162 autoarea remarcă existența variantelor libere pentru același tipar de construcție: (s-)a albit de ziuă (vezi supra, 2.5.). Reinhart (1996: 8) vorbește despre situația în care un verb are atât variantă reflexivă, cât și inacuzativă (nereflexivă), exemplificând cu verbul neerlandez corespunzător sensului 'a dizolva'. Unii autori au încercat găsirea unei explicații mai precise pentru acest tip de diferență. Ipotezele formulate sunt de natură diferită, uneori chiar contradictorii. ● Rothemberg (1974), citat de Zribi-Hertz
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
diferită, uneori chiar contradictorii. ● Rothemberg (1974), citat de Zribi-Hertz (1987: 33), a arătat că forma ergativă nonreflexivă a verbelor cu inversare (La branche a cassé) prezintă subiectul ca posedând anumite calități care permit realizarea procesului (cauză internă), pe când forma ergativă reflexivă (La branche s'est cassée) prezintă procesul ca fiind declanșat de un factor exterior subiectului (cauză externă). ● Manoliu-Manea (1977) corelează distincția dintre forma activă și cea reflexivă cu roluri tematice diferite: La cloche a cassé − Instrumental La cloche s'est
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ca posedând anumite calități care permit realizarea procesului (cauză internă), pe când forma ergativă reflexivă (La branche s'est cassée) prezintă procesul ca fiind declanșat de un factor exterior subiectului (cauză externă). ● Manoliu-Manea (1977) corelează distincția dintre forma activă și cea reflexivă cu roluri tematice diferite: La cloche a cassé − Instrumental La cloche s'est cassée − Obiectiv. ● Lakoff (1977)136 a arătat că marcarea medie este folosită pentru a transfera responsabilitatea asupra subiectului Pacient. ● Zribi-Hertz (1987: 41) formulează, pentru limba franceză actuală
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
est cassée − Obiectiv. ● Lakoff (1977)136 a arătat că marcarea medie este folosită pentru a transfera responsabilitatea asupra subiectului Pacient. ● Zribi-Hertz (1987: 41) formulează, pentru limba franceză actuală 137, ipoteza că proprietățile distribuționale ale celor două serii de forme ergative (reflexive și nonreflexive) sunt legate de o diferență aspectuală: formele ergative reflexive sunt perfective (cu lectură rezultativă), iar formele ergative nonreflexive tind să se specializeze pentru valorile imperfective. ● Maldonaldo (1988), citat de Archard (2008: 2378), descrie, pentru limba spaniolă, o alternanță
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este folosită pentru a transfera responsabilitatea asupra subiectului Pacient. ● Zribi-Hertz (1987: 41) formulează, pentru limba franceză actuală 137, ipoteza că proprietățile distribuționale ale celor două serii de forme ergative (reflexive și nonreflexive) sunt legate de o diferență aspectuală: formele ergative reflexive sunt perfective (cu lectură rezultativă), iar formele ergative nonreflexive tind să se specializeze pentru valorile imperfective. ● Maldonaldo (1988), citat de Archard (2008: 2378), descrie, pentru limba spaniolă, o alternanță generală între forma nemarcată și cea cu se: se este prezent
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
formele ergative nonreflexive tind să se specializeze pentru valorile imperfective. ● Maldonaldo (1988), citat de Archard (2008: 2378), descrie, pentru limba spaniolă, o alternanță generală între forma nemarcată și cea cu se: se este prezent sistematic în cazul proceselor neașteptate, construcția reflexivă fiind mai "energică" decât cea simplă: La pelota cayó (*se) de la mesa como era esperando La pelota se cayó de la mesa inesperadamente. ● Forest (1988), citat de Archard (2008: 2377), arată că formele nonreflexive desemnează realizări ale unui proces intern entității
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cea simplă: La pelota cayó (*se) de la mesa como era esperando La pelota se cayó de la mesa inesperadamente. ● Forest (1988), citat de Archard (2008: 2377), arată că formele nonreflexive desemnează realizări ale unui proces intern entității (La branche casse), iar reflexivul nu exprimă autoafectarea, ci schimbarea de stare exterioară proprietăților entității (La branche se casse). ● Lagae (1992), apud Dobrovie-Sorin (2004: 4), susține că accentul pus pe starea finală care caracterizează incoativele cu se nu trebuie analizat ca perfectivitate, dar acesta explică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ambele construcții (noircir 'a se