8,522 matches
-
în favoarea lui. Avusese, oricum, un presentiment că AVEA să-l placă mai mult. Știa că era genul ei448. Este vorba despre un narator auctorial care îi relatează cititorului cum membrii familiei Crawford sînt primiți ca oaspeți la Mansfield, dar în relatarea lui naratorul se folosește de numeroase expresii bombastice, care par a fi tipice vorbirii personajelor: "Majoritatea acestor "citate" sînt atît caracteristice, cît și ironice, setul atribuit lui Marry Crawford, de exemplu, arătînd atitudinea ei sofisticată, cvasicinismul acesteia și acuta cunoaștere
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
1.6. Diferențierea vorbirii naratorului de cea a personajelor O dată cu diferențierea mai clară a vorbirii naratorului de cea a personajelor în romanul modern, acest element narativ a devenit mai important pentru perspectivă. Citatele din vorbirea personajelor devin mai evidente în relatarea auctorială și sînt mai proeminente, adică elementul personal sporește pe baza elementului auctorial. Astfel, Joyce își începe narațiunea The Dead cu o descriere a celor două surori mai mari Morkan în timp ce își așteaptă oaspeții pentru balul lor anual de Revelion
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de Revelion. Nervozitatea și grija cu privire la unul dintre oaspeții așteptați sînt exprimate în limbajul lor, cu toate că naratorul nu le citează nici direct, nici indirect. Anxietatea lor este reflectată de cîteva expresii idiomatice, caracteristice femeilor bătrîne, expresii care sînt încorporate în relatare: Firește, într-o seară ca asta înțelegeai să n-aibă astîmpăr. Și unde mai pui că trecuse de zece și nici pomeneală de Gabriel cu nevastă-sa. Și-apoi se temeau grozav ca Freddy Malins să nu vină cherchelit. Pentru
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
specific: maniera auctorială a percepției, a gîndirii și a simțirii se poate apropia de cea a personajelor. Distanța narativă internă se reduce. Această colocvializare a vorbirii naratorului este evidentă în mod special în romanul lui Döblin Berlin Alexanderplatz, în care relatarea auctorială și stilul indirect liber personal, așa cum Günter Steinberg a arătat deja, nu se mai disting stilistic: Are acum secretul ei, mai mult decît înainte, mica bestie, secretul ei cu Franz, și nu se mai teme deloc de ce pune la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la partidele de popice. Franz n-o ia cu el la aceste petreceri, Herbert o ia pe Eva, dar Franz spune: astea nu-s pentru tine, nu vreau să te duc printre porcii ăia împuțiți 454. Începutul citatului conține o relatare auctorială, care ca stil nu diferă esențial de stilul indirect liber ce începe după două puncte. Nivelarea stilistică a limbajului auctorial al naratorului și asimilarea vorbirii și gîndirii personajelor de către acesta îi poate da cititorului impresia că o situație narativă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
al personajului sînt inserate în textul narativ, a fost făcut un pas mai departe în direcția situației narative personale pe cercul tipologic. Leo Spitzer și, după acesta, G. Steinberg au atras atenția asupra propozițiilor cauzale care atașează un motiv personal relatării auctoriale. Spitzer vorbește despre "motivare pseudo-obiectivă"456, dar caracterizarea propusă de Steinberg pare mai adecvată pentru această problemă: Propozițiile cauzale cu această funcție de a reda indirect vorbirea aparțin complexului care s-ar putea numi motivație "pseudo-auctorială" sau mai bine zis
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
