29,034 matches
-
pe un portativ virtual, îl recheamă pentru îmbrățișări, îl povățuiește și-i mulțumește în același timp... Când i-am simțit privirea, ca unui dirijor înnăscut, știam ce va urma... Am intrat pe prima lui pauză și i-am dat replica, reluând ultima sa linie melodică. Am tras de vioară ca și cum ar fi fost examenul vieții mele. Simțeam că plutesc. Improvizam, improvizam și iar improvizam. Din când în când reluam, ca refren, dar și ca omagiu, un fragment dintr-o piesă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
urma... Am intrat pe prima lui pauză și i-am dat replica, reluând ultima sa linie melodică. Am tras de vioară ca și cum ar fi fost examenul vieții mele. Simțeam că plutesc. Improvizam, improvizam și iar improvizam. Din când în când reluam, ca refren, dar și ca omagiu, un fragment dintr-o piesă de-a lui Milică. A durat aproape o oră dialogul nostru. Ca la circ se adunase lumea. Când a sunat ultimul acord, spectatorii au aplaudat ca și cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dată făcându-mă respectată. Trebui să învăț cum să fiu luată în serios, dar în același timp să nu fiu considerată o amenințare pentru nimeni. Începusem să merg din nou la Club, să ies în oraș cu fetele, și îmi reluasem cu ușurință prieteniile. Știam să mă distrez alături de necunoscuți la fel de bine ca înainte. Revăzând-o pe Gabrielle, petreceam mult timpul cu ea. Am fost plecată din localitate câteva luni. Mi-am vizitat bunicii la Paris, și cu ocazia asta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și mă trage afară, în compartiment, mă lipește de ușa. Eu închid ochii. Stând în fața mea, lipit de mine: Vrei să trăiești? Da. Îmi ia bărbia în mână, dar nu mă ține, și mă sărută. Intim, curat, frumos. (După ce ne reluam locurile trenul frânează brusc, iar o cutie cu insecte cade și se desface drept peste mine. Panică; isterie; el mă curăță imediat., încep să-l lovesc, nu opune rezistență, dar, cum nu încetez, mă strânge-n brațe; îi cer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-i putem crește cum dorim decât aici, ajutați d epărinți. —Cecilia, ție ți s-a păstrat postul la Tribunal? Abia așteaptă să-mi încep slujba acolo. Am vorbit cu ei și sunt nerăbdători să mă întorc în mijlocul lor. Luni îmi reiau postul. Nu m-am dus până acum fiindcă am fost antrenată în pregătirile pentru nuntă. —Eu zic să vă bucurați că aveți casa voastră, servicii bune, sunteți alături de-ai voștri, vor merge și la noi lucrurile mai bine acum
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
atunci când forța din afara ta te îndeamnă să te dezlănțui. În felul acesta, așadar, femeia se liniștea și pe ea și îi liniștea și pe ceilalți. Apoi, totul revenea, în chipul cel mai firesc cu putință, la normal, iar ea își relua numaidecât treaba din locul în care o lăsase, căci parcă fiecare lucru din jurul ei îi șoptea continuu, ca să-i amintească de datoria ce o avea de împlinit... Iar astfel, ei bine, iată că am sfârșit și cu descrierea ghișeului 1
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ieși spre ea însăși. Înainte ca imposibila întâlnire să aibă loc, intrarea în peșteră fu ferecată cu frânghia vrăjită din paie de orez. Amaterasu, ținută strâns de opt milioane de zei orbiți de strălucirea celei regăsite, fu silită să-și reia locul în lumea de deasupra. Strigătul cocoșilor pecetlui zorile. Atunci când, peste multă vreme, Amaterasu își trimise nepotul, pe Ninigi, Celestul Orezului, să aducă pacea în Japonia negrelor începuturi, ea îi înmână cele trei daruri: Sabia curajului, primită de la fratele vinovat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sinucidă punându-și ștreangul de gât, dar care fusese salvat de autorități, numai pentru a fi condamnat la aceeași moarte câteva zile mai târziu! Tentativa de suicid a încetat să mai fie un delict în Insulele Britanice abia în 1961. Reluând o constatare formulată convingător de Hannah Arendt în Originile totalitarismului, este interesant de observat, în final, că, ori de câte ori s-au confruntat cu situații-limită (războaie, pogromuri, catastrofe naturale, epidemii etc.), care le reclamau concentrare de energie și curaj, oamenii au încetat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