înnegri', rougir 'a (se) (în)roși', épaissir 'a se îngroșa, a se îndesi', gonfler 'a (se) umfla'), varianta intranzitivă este aleasă atunci când entitatea din poziția subiectului are proprietăți suficiente pentru a produce procesul, iar varianta reflexivă, când proprietățile entității din poziția subiectului sunt insuficiente pentru a produce procesul, adică atunci când un Cauzator extern este implicit. Aplicând teste sintactice, autoarea a ajuns la concluzia că variantele cu se au comportament de tip inacuzativ, iar cele fără se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se) sau a celui inergativ (fără se). ● Manoliu-Manea (1993: 83−85) analizează situația verbelor care exprimă o schimbare naturală de culoare sau de condiție fizică din punctul de vedere al topicalității: pe parte sau pe întreg. Autoarea arată că incoativele reflexive sunt alese atunci când schimbarea este considerată ca fiind o activitate care presupune o participare intensă a subiectului referent (întreg sau parte). Verbele care se referă la pierderea culorii sau a greutății, la o mișcare în acord cu gravitația, la o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ca fiind o activitate care presupune o participare intensă a subiectului referent (întreg sau parte). Verbele care se referă la pierderea culorii sau a greutății, la o mișcare în acord cu gravitația, la o schimbare diacronică nu cer o copie reflexivă a subiectului (a albi − pierderea culorii părului −, a îngălbeni, a păli − pierderea culorii normale a feței −, a slăbi − pierderea greutății normale −, a îmbătrâni, a întineri). Verbele care se referă la acțiuni cu un surplus de intensitate (a se înroși − din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
îmbătrâni, a întineri). Verbele care se referă la acțiuni cu un surplus de intensitate (a se înroși − din cauza unei expuneri prea mari la soare sau de rușine, a se îngrășa, a se umfla, a se ridica apar numai în construcții reflexive, când nu se ia în considerare un Agent extern). Din punct de vedere sintactic − arată Manoliu-Manea (1993: 77) −, construcția acuzativ-locativă din română este centrată pe întreg (M-am tăiat la deget), iar cea cu dativ/acuzativ, centrată pe parte (Mi-
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Manoliu-Manea (1993: 77) −, construcția acuzativ-locativă din română este centrată pe întreg (M-am tăiat la deget), iar cea cu dativ/acuzativ, centrată pe parte (Mi-am tăiat degetul). Autoarea (Manoliu-Manea 1993: 79−80) atrage atenția asupra faptului că, în cazul reflexivelor verbelor tranzitive ce exprimă faptul că întregul suferă/este afectat, construcția cu acuzativul este mai frecvent expresia unui subiect nonagentiv − întregul nu a acționat deliberat pentru a afecta Pacientul (M-am lovit la picior de o piatră), în timp ce construcția cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
M-am lovit la picior de o piatră), în timp ce construcția cu dativul duce la o interpretare agentivă a subiectului (Mi-am lovit piciorul de o piatră). În română, o creștere a gradului de agentivitate este marcată de coprezența unui dativ reflexiv pentru întreg (A întors capul/Și-a întors capul ca să nu-l mai vadă). Lamiroy (1998: 39) observă că româna are, ca și germana, franceza, italiana, spaniola, alternanța dativ/acuzativ pentru exprimarea posesiei, acuzativul exprimând un grad mai mare de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
analizată verbele dinamice, verbele cauzative, verbele de mișcare și verbele incoative. Relația dintre dativul posesiv și verbele inacuzative este un subiect care merită să fie cercetat separat. ● Kemmer (1994: 211−212)138 arată că forma morfologică medie (omonimă cu cea reflexivă) apare atunci când nu există niciun motiv special pentru a face o distincție conceptuală între entitatea inițiatoare și cea afectată. Unicul participant e văzut ca fiind Inițiator și, pentru că suferă o schimbare de stare, ca fiind și Punct Final. ● Cornilescu (1998