reda indirect vorbirea aparțin complexului care s-ar putea numi motivație "pseudo-auctorială" sau mai bine zis "personală", pentru a folosi terminologia lui Stanzel: sînt argumente care trebuie înțelese ca prezentări indirecte ale vorbelor sau gîndurilor personajelor ficționale. Motivația poate urma relatarea cu paratacticul "denn/car/for[/pentru că]" și în acest caz este stil indirect liber obișnuit: "Împreună cu ei [copiii oamenilor obișnuiți], el [micul Henry] își cocea pîinea între pietre fierbinți și o mînca după ce o ungea cu usturoi. Pentru că usturoiul te
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
auctorială) legată de ignoranța personajului este înlocuită în situația narativă personală de prezentarea gîndurilor care fie dezvăluie o lipsă a cunoașterii, fie sînt evocate de o astfel de lipsă. În locul unei lipse a cunoașterii din partea personajului care e comunicată de relatare, în mediul personal este prezentată condiția cognitivă a "necunoașterii". 7.1.9. De la stilul indirect liber la situația narativă personală Dacă amploarea stilului indirect liber într-o narațiune crește pînă la punctul în care acesta înlocuiește în mare măsură enunțurile
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o dobîndește prin experiența lui. În acest sens, situația narativă trebuie să fie propriu-zis determinată separat pentru fiecare scrisoare. Scala distanței narative din romanul Pamela al lui Richardson, de exemplu, se extinde de la o săptămînă despre care eroina oferă o relatare condensată, la "descrierea spontană" a acelor momente critice în care condeiul său înregistrează secundă după secundă avansurile seducătorului și călăului ei486. În analogie cu narațiunile sub formă dialogată din zona continuum-ului auctorial-personal, narațiunea dialogată aflată în zona persoanei întîi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
țineam seama decît foarte puțin sau deloc de experiența copilăriei mele și că viața nu mi se părea altceva decît un basm încîntător, pe care tocmai mă găteam să-l citesc 500. Această parte a narațiunii constă doar într-o relatare și din reflecții ale eului narator. Cîteva elemente subliniază natura sa retrospectivă, ceea ce mută evenimentul narat în trecut și în imaginația cititorului. Timpul prezent al eului narator constituie punctul zero al orientării temporale și este clar marcat, nu în ultimul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
-o pe o uliță laterală și, apucînd pe drumul cel mai scurt, m-am îndreptat spre școală, răsuflînd ușurat la gîndul că plecaseră; deși, în ciuda celor întîmplate, țineam foarte mult la ei501. Cu toate că aceasta este o formă narativă de tip relatare, cititorul nu vizualizează eul narator, ci pe cel care trăiește. Această orientare spre un Aici și Acum al evenimentelor narate este facilitată de faptul că nu se face nici o referire explicită la procesul narativ însuși. Cititorul, oricum, se vede transferat
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ambele cazuri, alegerea stilului indirect liber indică în continuare o anumită detașare din partea emițătorului față de vorbitorii reali. Pasajul din Clarissa Harlowe este foarte grăitor în acest context, deoarece Clarissa explică ea însăși imediat după aceasta că principala ei preocupare în relatarea precedentă era să prezinte "aerul și maniera în care lucrurile sînt spuse": Scuză-mă, draga mea, niciodată n-am fost atît de precisă [...]. Întotdeauna îmi cereai descrieri amănunțite, nu suportai să ignor aerul și maniera în care sînt spuse lucrurile
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
redarea gîndurilor ei alternează de cîteva ori între forma personală a persoanei a treia și forma de persoana întîi a monologului interior. Această schimbare a referinței pronominale apare chiar și în ultimul paragraf. Însă naratorul auctorial are ultimul cuvînt. Prin relatarea sa laconică, moartea lui Granny se transformă într-un gest care dezvăluie încă o dată întreaga ei personalitate: Pentru a doua oară nu era nici un semn. Din nou nici un mire, iar preotul în casă. Nu putea să-și amintească altă tristețe