regula supunerii absolute față de sensei, m-am ridicat în picioare și, plasându-mă lateral alături de ea, am încercat să-i arăt că linia taliei mele nu era deloc mai sus decât a ei. În zadar! Data următoare, sensei și-a reluat, imperturbabilă, explicațiile, iar masca de aur de pe față a fost completată cu armura kalos-ului arhetipal în care mi-au fost imobilizate, cu dispreț vădit față de adevărul bietei lor alcătuiri, picioarele. Edificată asupra acestei manii naționale am fost însă abia când
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a burții, ca martor la numeroase orgii gastronomice, precedate sau urmate de suite polifonice de libații, în fine, ca ambasador al unei umanități hedoniste, cufundate în diluvii de bere și de vin și scăldate în râuri de cârnați aioși (ca să reiau sintagma iscusitului Ion Budai-Deleanu), de cotlete aburinde și de sarmale mănăstirești, îmi este destul de greu să înțeleg, iertat îmi fie nefericitul oximoron, pasiunea extrem-orientală pentru moderație. În România și în restul Europei, ca să nu mai vorbim de America, toată lumea m-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ca și confratele lui; de aceea îi purta pică, motivând că acesta nu știe să se poarte cum trebuie cu găinile. Într-o dimineață, înainte de a pleca la munca câmpului, stăpânul a slobozit găinile din poiată și discuția s-a reluat între Pripone și Cocone: -Ce te ții așa, Cocone? a întrebat Pripone. -Fiindcă am și de ce, i-a răspuns Cocone. -Dă-mi voie să ți repet, că nu prea ai stofă. -Eu îți demonstrez că nu ai dreptate, îl contrazise Cocone
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Așa este ! Așa este ! strigară o parte din găinile mai în vârstă. -Tăcere! Vreau liniște! Popor al păsărilor, nu uitați unde ne aflăm, a strigat judecătorul, adică domnul curcan. După ce în aria de judecată s-a făcut liniște, judecătorul a reluat cuvântul: -Vă mulțumesc! Numite Cocone ai cuvântul în apărare. Cocone a ieșit în fața adunării de la locul unde era, și-a întins înspre înapoi câte un picior pe rând împreună cu câte o aripă, a scos pieptul alb în față și, pășind
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de rău că nu mai pot suporta. -Îmi pare rău, Rege al șerpilor, dar eu pun condiții, nu tu, i-a răspuns Stup după care a început iar să scurme pământul cu labele din spate, moment în care Trotinel a reluat atacul asupra lui Dardailă cu toată puterea iar cele trei gâdilau de zor. Un cap era vesel și-i venea să se tăvălească de râs, celălalt cap țipa cât putea de tare din cauza loviturilor. -Stăpâne, se adresă Trotinel lui Căiță
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de spus, că Trotinel a venit lângă el cu un urcior mare, plin cu o soluție care mirosea tare de-ți oprea respirația, pe care a început s-o înșire mai întâi în jurul perimetrului unde se aflau ei, apoi a reluat atacul asupra lui Dardailă, nu înainte de a-i șopti la ureche lui Stup ce să-i zică: -Scoate cheia, Dardailă, altfel vei pierde și celălalt cap cum l-ai pierdut și pe primul. După aceea s-a întors cu spatele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Uriteea. -Ei vor să trăiască demni, dar cu acești sălbateci cu care suntem potcoviți... -Potcoava calului trebuie aruncată dacă face rană, adăugă cu înverșunare Zeița și se plimba prin adăpost iar Uran amuțise învăluit în griji. După un timp au reluat discuția: -Dacă voi vedea că te înnămolești, îl asigură zeița, eliberez șoarecii și las dacă mai rămâne sămânță de barbar prin aceste locuri. Mai trebuie să știi că am trimis solie la Zeița protectoare a târâtoarelor să slobozească vrere astfel
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lovit, producându-i o rană pe față din care curgea sânge din belșug. Atunci Amar s-a postat în fața lui Uran parând un nou atac din partea lui Zombo. Uran a șters fața plină de sânge cu mâneca, și-a revenit, reluând atacul asupra lui Zombo, strigând: -Predă-te, zdrențărosule! Nu mai ai pe nimeni. Zombo nu ceda, lupta continua. Cei doi se învârteau, fiecare pândea pe celălalt, pentru a-i aplica lovitura definitivă. -Ai să mori de gât cu mine! strigă Zombo
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
timp lipsești... S-a întâmplat ceva... grav? -Nu domnule, i-am spus părintelui că voi lipsi o bună bucată de vreme, pentru că mă pregătesc pentru examene. Am terminat Liceul teologic .... După ce Fănică și-a luat la revedere de la tânăr, a reluat discuția cu Costică. -Ți-ai schimbat credința? întreabă Fănică. -Ce ți-a venit ? a răspuns cu o întrebare Costică. -Am observat că la biserică numai vii... -Nici ca tine, să mă duc la biserică și să țin evidența fiecăruia care a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