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Unicul participant e văzut ca fiind Inițiator și, pentru că suferă o schimbare de stare, ca fiind și Punct Final. ● Cornilescu (1998: 320), folosind și propunerea lui Kemmer (1994), arată că folosirea intranzitivă se corelează cu un proces autonom, iar cea reflexivă, cu o cauză noninternă care afectează subiectul: Părul se albește/albește cu vârsta Ion se amețește/amețește repede la băutură. ● Dobrovie-Sorin (2004: 4) observă că variația reflexiv/nonreflexiv privește mai ales verbele incoative referitoare la procese naturale care nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1994), arată că folosirea intranzitivă se corelează cu un proces autonom, iar cea reflexivă, cu o cauză noninternă care afectează subiectul: Părul se albește/albește cu vârsta Ion se amețește/amețește repede la băutură. ● Dobrovie-Sorin (2004: 4) observă că variația reflexiv/nonreflexiv privește mai ales verbele incoative referitoare la procese naturale care nu sunt realizate autonom (nu au cauză internă), între cele două forme (casser/se casser 'a se sparge', durcir/se durcir 'a se întări') existând diferențe aspectuale importante. În
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de ruptură", care au numai o variantă sau le acceptă pe amândouă (casser 'a se sparge', rompre 'a se rupe', exploser 'a exploda', éclater 'a izbucni', briser 'a se sparge'), ajunge la concluzia că prezența formei simple sau a celei reflexive nu e legată de forța responsabilă de ruptură, ci de participarea subiectului intranzitiv la configurația dinamică descrisă de verb: forma cu se descrie interacțiunea dintre două surse de energie (între care și subiectul intranzitiv), în timp ce în cazul verbelor nonreflexive nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se descrie interacțiunea dintre două surse de energie (între care și subiectul intranzitiv), în timp ce în cazul verbelor nonreflexive nu există decât o singură sursă. Se pune în valoare participarea activă a subiectului intranzitiv la procesul descris de verb, în timp ce forma reflexivă îl ascunde. Recapitulare: Autorul Varianta nonreflexivă Varianta reflexivă Manoliu-Manea (1977) Subiectul = Instrumental Subiectul = Obiectiv Zribi-Hertz (1987) imperfectiv perfectiv; lectură rezultativă Lagae (1992) accent pus pe proces accent pus pe starea finală Dobrovie-Sorin (2004) accent pus pe proces; diferență aspectuală accent
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
între care și subiectul intranzitiv), în timp ce în cazul verbelor nonreflexive nu există decât o singură sursă. Se pune în valoare participarea activă a subiectului intranzitiv la procesul descris de verb, în timp ce forma reflexivă îl ascunde. Recapitulare: Autorul Varianta nonreflexivă Varianta reflexivă Manoliu-Manea (1977) Subiectul = Instrumental Subiectul = Obiectiv Zribi-Hertz (1987) imperfectiv perfectiv; lectură rezultativă Lagae (1992) accent pus pe proces accent pus pe starea finală Dobrovie-Sorin (2004) accent pus pe proces; diferență aspectuală accent pus pe starea finală; diferență aspectuală; cauză externă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
iar diferența, foarte subtilă. Pentru limba română, situația pare să fie și mai complicată, având în vedere numărul mare de verbe afectate de acest tip de variație și apartenența lor la subclase semantice diferite. (a) Prima dintre analizele prezentate − forma reflexivă și cea nonreflexivă impun roluri tematice diferite − nu are putere explicativă, iar simpla schimbare a denumirii rolurilor tematice nu spune nimic despre diferența semantică dintre cele două variante ale verbului. (b) Analiza acestei diferențe în termeni aspectuali (Zribi-Hertz 1987) ar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
construcționist" ale inacuzativității, bazate pe aspect (vezi supra, 4.3.). Singura situație în care ipoteza diferenței aspectuale dintre cele două forme ar putea fi acceptată este cea în care s-ar considera − urmând observația lui Labelle (1992) − că numai varianta reflexivă este inacuzativă, pe când cea nonreflexivă este inergativă. Demonstrația lui Labelle este însă centrată pe teste sintactice, a căror relevanță este limitată (pentru anumite limbi sau pentru anumite subclase semantice de verbe inacuzative) și ignoră caracteristicile semantice comune ale celor două
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
munte ("acum coboară/a ajuns deja înapoi"). (d) O altă ipoteză care poate fi eliminată este și cel mai des invocată în bibliografie (vezi supra, 6.1.1.): cauza internă determină alegerea formei nonreflexive, iar cauza externă determină alegerea formei reflexive. După cum a arătat și Calude (2007: 255), acest tip de analiză nu este posibil pentru limba română, pentru că atât varianta reflexivă, cât și cea nonreflexivă acceptă exprimarea lexicală a cauzei/forței care inițiază sau controlează procesul: Economia chineză accelerează datorită
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]