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
vorbirii naratorului, 287-289 a naratorului la persoana întîi, 289 comentarii ale naratorului, 82, 200, 231, 280, 308, 312, 317 comentarii auctoriale, 35, 73, 115, 141, 172, 213-214, 225, 301 eseu, 37, 113 indicații regizorale, 222, 228, 252, 279 intervenție, 252 relatare, 113 compasiunea auctorială, 280 condensare, relatare comprimată, 69, 88, 115, 221-222, 235, 264, 279, 309 constante anistorice/istorice, 106-107 constituente, v. opoziții conștiință colectivă, 268 contaminare a titlurilor de capitole comentative și narative, 61, 78 contaminarea limbajului naratorului de către limbajul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
persoana întîi, 289 comentarii ale naratorului, 82, 200, 231, 280, 308, 312, 317 comentarii auctoriale, 35, 73, 115, 141, 172, 213-214, 225, 301 eseu, 37, 113 indicații regizorale, 222, 228, 252, 279 intervenție, 252 relatare, 113 compasiunea auctorială, 280 condensare, relatare comprimată, 69, 88, 115, 221-222, 235, 264, 279, 309 constante anistorice/istorice, 106-107 constituente, v. opoziții conștiință colectivă, 268 contaminare a titlurilor de capitole comentative și narative, 61, 78 contaminarea limbajului naratorului de către limbajul personajelor, 284-285 contiguitate, 24, 340 continuare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personal, 259, 263-265, 271-272, 278-279, 283, 287, 291-293, 335, 337 metaconștiință, 265 mimesis-diegesis, 113-115, 145, 220, 222 mod (opoziție), narator-reflector, 87-94, 219-274 și lingvistica textuală, 248 și persoană, 219 și perspectivă, 219 modality, 28 model de narare, v. model de relatare model de relatare model narativ, 27, 220, 253 modelul arbore genealogic, 94-95 modificarea perspectivei, 110 în poezie, 83 mod narativ, v. mod v. și prezentare scenică v. și telling monolog dramatic, 258, 329 monolog interior, 21, 119, 169, 201, 225
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
271-272, 278-279, 283, 287, 291-293, 335, 337 metaconștiință, 265 mimesis-diegesis, 113-115, 145, 220, 222 mod (opoziție), narator-reflector, 87-94, 219-274 și lingvistica textuală, 248 și persoană, 219 și perspectivă, 219 modality, 28 model de narare, v. model de relatare model de relatare model narativ, 27, 220, 253 modelul arbore genealogic, 94-95 modificarea perspectivei, 110 în poezie, 83 mod narativ, v. mod v. și prezentare scenică v. și telling monolog dramatic, 258, 329 monolog interior, 21, 119, 169, 201, 225, 299, 242, 255
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
300, 305 părtinire, 205 personal, 25 personalizat, 32, 38, 41-47, 55, 88, 94-95, 144-145, 149, 170, 173-174, 198, 231, 280 punct de vedere, 50 retragere, 116, 179, 277-280, 307, 309, 328; v. și personalizare narațiune colorată, 284 narațiune de tip relatare, 87, 117, 221, 319 narațiune la persoana întîi suprimată, 341 narațiune orală, 223, 270 narațiune scrisă și orală, 270 natură ficțională, 134 negarea verbului "a ști", 256, 290 nemediere a prezentării, 25, 200-201, 220-222, 243, 247, 270, 283 în film
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
indirect liber, 69, 172 în titlurile de capitole, 72-81 narativ, 58, 60, 73, 155-157, 160, 269 rezumativ (atemporal), 54-60, 68-69, 74, 76 tabular, 65, 83 prezentare metonimică, 125, 129, 340 prezentare personală și extrapersonală, 260 prezentare scenică narațiune de tip relatare, 60, 82, 87-88, 117-119, 121-122, 124, 179, 190, 220-223, 226, 228, 305, 310 prezentare scenică narațiune simplă, 220-221 prezentarea conștiinței, 123, 169, 171-172, 181, 205, 335 prezentarea spațiului, aperspectivală, 187-198 și perspectivă, 183-194 și schematizare, 185 v. și contiguitate problematica