gândurile. Mai bine le-ai verifica pe ale tale, când treci pe lângă o biserică. -De ce spui asta, prietene? a întrebat curios Fănică -S-o lăsăm baltă ... Au luat loc pe o bancă la umbra deasă a unui tei și au reluat jocul la table, moment din care nu au mai discutat subiectul cu biserica. Costică nu a pierdut vremea. Se tot gândea cum să-i demonstreze prietenului că greșește. Într-o zi întâlnește preotul din sat, căruia îi relatează toată discuția
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu pentru că aș fi înțeles ceva. În mine găsea oaza de liniște de care avea mare nevoie și pe care o căuta precum este căutată apa în deșert. Într-o zi, când am trecut pe la el, nici una, nici două, a reluat discuția anterioară, referitor la prietenii. Fusesem de mai multe ori la el, dar ce a putut spune atunci cu referire la prietenii m-a determinat să rămân pentru totdeauna convins că este perfect sănătos. Părerea lui în legătură cu modul în care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lung la mine, apoi a început să povestească: -Finule așa este vara aici. După ce ies de la serviciu, de la Bacău, îmi vine să zbor numai să ajung aici cât mai repede, unde zic eu că este raiul... după care și-a reluat activitatea, scuzându-se... Te rog să mă scuzi, mai am câteva cuiburi de roșii pe care trebuie să le ud acum, de dimineață. După ce soarele își întețește razele nu trebuie să le mai ud că le omor. Localitatea este așezată
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cei mai profunzi și elocvenți ai zilelor noastre. Am vorbit cu el o singură dată, am purtat o discuție scurtă și amicală pe durata pauzei unui spectacol din cadrul Festivalului de la Bayreuth. Îl întrebasem dacă nu cumva era timpul de a relua tema religiei într-un roman. Îmi răspunsese că se gândea și el la acest lucru, dar nu era încă momentul potrivit pentru aceasta. Acum avem optzeci de ani și Martin Walser în ultimul său roman povestește despre cum Goethe, la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
prima fază a dezvoltării persoanei, dar rămâne pentru toată viața piatra unghiulară a unei personalități sănătoase din punct de vedere psihic, căreia i se opune, de asemenea pentru toată viața, neîncrederea de fond. Este vorba, oricând și oriunde, pentru a relua cuvintele psihanalistului și psihoterapeutului Horst- Eberhard Richter, de "a rezista" și de "a nu fugi", iar asta este valabil în special într-o societate foarte complexă ca a noastră. Încrederea de fond este, prin urmare, fundamentul simțului identității, ce trebuie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ocazie îmi dăduse oportunitatea de a corecta, în fața unui public format în majoritatea de laici, neînțelegerea foarte răspândită a faptului că etica mondială poate fi întemeiată doar de marile religii universale și de a trasa motivația filozofică a ideii mele, reluând ceea ce deja scrisesem cu treizeci de ani în urmă în cartea mea Există Dumnezeu? Pe acea bază reușisem să includ în programul Proiect pentru o etică mondială necesitatea unei coaliții între credincioși și necredincioșii. Tocmai cu privirea la humanitas, adevărata
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai mult de un optimism exagerat sau o încredere ingenuă în progres. În Statele Unite, vocile critice la adresa unui asemenea tip de de știință sunt în creștere. Chiar istoricul victorian Thomas Carlyle definise economia "the dismal science", știința tristă, un concept reluat în 2008 de economistul Stephen Marglin, profesor la Harvard, într-o carte cu subtitlul How thinking Like an Economist Undermines Community (Cum a gândi ca un economist subminează societatea). Poate părea o exagerare, dacă prin aceasta s-ar înțelege orice
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
6%. Goerge et al75., semnala, într-un studiu longitudinal realizat în 1997, o rată a adopțiilor întrerupte de aproximativ 12%. Datele referitoare la desfacerea adopției sunt mai dificil de obținut ca urmare a faptului că dosarele sunt închise, copilul își reia numele purtat anterior adopției și reintră în sistemul de protecție. Studiile arată însă o rată a desfacerilor de 1 până la 10%. Într-un studiu al agențiilor publice din Illinois se arată o rată de 6,6% între anii 1976 și
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]