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și personaj narator la începutul narațiunii, 237-253 v. și personaj narator reflectorizare a naratorului auctorial, 68, 71, 121, 164, 239, 243-244, 247, 254-274, 292-295, 305 a naratorului la persoana întîi, 306 refuzul perspectivei interne, v. perspectivă internă reificare, 32, 341 relatare de tip martor ocular, 120 relatarea vorbirii, 279 v. și dialog, stil indirect liber remă, v. temă repovestire, v. rezumat reproducerea vorbirii, 324 retorica, a disimulării, 45, 66, 298 subliminală, 231 retrospecție, 36, 69 rezumat, 52-57 și repovestire, 58-62 și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
237-253 v. și personaj narator reflectorizare a naratorului auctorial, 68, 71, 121, 164, 239, 243-244, 247, 254-274, 292-295, 305 a naratorului la persoana întîi, 306 refuzul perspectivei interne, v. perspectivă internă reificare, 32, 341 relatare de tip martor ocular, 120 relatarea vorbirii, 279 v. și dialog, stil indirect liber remă, v. temă repovestire, v. rezumat reproducerea vorbirii, 324 retorica, a disimulării, 45, 66, 298 subliminală, 231 retrospecție, 36, 69 rezumat, 52-57 și repovestire, 58-62 și titluri de capitole, 72-81 ritm narativ
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Fiction, 62 ș.u. et passim; N. Friedman, "Point of View in Fiction", 1161-1165 et passim. 338 Termenul "model narativ" utilizat pentru desemnarea unui proces narativ în care predomină prezentarea scenică sau o situație narativă personală, nu narațiunea de tip relatare poate duce cu ușurință la neînțelegeri. Trebuie observat faptul că Anderegg însuși distinge modul în care folosește el termenii "relatare" și "narare" de cel al lui Lämmert și de al meu. Vezi Anderegg, Fiktion und Kommunikation, 170, nota 2. 339
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
utilizat pentru desemnarea unui proces narativ în care predomină prezentarea scenică sau o situație narativă personală, nu narațiunea de tip relatare poate duce cu ușurință la neînțelegeri. Trebuie observat faptul că Anderegg însuși distinge modul în care folosește el termenii "relatare" și "narare" de cel al lui Lämmert și de al meu. Vezi Anderegg, Fiktion und Kommunikation, 170, nota 2. 339 Anderegg, Fiktion und Kommunikation, 54. 340 Vezi Wilhelm Worringer, Abstraktion und Einfühlung, Berlin, 1908, și E.H. Gombrich, Art and Illusion
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
430 Ibid., 185. 431 Vezi Secțiunea 1.2. 432 Vezi îndeosebi capitolele II și V, pp. 23-144, în care Booth discută nevoia de realism, de obiectivitate, de "Artă pură" și "Rolul încrederii" în naratologie. 433 Pentru o discuție despre expresia "relatare a gîndurilor", vezi Stanzel, Die typischen Erzählsituationen, 146-147. W. Günther numește vorbirea indirectă "vorbire narată". Vezi Günther, Probleme der Rededarstellung, Marburg, 1928, 3, 55 și 81. 434 Vezi John A. Lester, Jr., "Thackeray's Narrative Technique", PMLA 69 (1954), 404-405
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în jurnalul televizat. Am extras aceste citate din directivele lui de Gaulle către ministrul Comunicației, publicate în Scrisori, note și însemnări (vol. 9, 1986). Atunci cînd atrage atenția ministrului Alain Peyrefitte că: Informația este legată de: pitoresc (anecdota este preferată relatării faptelor); pesimism (catastrofa, masacrul, crima sînt preferate aspectelor pozitive); individualism (cazul izolat, mai ales dacă e răuvoitor și nociv, interesul particular, dacă e virulent, sînt preferate interesului general și atitudinii majorității); opoziție (tot ce se opune ordinii prestabilite și acțiunii
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]